©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România () şi al Institutului European din România (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania () and the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Traducere din limba franceză
Consiliul Europei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secţia a treia
Cauza ROSCA împotriva României
(cererea nr. 75129/01)
Hotărâre
(soluţionare pe cale amiabilă)
Strasbourg
6 iulie 2006
Această hotărâre este definitivă. Poate suferi modificări de formă.
În cauza Rosca împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secţia a treia), reunită în camera formată din:
Domnii B.M. Zupančič, preşedinte,
L. Caflisch,
C. Bîrsan,
V. Zagrebelsky
Doamna A. Gyulumyan,
Domnul E. Myjer,
Domnul I. Ziemele, judecători,
şi Dl. M. V. Berger, grefierul secţiei,
După ce a deliberat în camera de consiliu la data de 15 iunie 2006,
A pronunţat următoarea hotărâre, adoptată la această dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 75129/01 îndreptată împotriva României al cărei cetăţean, Domnul Sorinel-Cristinel Rosca (“reclamantul”), a sesizat Curtea la data de 22 august 2001 în temeiul articolului 34 al Convenţiei de protecţie a Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale (“Convenţia”).
2. Reclamantul este reprezentat de Doamna Adina Iulia Hasnas, avocată în Bucureşti. Guvernul român (“Guvernul”) este reprezentat de împuternicitul său, Doamna Beatrice Rămăşcanu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
3. Reclamantul invocă în special o încălcare a articolelor 6 § 1 şi 8 ale Convenţiei din cauza condamnării sale de către instanţele militare pe vremea când era civil, precum şi a ilegalităţii interceptărilor convorbirilor sale telefonice şi folosirii lor ca mijloc de probă în procedura penală.
4. Printr-o decizie din 17 noiembrie 2005, Curtea (secţia a treia) a declarat cererea parţial admisibilă.
5. La 2 februarie 2006, după un schimb de corespondenţă, grefierul a propus părţilor încheierea unei înţelegeri pe cale amiabilă în sensul articolului 38 § 1 b) al Convenţiei. În zilele de 28 martie 2006 şi respectiv 30 martie 2006 reclamantul şi Guvernul au prezentat declaraţiile formale de acceptare a soluţionării pe cale amiabilă a cauzei.
DE FAPT
6. Reclamantul s-a născut în 1970 şi domiciliază în Bucureşti.
7. La vremea comiterii faptelor era funcţionar civil al Autorităţii aeronautice civile a României, însărcinat în special cu eliberarea autorizaţiilor de survol şi de aterizare pentru aeronavele care traversau spaţiul aerian român.
8. La data de 13 mai 1995, printr-o ordonanţă a procurorului, reclamantul a fost arestat preventiv şi acuzat de complicitate la contrabandă şi de distrugere a echipamentelor de telecomunicaţii. Parchetul de pe lângă Curtea militară de apel Bucureşti îl bănuia că a autorizat aterizarea pe aeroportul militar Otopeni unor avioane care transportau ţigări de contrabandă. El a fost de asemenea acuzat că a deteriorat unele baze de date informatice pentru a şterge dovezile.
9. Reclamantul a contestat ordonanţa Parchetului. Printr-o hotărâre din 3 iunie 1998 Curtea militară de apel a admis contestaţia sa, dar nu a fost eliberat decât a doua zi.
10. Printr-un rechizitoriu al Parchetului militar din 23 iulie 1998, reclamantul şi alţi 18 inculpaţi, printre care numeroşi militari, au fost trimişi în faţa Tribunalului militar teritorial Bucureşti pentru fals în înscrisuri, asociere în scopul săvârşirii de infracţiuni şi contrabandă.
11. În opinia Parchetului faptele s-au derulat în felul următor. În noaptea de 23 spre 24 martie 1998, urmând un plan stabilit anterior, un avion închiriat de unul de inculpaţi, transportând o mare cantitate de ţigări, a aterizat pe aeroportul militar Otopeni. Ţigările au fost apoi încărcate în camioane şi îndreptate către unele depozite situate la periferia Bucureştiului.
12. Reuşita operaţiunii i-a convins pe inculpaţi să o reia în aceleaşi condiţii în noaptea de 16 spre 17 aprilie 1998.
13. În cursul acestor operaţiuni serviciul român de informaţii a interceptat numeroase convorbiri telefonice între mai mulţi coinculpaţi, printre care reclamantul.
14. Reclamantul dăduse, cu aceste două prilejuri, autorizaţia de survol şi de aterizare a avioanelor.
15. La data de 18 februarie 1999 Tribunalul militar teritorial Bucureşti l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de nouă ani de închisoare pentru asociere în scopul săvârşirii de infracţiuni, complicitate la contrabandă, fals, uz de fals şi distrugere de echipamente de telecomunicaţii.
16. La o dată neprecizată Parchetul şi reclamantul au înaintat apel împotriva acestei sentinţe. Parchetul a cerut agravarea pedepselor pronunţate împotriva tuturor inculpaţilor.
17. Reclamantul a cerut achitarea sa pe motiv că erorile comise în cadrul atribuţiunilor sale nu constituiau infracţiuni. El a invocat de asemenea ilegalitatea interceptărilor telefonice la care a fost supus şi a cerut trimiterea dosarului la Parchetul militar pentru reluarea instrucţiei.
18. Printr-o decizie din 8 iunie 2000, Curtea militară de apel a respins apelul Parchetului ca neîntemeiat. În schimb a dat curs apelului reclamantului în partea sa privind cuantumul pedepsei pe care l-a dus la şase ani de închisoare.
19. Reclamantul şi Parchetul militar de pe lângă Curtea de apel au înaintat recurs împotriva acestei decizii. Subliniind gravitatea infracţiunilor comise, Parchetul a contestat reducerea duratei pedepsei pronunţate împotriva reclamantului. Reclamantul a cerut achitarea sa reiterând argumentele prezentate în faţa primelor două instanţe.
20. Printr-o hotărâre definitivă din 26 februarie 2001, Curtea Supremă de justiţie a admis recursurile. Ea a confirmat temeinicia condamnării reclamantului pentru complicitate la operaţiunile de contrabandă în noaptea de 16 spre 17 aprilie 1998, fals, uz de fals şi distrugere de echipamente de telecomunicaţii. În privinţa celorlaltor infracţiuni reţinute în sarcina reclamantului, Curtea supremă a considerat că asocierea în scopul săvârşirii de infracţiuni şi complicitatea la operaţiunea de contrabandă din noaptea de 23 spre 24 martie 1998 nu erau dovedite şi, prin urmare, a eliberat reclamantul de aceste acuzaţii.
21. Printr-un decret din 18 iulie 2003, publicat în Monitorul Oficial la 22 iulie 2003, Preşedintele Republicii a acordat reclamantului graţierea, scutindu-l de executarea restului de pedeapsă.
DE DREPT
22. La 30 martie 2006 Curtea a primit din partea Guvernului următoarea declaraţie:
“(...) Guvernul român se oferă să-i plătească Domnului Sorinel-Cristian Rosca, cu titlu gratuit, suma de 7.500 euro în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea mai sus menţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă va acoperi orice prejudiciu material şi moral, precum şi cheltuielile şi taxele şi va fi plătită în termen de trei luni de la data comunicării hotărârii Curţii pronunţată în conformitate cu articolul 39 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. În cazul neefectuării în termenul indicat, Guvernul se obligă să plătească, începând de la expirarea acestuia şi până la plata efectivă a sumei respective, o dobândă simplă la o rată egală cu cea de împrumut marginal a Băncii centrale europene aplicabil în această perioadă, mărit cu un procent de trei puncte. Această plată va însemna soluţionarea definitivă a cauzei.
De asemenea, Guvernul se angajează să nu ceară trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate du articolul 43 § 1 al Convenţiei.”
23. La 28 martie 2006 Curtea a primit următoarea declaraţie, semnată de reclamant şi avocatul său:
“Subsemnatul (...) constat că Guvernul român este pregătit să plătească Domnului Sorinel-Cristian Rosca, cu titlu gratuit, suma de 7.500 euro în vederea unei soluţionării pe cale amiabilă a cauzei având la bază recerea mai sus menţionată în curs la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Această sumă va acoperi orice prejudiciu material şi moral, precum şi cheltuielile şi taxele şi va fi plătită în termen de trei luni de la data comunicării hotărârii Curţii pronunţată în conformitate cu articolul 39 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Începând de la expirarea acestui termen şi până la plata efectivă a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă la o rată egală cu cea de împrumut marginal a Băncii centrale europene aplicabil în această perioadă, mărit cu un procent de trei puncte.
Accept această propunere şi renunţ la orice altă pretenţie împotriva României în legătură cu faptele aflate la originea cererii menţionate. Declar cauza soluţionată definitiv.
Prezenta declaraţie se înscrie în cadrul înţelegerii pe cale amiabilă la care Guvernul şi reclamantul au ajuns.
De asemenea, mă angajez să nu cer, după pronunţarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate du articolul 43 § 1 al Convenţiei.”
24. Curtea ia act de înţelegerea pe cale amiabilă la care au ajuns părţile (articolul 39 al Convenţiei). Ea este sigură că această înţelegere se inspiră din respetarea drepturilor omului aşa cum sunt recunoscute de Convenţie sau de Protocoalele sale (articolele 37 § 1 in fine al Convenţiei şi 62 § 3 al regulamentului).
25. Prin urmare, trebuie ştearsă cauza de pe rol.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,Decide să şteargă cauza de pe rol;Ia act de angajamentul părţilor de a nu cere trimiterea cauzei la Marea Cameră.
Redactată în franceză, apoi comunicată în scris la data de 6 iulie 2006 cu aplicarea articolului 77 §§ 2 şi 3 al regulamentului.
Vincent BergerBoštjan M. Zupancic
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy