© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012. Această traducere a fost efectuată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Nu obligă Curtea. Pentru mai multe informaţii, a se vedea referinţele cu privire la drepturile de autor de la sfârşitul prezentului document.
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2012. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2012. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus de renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.
Notă informativă privind jurisprudența Curții nr.127
Februarie 2010
IŞIK c. Turciei - 21924/05
Hotărâre din 2.2.2010 [Secția a II-a]
Articolul 9
Articolul 9-1 - Libertatea de religie
Menționarea religiei pe cartea sa de identitate: violare
Articolul 46
Articolul 46-2
Executarea hotărârii - Măsuri generale
În fapt – Reclamantul este de confesiune alevi. În 2004, acesta a cerut în justiție înlocuirea mențiunii „islam” cu „alevi” pe cartea sa de identitate. Recursurile sale judiciare au fost respinse.
În drept – Articolul 9: Legea din 2006 care permite să se ceară ca rubrica „religie” să fie lăsată goală sau informația să fie ștearsă, nu schimbă cu nimic situația reclamantului. Oricum, atunci când cărțile de identitate conțin o rubrică destinată religiei, faptul de a o lăsa goală are în mod inevitabil o conotație specifică. Titularii unei cărți de identitate fără informația privind religia s-ar deosebi, contrar voinței lor și în temeiul unei ingerințe a autorităților publice, de persoanele care au o carte de identitate pe care figurează convingerile lor religioase. De asemenea, solicitarea ca nicio mențiune să nu figureze pe cartea de identitate are o legătură strânsă cu convingerile cele mai profunde a persoanei. Prin urmare, divulgarea unuia dintre aspectele cele mai intime ale persoanei rămâne în cauză. O asemenea situație este, fără nicio îndoială, contrară conceptului de libertatea de a nu-și manifesta religia sau convingerea sa. Atingerea în cauză își are originea nu în refuzul de a menționa confesiunea reclamantului pe cartea sa de identitate, ci în problema ce ține de mențiune, obligatorie sau facultativă, a religiei pe aceasta. În consecință, reclamantul poate în continuare să se pretindă victima unei violări în pofida Legii din 2006.
Concluzie: violare (șase voturi contra unu).
Articolul 46: violarea dreptului reclamantului garantat de articolul 9 din Convenție, își are originea în problema ce ține de menționarea, obligatorie sau facultativă, a religiei pe cărțile de identitate. În această privință, Curtea consideră că suprimarea rubricii destinată religiei ar putea constitui o formă adecvată de reparație care ar pune capăt încălcării constatate.
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012
Limbile oficiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt engleza şi franceza. Această traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Nu obligă Curtea, care, de altfel, nu îşi asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curţii Europene a Drepturilor Omului () sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Poate fi reprodusă în scop necomercial, cu condiţia ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menţionat anterior la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenţionaţi să utilizaţi vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactaţi publishing@.
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2012
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof It may be downloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights () or from any other database with which the Court has shared it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact publishing@.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2012
Les langues officielles de la Cour européenne des droits de l’homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund ). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut êfre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (), ou de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut être reproduite à des fins non commerciales, sous réserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que de la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante : publishing@.
Full & Egal Universal Law Academy