Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 44200/06
depusă de Victor SIRBU
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită la 6 martie 2012, în cadrul unei camere compuse din:
Josep Casadevall, Preşedinte,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria,
Mihai Poalelungi, judecători,
și Marialena Tsirli, Grefier adjunct al Secţiei,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 18 octombrie 2006,
Având în vedere declarația prezentată de Guvernul pârât la 28 septembrie 2011 prin care acesta cere Curții scoaterea cererii de pe rol și răspunsul reclamantului la această declarație,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Victor Sirbu, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1960 şi care locuieşte în Dobrogea. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
În anul 1998, reclamantul a fost condamnat la douăzeci și patru de ani de privațiune de libertate. Între anul 1998 și data depunerii acestei cereri, reclamantul a fost deținut în închisorile nr. 3, 5, 6, 9, 12, 13, 16, 15 și 17. Se pare că în prezent reclamantul nu se mai află în detenție.
Potrivit reclamantului, condițiile de detenție în toate instituțiile de detenție reprezintă un tratament inuman și degradant. În special, reclamantul a atras atenția asupra condițiilor materiale de detenție, cum ar fi, inter alia, lipsa hranei adecvate, lipsa condițiilor de igienă, prezența paraziților, condiții proaste de detenție și de transportare a deținuților sănătoși cu persoanele care suferă de boli infecțioase, precum și lipsa îngrijirii medicale adecvate.
PRETENŢII
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 al Convenției, de refuzul procuraturii de a porni urmărirea penală împotriva colaboratorilor de poliție care el pretinde că l-au maltratat. De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 8 al Convenției, luat separat și combinat cu articolul 13 al Convenției, de respingerea cererii sale de a fi examinat de un psihiatru și de încălcarea dreptului său de a primi vizite din partea familiei sale. În continuare, el s-a plâns, în temeiul articolului 10 al Convenției, de lipsa ziarelor în penitenciar și, în temeiul articolului 14 al Convenției, de faptul că procurorii l-au numit infractor. În final, el s-a plâns, în temeiul articolului 3 al Convenției, de condițiile sale proaste de detenție.
ÎN DREPT
A. Pretenția formulată în temeiul articolului 3 al Convenției
După comunicarea Guvernului pârât a pretenției formulate în temeiul articolului 3 al Convenției, și după primirea observațiilor Guvernului privind admisibilitatea și fondul cererii, Curtea a invitat reclamantul să prezinte comentariile sale împreună cu pretențiile privind satisfacția echitabilă, în temeiul articolului 41 al Convenției, înainte de 4 iunie 2010. Reclamantul a fost informat că neprezentarea pretențiilor în temeiul articolului 41 al Convenției în termenul acordat va duce fie la neacordarea de către Curte a compensației cu titlu de satisfacție echitabilă, fie la respingerea acestei părți a pretenției.
La 31 mai 2010, reclamantul a prezentat comentariile sale în privința argumentelor Guvernului, dar nu a formulat nici o pretenție în temeiul articolului 41 al Convenției.
La 17 septembrie 2010, Guvernul a depus observațiile sale finale în care a notat faptul că reclamantul nu a formulat pretenții cu titlu de satisfacție echitabilă. Aceste observații au fost trimise reclamantului la 24 septembrie 2010. Nu a urmat nici o reacție din partea lui sau a reprezentantului său.
La 28 septembrie 2011, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declaraţie unilaterală în vederea reglementării chestiunilor abordate în cerere. Textul scrisorii Guvernului către Curte prevede următoarele:
„Guvernul recunoaşte că a avut loc o ingerinţă în drepturile reclamantului garantate de articolul 3 al Convenţiei, ca urmare a condiţiilor de detenţie inumane și degradante în care era deținut reclamantul...
Făcând o evaluare proprie a circumstanțelor acestei cauze, [Guvernul] propune o sumă totală de 3,000 euro (trei mii euro) cu titlu de prejudiciu material, moral, precum și cu titlu de costuri și cheltuieli angajate.
În lumina celor de mai sus, Guvernul invită Curtea să ia notă de declarația unilaterală menționată mai sus, să decidă că nu mai există motive pentru a justifica continuarea examinării cererii și să scoată cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) al Convenției.”
Declarația de mai sus a fost expediată reclamantului la 30 septembrie 2011. Deoarece Curtea nu a primit nici un răspuns de la reclamant la scrisoarea sa în termenul limită prevăzut în acest sens, la 9 decembrie 2011, el a fost contactat telefonic de un colaborator al Secției Grefă. Reclamantul a informat Curtea că el nu este de acord cu propunerea Guvernului de a scoate cererea de pe rol și insistă că Guvernul trebuie să-i plătească suma de 65,000 euro (EUR) în calitate de despăgubire.
Curtea notează că articolul 37 al Convenţiei prevede că ea poate hotărî, la orice stadiu al procedurii, scoaterea de pe rol a unei cereri, atunci când circumstanţele permit să se tragă una din concluziile specificate la literele (a), (b) sau (c) ale paragrafului 1 al acestui articol. Articolul 37 § 1 (c) dă dreptul Curţii să hotărască scoaterea cererii de pe rol, în special:
„pentru orice alt motiv, constatat de Curte, care nu mai justifică continuarea examinării cererii”.
Articolul 37 § 1 in fine prevede următoarele:
„Totuşi, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi prin Protocoalele sale o cere.”
Curtea mai notează că, în anumite circumstanţe, ea poate scoate o cerere de pe rol, în temeiul articolului 37 § 1 (c) al Convenţiei, în baza unei declaraţii unilaterale a Guvernului pârât, chiar dacă reclamantul doreşte continuarea examinării cauzei. În acest sens, Curtea va examina cu atenţie declaraţia în lumina principiilor care rezultă din jurisprudenţa sa, în special din hotărârea Tahsin Acar (a se vedea, Tahsin Acar v. Turkey, [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI, și Melnic v. Moldova, nr. 6923/03, §§ 22-25, 14 noiembrie 2006).
Având în vedere caracterul recunoaşterii din declaraţia unilaterală a Guvernului din 28 septembrie 2011, suma compensaţiei propuse de Guvern, precum și dorința mai puțin viguroasă a reclamantului de a continua examinarea cererii, inclusiv neprezentarea observațiilor sale în privința satisfacției echitabile, Curtea consideră că nu mai este justificată continuarea examinării acestei părţi din cerere (articolul 37 § 1 (c)) (a se vedea, pentru principiile relevante, Tahsin Acar, citată mai sus, şi Meriakri v. Moldova (radiere), nr. 53487/99, 1 martie 2005)). În acest sens, Curtea ia notă de faptul că chestiunile ridicate în această cauză sunt similare celor examinate în cauza Ostrovar (nr. 35207/03, 13 septembrie 2005) și nu găsește nici un temei convingător pentru a reitera constatările din acea cauză într-o hotărâre nouă.
În lumina celor de mai sus, Curtea conchide că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale nu îi cere continuarea examinării acestei părţi din cerere (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei).
Prin urmare, cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Pretenţiile rămase
În ceea ce priveşte celelalte pretenţii ale reclamantului, Curtea le consideră nefondate și notează că nu există nimic în dosar care ar sugera faptul că prevederile invocate de către reclamant au fost violate. Prin urmare, această parte din cerere este vădit nefondată, în sensul articolului 35 § 3 al Convenţiei şi urmează a fi respinsă în conformitate cu articolul 35 § 4 al Convenţiei.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Ia notă de prevederile declaraţiei Guvernului pârât;
Decide să scoată cererea de pe rolul său în ceea ce ţine de pretenţiile formulate în temeiul articolului 3 al Convenţiei;
Declară restul cererii inadmisibil.
Marialena TsirliJosep Casadevall
Grefier AdjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy