© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea. Pentru mai multe informaţii, a se vedea referinţele cu privire la drepturile de autor de la sfârşitul acestui document.
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2013. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2013. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.
Notă de informare privind jurisprudența Curții Nr. 162
Aprilie 2013
Savriddin Dzhurayev c. Rusiei - 71386/10
Hotărâre 25.4.2013 [Secția I]
Articolul 34
Împiedicarea exercitării dreptului de a petiționa
Transfer silit al persoanei în Tadjikistan, cu risc real de tratamente și eludarea măsurilor provizorii dispuse de Curte: încălcare
Articoul 46
Articolul 46-2
Executarea hotărârii
Măsuri cu caracter general
Statul pârât obligat să asigure, de urgență, legalitatea acțiunii statului în cauzele de extrădare și expulzare și eficacitatea protecției potențialelor victime
Executarea hotărârii
Măsuri individuale
Statul pârât obligat să ia măsuri reparatorii concrete, pentru a-l proteja pe reclamant împotriva riscurilor existente pentru viața și sănătatea sa într-o jurisdicție străină
În fapt – Reclamantul a părăsit țara sa natală Tadjikistan, temându-se ca va fi persecutat din cauza activităților sale religioase. El a călătorit în Rusia, unde, mai târziu, i-a fost acordat azil temporar. Între timp, autoritățile tadjice au solicitat extrădarea sa sub acuzația de conspirație criminală. Autoritățile ruse au acceptat cererea însă extrădarea reclamantului a fost amânată, în conformitate cu măsurile provizorii dispuse de Curtea Europeană, în baza articolului 39 din Regulamentul Curții. Totuși, în seara zilei de 31 octombrie 2011, reclamantul a fost răpit în Moscova de către persoane neidentificate și deținut o zi sau doua, înainte de a fi transportat silit la aeroport și urcat la bordul unei aeronave cu destinația Tadjikistan, unde a fost imediat plasat în detenție.
În drept – articolul 3: Autoritățile competente au fost informate de către reprezentanții reclamantului și de către Comisarul Rus pentru Drepturile Omului de existența riscului real și iminent ca reclamantul să fie supus la tortură și rele tratamente. Într-adevăr, circumstanțele în care reclamantul a fost răpit și fondul răpirii sale nu ar fi trebuit să ridice niciun dubiu cu privire la existența acestui risc și ar fi trebuit să determine autoritățile să ia măsuri operaționale preventive, pentru a-l proteja pe reclamant împotriva actelor ilegale comise de alte persoane. Cu toate acestea, Guvernul nu a reușit să informeze Curtea cu privire la orice măsură preventivă luată în timp util, pentru a evita acest risc.
Declarațiile reclamantului, cu privire la ceea ce i s-a întâmplat, au fost în mare măsură susținute de prezumția incontestabilă, care a fost confirmată în cauzele Iskandarov și Abdulkhakov c. Rusiei în care Curtea a declarat că, în acele cauze, transferul silit al reclamanților în Tadjikistan nu ar fi putut avea loc fără cunoștința și implicarea activă ori pasivă a autorităților ruse. Guvernul Rus nu a prezentat, în cauza de față, nici un agrument în defavoarea acestei prezumții. Într-adevăr, în mod vădid autoritățile nu au reușit să elucideze, prin intermediul unei anchete interne efective, circumstanțele în care s-a produs incidentul. Astfel, statul pârât a fost responsabil, în baza Convenției, de trecerea silită a reclamantului în Tadjikistan, din pricina implicării agenților statului în această operațiune. Acțiunile agenților statului s-au caracterizat prin caracterul arbitrar și abuzul de putere, în scopul de a eluda atât o decizie legală, prin care i s-a acordat reclamantului azil temporar în Rusia, cât și măsurile oficiale luate de Guvern pentru a preveni extrădarea reclamantului, în conformitate cu măsurile provizorii dispuse de Curte. Operațiunea condusă ” în afara sistemului de drept” și ”prin eludarea deliberată a procesului echitabil, [a fost] o anatemă la adresa statului de drept și a valorilor protejate de Convenție”.
În consecință, s-a încălcat articolul 3, datorită eșecului autorităților de a-l proteja pe reclamant împotriva trecerii silite în Tadjikistan, unde s-a confruntat cu un risc real și iminent de a fi supus la tortură și rele tratamente, lipsei unei anchete efective a incidentului și implicarea, fie pasivă, fie activă, a agenților de stat in operațiune.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 34: În timp ce măsurile provizorii impuse de Curte erau încă în vigoare, reclamantul a fost transferat silit în Tadjikistan cu avionul, printr-o operațiune specială în care au fost implicați agenți ai statului. Era de neconceput să li se permită autorităților naționale să eludeze o măsură provizorie, cum este cea indicată în cauza de față, prin folosirea unei alte proceduri interne pentru transferul reclamantului în țara de destinație sau, și mai alarmant, prin a permite să fie transferat acolo în mod arbitrar, într-o manieră evident ilicită. Ca urmare a nerespectării de către statul pârât a măsurilor provizorii, reclamantul a fost expus unui risc real de a fi supus la rele tratamente în Tadjikistan, iar Curtea a fost împiedicată sa-i asigure beneficiul practic și efectiv al drepturilor sale în baza articolului 3.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Curtea a mai constatat o încălcare a articolului 5 § 4 din cauza termenelor lungi de examinare a recursurilor reclamantului împotriva a doua mandate de arestare în 2010.
Articolul 41: 30 000 EUR cu titlul de despăgubiri morale.
Articolul 46: Statul pârât a fost obligat să ia măsuri concrete pentru protejarea reclamantului, căruia i-a acordat azil temporar, împotriva riscurilor existente pentru viață și sănătate într-o jurisdicție străină. Statul pârât a mai fost obligat să efectueze o anchetă efectivă asupra incidentului în cauză.
În plus, era nevoie de măsuri generale pentru a preveni încălcări viitoare similare. Curtea s-a confruntat cu incidente repetate de acest gen, de la hotărîrea sa în Iskandarov. Asemenea incidente au reprezentat o ignorare flagrantă a statului de drept și au sugerat că anumite autorități ale statului au dezvolat o practică din încălcarea obligațiilor lor, atât în baza dreptului rus cât și a Convenției. Măsuri generale decisive au rămas încă a fie luate, inclusiv îmbunătățirea căilor de atac interne în cazurile de extrădare și expulzare și asigurarea legalității acțiunilor statului în această materie, protecția efectivă a potențialelor victime, în acord cu măsurile provizorii indicate de Curte și anchetarea efectivă a fiecărei încălcări a unei asemenea măsuri sau acte ilicite similare. Obligațiile statului în conformitate cu prezenta hotărăre au impus rezolvarea fără întârziere a acestei probleme recurente.
(a se vedea Iskandarov c. Rusiei, nr. 17185/05, 23 septembrie 2010, Nota de informare nr. 133; and Abdulkhakov c. Rusiei, nr. 14743/11, 2 octobrie 2012, Nota de informare nr. 156)
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Redactat de către Grefă, acest rezumat nu obligă Curtea.
Apăsați aici pentru a accesa Notele de informare privind jurisprudenţa Curţii
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013.
Limbile oficiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt engleza şi franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea, care, de altfel, nu îşi asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curţii Europene a Drepturilor Omului () sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Traducerea poate fi reprodusă în scop necomercial, condiţia fiind ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menţionat anterior şi la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenţionaţi să folosiţi vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactaţi publishing@.
© Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2013
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights () or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact publishing@.
© Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2013
Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme () où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante: publishing@.
Full & Egal Universal Law Academy