©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Salduz împotriva Turciei (MC) - 36391/02
Hotărârea din 27.11.2008 (MC)
Art. 6
Art. 6 § 3 lit. c)
Dreptul la apărare cu asistenţa unui apărător
Folosirea, ca probă, a depoziţiei făcute la poliţie de un minor care nu a avut acces la un avocat: încălcare
În fapt – La momentul faptelor, legislaţia turcă asigura persoanelor bănuite de săvârşirea unei infracţiuni dreptul la prezenţa unui avocat din momentul reţinerii lor, cu excepţia cazului în care infracţiunea de care erau acuzaţi era de competenţa curţilor de securitate a statului. Reclamantul, încă minor, a fost arestat pentru complicitate la o organizaţie teroristă, infracţiune care era de competenţa curţilor de securitate. Fără a fi asistat de un avocat, reclamantul a dat poliţiei o depoziţie în care recunoştea că a participat la o manifestaţie ilegală şi a scris un slogan pe o pancartă. Ulterior, în faţa procurorului şi a judecătorului de instrucţie, reclamantul a încercat să retracteze, afirmând că mărturisirea sa fusese obţinută prin constrângere. Judecătorul de instrucţie a dispus arestarea sa preventivă şi din acel moment i s-a permis să consulte un avocat. În timpul procesului, reclamantul a continuat să conteste depoziţia sa, însă curtea de securitate a statului a concluzionat că mărturisirea sa făcută la poliţie este autentică şi l-a declarat vinovat de faptele care i se imputau. Reclamantul a fost condamnat la 30 de luni de închisoare.
În hotărârea din 26 aprilie 2007, o Cameră a Curţii Europene a concluzionat că echitatea procesului nu a fost prejudiciată de faptul că reclamantul nu a avut acces la un avocat în timpul reţinerii sale.
În drept – Art. 6 § 3 lit. c): Pentru ca dreptul la un proces echitabil consacrat la art. 6 § 1 să rămână suficient de concret şi efectiv este necesar, ca regulă generală, ca accesul la un avocat să fie permis de la primul interogatoriu efectuat de poliţie în cazul unui bănuit, cu excepţia situaţiei în care se demonstrează, în lumina circumstanţelor speciale ale speţei, că există motive imperioase pentru a restrânge acest drept. Chiar şi atunci când există motive imperioase, o asemenea restrângere nu trebuie să prejudicieze în mod nejustificat dreptul la apărare, ca de exemplu atunci când declaraţii incriminatoare – făcute în timpul unui interogatoriu efectuat de poliţie fără a fi asistat de un avocat – sunt folosite ca temei pentru o condamnare. În speţă, justificarea invocată pentru a-i refuza reclamantului accesul la un avocat – respectiv, că legea refuza sistematic acest acces în cazul unei infracţiuni de competenţa curţilor de securitate a statului – este suficient deja pentru a constata o nerespectare a cerinţelor de la art. 6. De asemenea, curtea de securitate a statului a făcut din depoziţia făcută de reclamant la poliţie proba principală pentru justificarea condamnării sale, deşi reclamantul a contestat corectitudinea ei. Nici asistenţa furnizată ulterior de un avocat, nici natura contradictorie a procedurii ulterioare nu au putut remedia neregula survenită în timpul reţinerii. Vârsta reclamantului este un alt factor decisiv. Numărul mare de instrumente juridice internaţionale relevante în materie demonstrează importanta fundamentală a posibilităţii unui minor faţă de care s-a luat măsura reţinerii de a avea acces la un avocat în timpul acestei măsuri. Pe scurt, deşi reclamantul a avut posibilitatea de a contesta probele incriminatorii în cadrul procesului său în primă instanţă şi apoi în apel, imposibilitatea de a asigura asistarea acestuia de către un avocat pe timpul reţinerii a adus în mod iremediabil atingere dreptului său la apărare.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Full & Egal Universal Law Academy