©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România () şi al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania () and the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Notă de informare privind jurisprudenţa Curţii - Nr. 165
Iulie 2013
Sindicatul „Păstorul cel Bun” împotriva României (MC) - 2330/09
Hotărâre 9.7.2013 (MC)
Art. 11
Art. 11 § 1
Libertatea de asociere
Respingerea cererii de înscriere a unui sindicat al preoţilor în numele respectării autonomiei cultelor: absenţa încălcării
În fapt – În aprilie 2008, un număr de 35 de membri ai personalului clerical şi personalului neclerical din cadrul Bisericii Ortodoxe Române au decis să constituie un sindicat. Preşedintele ales a depus la judecătorie o cerere pentru dobândirea personalităţii juridice de către sindicat şi înscrierea acestuia în registrul special al sindicatelor, însă reprezentantul arhiepiscopiei s-a opus. Reprezentantul sindicatului a reintrodus cererea, iar Ministerul Public i s-a alăturat. În mai 2008, judecătoria a admis cererea sindicatului şi a dispus înscrierea acestuia în registrul special, conferindu-i astfel personalitate juridică. Arhiepiscopia a declarat recurs împotriva acestei hotărâri. Prin hotărârea definitivă din iulie 2008, tribunalul a admis recursul, a casat hotărârea pronunţată în primă instanţă şi, pe fond, a respins cererea pentru dobândirea personalităţii juridice şi pentru înscrierea în registrul special al sindicatelor.
Prin hotărârea din 31 ianuarie 2012 (a se vedea Nota de informare 148), o cameră a Curţii a constatat, cu 5 voturi pentru şi 2 contra, încălcarea art. 11 motivând că, în lipsa unei „nevoi sociale imperioase” şi a unor motive suficiente, o măsură atât de radicală precum respingerea cererii de înscriere a sindicatului reclamant era disproporţionată faţă de scopul urmărit şi, prin urmare, nu era necesară într-o societate democratică.
În drept – Art. 11
a) Aplicabilitatea – Funcţiile exercitate de membrii sindicatului în litigiu şi salarizarea acestora prezintă numeroase aspecte specifice unei relaţii de muncă. Cu toate acestea, munca personalului clerical prezintă particularităţi precum finalitatea ei spirituală, îndeplinirea ei în cadrul unei Biserici care poate pretinde un anumit nivel de autonomie şi o obligaţie de loialitate sporită faţă de Biserică. Aşadar, poate fi dificilă delimitarea exactă a activităţilor strict religioase de activităţile cu caracter mai degrabă economic. Totuşi, în pofida particularităţilor situaţiei lor, personalul clerical îşi îndeplineşte misiunea în cadrul unei relaţii de muncă ce intră sub incidenţa art. 11 din Convenţie. Prin urmare, această dispoziţie este aplicabilă faptelor cauzei.
b) Fondul – Respingerea cererii de înscriere a sindicatului reclamant se interpretează ca o ingerinţă bazată pe prevederile Statutului Bisericii Ortodoxe Române. Instanţele interne au dedus de aici că înfiinţarea asociaţiilor şi fundaţiilor bisericeşti constituie o atribuţie a Sfântului Sinod, iar binecuvântarea (aprobarea) chiriarhului este necesară pentru participarea personalului clerical la orice formă de asociere. Ingerinţa urmărea scopul legitim de a apăra drepturile altora, în speţă cele ale Bisericii Ortodoxe Române.
Având în vedere diversele argumente invocate de Arhiepiscopie în faţa instanţelor naţionale în susţinerea opoziţiei acesteia faţă de recunoaşterea sindicatului, tribunalul putea considera, în mod rezonabil, că o hotărâre de admitere a cererii de înscriere a sindicatului ar fi constituit un risc real pentru autonomia organizaţiei religioase respective. În această privinţă, în România, fiecare cult are dreptul de a adopta propriul statut şi, astfel, de a decide liber atât modul de funcţionare şi de recrutare a personalului, cât şi raporturile pe care le menţine cu personalul său clerical. Principiul autonomiei organizaţiilor religioase reprezintă cheia de boltă a relaţiilor dintre statul român şi cultele recunoscute pe teritoriul său. Biserica Ortodoxă Română a optat să nu transpună în statutul său dispoziţiile dreptului muncii relevante în materie, opţiune confirmată printr-o hotărâre de guvern în numele respectării principiului autonomiei cultului. Lecturând obiectivele urmărite de sindicatul reclamant în statutul său – care constau în special în a promova libera iniţiativă, concurenţa şi libertatea de exprimare a membrilor săi, în a asigura participarea în cadrul Sfântului Sinod a unui membru al sindicatului, în a solicita de la Arhiepiscopie prezentarea unui raport financiar anual şi în a folosi greva ca mijloc de apărare a intereselor membrilor săi – hotărârea instanţei de respingere a cererii de înscriere a sindicatului în numele respectării autonomiei cultelor nu pare a fi nerezonabilă, având în vedere mai ales rolul statului în păstrarea acestei autonomii. Prin respingerea cererii de înscriere a sindicatului reclamant, statul nu a făcut decât să se abţină de la implicarea sa în organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, respectând astfel obligaţia de neutralitate pe care i-o impune art. 9 din Convenţie.
Tribunalul a respins cererea de înscriere a sindicatului reclamant după ce a constatat că cererea acestuia nu întrunea cerinţele din Statutul Bisericii deoarece membrii acestuia nu respectaseră procedura specială prevăzută pentru înfiinţarea unei asociaţii. Astfel, tribunalul nu a făcut decât să aplice principiul autonomiei organizaţiilor religioase. Tribunalul a concluzionat, subscriind la motivele prezentate de Arhiepiscopie, că dacă ar încuviinţa constituirea sindicatului, structurile consultative şi deliberative prevăzute de Statutul Bisericii ar fi înlocuite sau constrânse să colaboreze cu un nou organism – sindicatul – străin de tradiţia Bisericii şi de codurile canonice în materie de consultare şi luare a deciziei. Controlul efectuat de tribunal a permis astfel să se verifice că riscul invocat de autorităţile bisericeşti era potenţial şi grav, că motivele prezentate de acestea nu serveau unui scop străin de exercitarea autonomiei cultului respectiv şi că respingerea cererii de înscriere a sindicatului reclamant nu depăşea ceea ce era necesar pentru eliminarea acestui risc.
Într-un mod mai general, Statutul Bisericii Ortodoxe Române nu prevede nicio interdicţie absolută pentru personalul clerical de a constitui sindicate pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime. Nu există aşadar nicio piedică pentru membrii sindicatului reclamant de a se bucura de dreptul lor garantat prin art. 11 din Convenţie înfiinţând o asociaţie ale cărei obiective ar fi compatibile cu Statutul Bisericii şi care nu ar pune la îndoială structura ierarhică tradiţională a acesteia şi modul în care sunt luate deciziile în cadrul acesteia. Pe de altă parte, membrii sindicatului reclamant au posibilitatea de a adera liber la oricare dintre asociaţiile care există în prezent în cadrul Bisericii Ortodoxe Române şi care au fost autorizate de instanţele naţionale şi îşi desfăşoară activităţile în conformitate cu cerinţele Statutului Bisericii.
În cele din urmă, există o mare diversitate a modelelor constituţionale care reglementează, în Europa, relaţiile dintre state şi culte. Ţinând seama de inexistenţa unui consens la nivel european asupra acestei chestiuni, marja de apreciere a statului este mai amplă în acest domeniu şi include dreptul de a recunoaşte sau nu, în cadrul comunităţilor religioase, organizaţii sindicale ce urmăresc scopuri care ar putea împiedica exercitarea autonomiei cultelor. În concluzie, respingerea de către tribunal a cererii de înscriere a sindicatului reclamant nu a depăşit marja de apreciere de care beneficiază autorităţile naţionale în materie şi, prin urmare, nu este disproporţionată.
Concluzie: absenţa încălcării (11 voturi pentru şi 6 voturi contra).
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.
Apăsaţi aici pentru a accesa Note de informare privind jurisprudenţa (Notes d’information sur la jurisprudence)
Full & Egal Universal Law Academy