©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România () şi al Institutului European din România (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania () and the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Traducere din limba franceză
Consiliul Europei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secţia a III-a
HOTĂRÂRE
Cererea nr. 6006/05
prezentată de Octavian SMARANDA
împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secţia a treia), statuând la data de 9 decembrie 2008, în cadrul unei camere formate din:
Josep Casadevall, preşedinte,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Gurra,
Ann Power judecători,
şi Stanley Naismith, grefier adjunct de secţie,
Având în vedere cererea menţionată mai sus, introdusă la 27 ianuarie 2005,
Având în vedere declaraţiile formale de acceptare
Având în vedere declaraţiile formale de acceptare a unei reglementări amiabile a cauzei,
După ce a deliberat asupra ei, pronunţă următoarea hotărâre :
ÎN FAPT
Reclamantul, Dl. Octavian Smaranda, este cetăţean român născut în 1947 şi locuieşte la Sibiu. Guvernul român (“Guvernul”) este reprezentat de agentul acestuia, Răzvan-Horaţiu Radu, subsecretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe.A.Circumstanţele cauzei
Faptele cauzei, aşa cum au fost expuse de către părţi, pot fi rezumate după cum urmează:
Reclamantul este militar trecut în rezervă la 31 iulie 2000.
La momentul trecerii în rezervă, în aplicarea articolului 31 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale militarilor, i-a fost acordată o alocaţie corespunzătoare mai multor salarii brute. Alocaţia în discuţie era neimpozabilă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 138/1999.
Din această alocaţie, a fost dedusă, totuşi, cu titlu de impozit pe venit, suma de 52 325 872 lei româneşti vechi (ROL).
Considerând această impunere ilegală, cu atât mai mult cu cât alţi militari trecuţi în rezervă, ca şi el, nu făcuseră obiectul acestei impuneri, reclamantul a solicitat în justiţie restituirea impozitului perceput pe această alocaţie, precum şi indexarea sumei în funcţie de inflaţie.
Ca urmare a unui recurs în anulare, Curtea de Casaţie a casat o decizie definitivă care dădea câştig de cauză reclamantului şi a respins cererea acestuia, printr-o decizie definitivă din 12 ianuarie 2005. Curtea de Casaţie a considerat că alocaţia acordată era impozabilă deoarece, în ciuda textului explicit al articolului 31 din Legea nr. 138/1999 care declara că această alocaţie este scutită de impozit, intenţia legislatorului de a supune impunerii alocaţia rezulta din modificarea adusă articolului respectiv la 14 septembrie 2000, care prevedea că această alocaţie se calculează în funcţie de salariul net.B. Dreptul şi practica internă pertinente
Dispoziţiile legale şi practica internă pertinentă sunt descrise în hotărârea Driha c. României (nr. 57001/00, CEDO 2005-VII, §§ 19‑26).
PLÂNGERI
1.Invocând pe fond articolul 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul contestă impozitarea ilegală a alocaţiei primite la trecerea în rezervă.
2.Invocând articolul 14 din Convenţie şi articolul 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, reclamantul consideră că respingerea acţiunii sale care urmărea recuperarea impozitului perceput ilegal reprezintă o discriminare nejustificată în ceea ce priveşte dreptul la respectarea bunului său.
3. Invocând articolul 6 din Convenţie, reclamantul contestă inechitatea procedurii interene care s-a finalizat cu supunerea alocaţiei sale impozitării. Reclamantul contestă, de asemenea, decizia Curţii de Casaţie prin care a fost casată hotărârea judecătorească definitivă pronunţată în favoarea sa, ca urmare a unui recurs în anulare.
ÎN DREPT
La 16 octombrie 2008, Curtea a primit din partea Guvernului următoarea declaraţie:
„Subsemnatul, declar că Guvernul român se oferă să vireze domnului Octavian Smaranda, cu titlu amiabil, suma de 300 euro, în vederea unei reglementări amiabile a cauzei având la origine cererea menţionată mai sus, pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Guvernul se angajează, de asemenea, să nu solicite reclamantului rambursarea sumei deja primite de acesta ca alocaţie de trecere în rezervă, care face obiectul prezentei cereri.
Această sumă, care va acoperi întreg prejudiciul, precum şi taxele şi cheltuielile, va fi convertită în moneda naţională la cursul aplicabil la data plăţii şi este scutită de orice impozit care s-ar putea aplica. Suma va fi plătită în trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată conform articolului 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În cazul nesoluţionării în termenul menţionat, Guvernul se angajează să vireze, începând de la data expirării acestuia şi până la plata efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă cu o rată egală cu facilitatea de împrumut marginal al Băncii Centrale Europene, la care se adaugă trei puncte procentuale. Acest virament va reprezenta soluţionarea definitivă a cauzei”.
La 28 iulie 2008, Curtea a primit următoarea declaraţie, semnată de partea reclamantă:
“Subsemnatul, Octavian Smaranda, iau notă de faptul că Guvernul român este dispus să îmi vireze, cu titlu amiabil, suma de 300 euro în vederea unei reglementări amiabile a cauzei având ca obiect cererea menţionată mai sus, pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, iau notă de faptul că Guvernul se angajează să nu îmi solicite rambursarea sumei pe care am primit-o deja cu titlu de alocaţie de trecere în rezervă, care face obiectul prezentei cereri.
Această sumă, care va acoperi întreg prejudiciul, precum şi taxele şi cheltuielile, va fi convertită în moneda naţională la cursul aplicabil la data plăţii şi este scutită de orice impozit care s-ar putea aplica. Suma va fi plătită în trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată conform articolului 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Începând cu expirarea acestui termen şi până la plata efectivă a sumei în cauză, va fi plătită o dobândă simplă cu o rată egală cu facilitatea de împrumut marginal al Băncii Centrale Europene, la care se adaugă trei puncte procentuale.
Accept această propunere şi renunţ, totodată, la orice pretenţie împotriva României referitoare la faptele care au stat la originea prezentei cereri. Declar cauza soluţionată definitiv.”
Curtea ia act de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Curtea consideră că aceasta se inspiră din respectul drepturilor omului aşa cum sunt recunoscute de Convenţie şi protocoalele sale şi nu identifică niciun alt motiv de ordine publică ce ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 alin. 1 in fine din Convenţie). În consecinţă, cauza va fi radiată de pe rol.
Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să radieze cererea de pe rol.
Stanley NaismithJosep Casadevall
Grefier adjunct Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy