© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Selmani şi alţii v. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei - 67259/14
Hotărârea din 9.2.2017 [Secţia I]
Articolul 6
Proceduri constituţionale
Articolul 6-1
Drepturi şi obligaţii cu caracter civil
Şedinţă publică
Oralitatea procesului
Lipsa unei audieri în procedurile din faţa Curţii Constituţionale: Articolul 6 aplicabil; încălcare
Articolul 10
Articolul 10-1
Libertatea de exprimare
Îndepărtarea forţată a unor jurnalişti dintr-o galerie pentru presă din Parlament: încălcare
În fapt – Reclamanţii erau jurnalişti care tratau o dezbatere parlamentară atunci când au început dezordinile provocate de un grup de deputaţi, care au atras intervenţia forţelor de securitate. Odată ce reclamanţii nu au dorit să se supună ordinului de a elibera galeria, aceştia au fost îndepărtaţi forţat. Fără a desfăşura o şedinţă publică, Curtea Constituţională a constatat că forţele de securitate consideraseră că nevoia de a-i îndepărta pe jurnalişti urmărea chiar protecţia lor.
În procedurile din faţa Curţii, reclamanţii s-au plâns, în baza articolului 6, de lipsa unei şedinţe publice în faţa Curţii Constituţionale şi, în baza articolului 10, de îndepărtarea lor forţată din galeria Parlamentului.
În drept – Articolul 6
(a) Cu privire la aplicabilitate – În ciuda lipsei vreunei obiecţii din partea Guvernului, Curtea a considerat necesar să analizeze problema aplicabilităţii articolului 6. Dreptul naţional recunoştea dreptul jurnaliştilor acreditaţi de a face transmisiuni din galeria Parlamentului. Aceste transmisiuni erau necesare pentru ca reclamanţii să-şi exercite profesia şi să informeze publicul. În asemenea circumstanţe, Curtea a considerat că dreptul de a transmite din galeria Parlamentului, care cădea sub incidenţa libertăţii de exprimare a reclamanţilor, era un drept cu caracter civil în scopurile articolului 6 din Convenţie.
(b) Cu privire la fondul cauzei – Cazul reclamanţilor fusese examinat în faţa Curţii Constituţionale, care funcţiona ca primă şi unică instanţă. Constatările ei privind necesitatea şi proporţionalitatea măsurii contestate s-au bazat pe chestiuni de fapt. Deşi îndepărtarea ca atare a reclamanţilor din galeria Parlamentului nu fusese disputată de către părţi, decizia Curţii Constituţionale s-a bazat pe fapte pe care reclamantul le-a contestat şi care erau relevante pentru rezultatul cazului. Aceste chestiuni nu erau unele tehnice şi nici unele pur juridice. Reclamanţii fuseseră îndreptăţiţi, prin urmare, la o şedinţă publică, iar Curtea Constituţională nu a oferit nici un motiv pentru care a considerat că o asemenea şedinţă nu era necesară.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 10: Problema centrală nu fusese caracterul necesar într-o societate democratică al ingerinţei de care s-au plâns reclamanţii. Dezordinile din camera parlamentară şi modul în care autorităţile le-au administrat reprezentau chestiuni de interes public legitim. Prin urmare, media a avut sarcina de a comunica informaţii despre acest eveniment, iar publicul avea dreptul de a primi asemenea informaţii.
Media a jucat un rol crucial în oferirea informaţiilor privind modul în care administrează autorităţile demonstraţiile publice şi aplanează aceste dezordini. Orice încercare de a-i îndepărta pe jurnalişti de la locul demonstraţiilor trebuia supusă unui control strict. Acest principiu se aplica cu atât mai mult în cazurile în care jurnaliştii îşi exercitau dreptul de a comunica informaţii către public cu privire la comportamentul reprezentanţilor lor aleşi din Parlament şi cu privire la modul în care au administrat autorităţile dezordinile produse în timpul sesiunilor parlamentare.
În timpul tulburărilor din cameră, reclamanţii erau spectatori pasivi care îşi exercitau pur şi simplu munca şi observau desfăşurarea evenimentelor. Ei nu prezentau un pericol pentru siguranţa publică, ordinea din cameră sau altele asemenea. Îndepărtarea lor a determinat efecte adverse care i-au împiedicat, în mod instantaneu, să obţină informaţii directe şi de primă-mână, date fiind experienţele personale pe care le trăiau în Parlament. Acestea reprezentaseră elemente importante ale exerciţiului funcţiilor jurnalistice ale reclamanţilor, de care publicul nu trebuia privat.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 41: 5,000 EUR pentru fiecare, în privinţa prejudiciului moral
(Vezi Pentikäinen v. Finlanda [MC], 11882/10, 20 octombrie 2015, Nota informativă 189)
Full & Egal Universal Law Academy