Traducere neoficială a variantei franceze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 17988/09
depusă de Ana SISCANU
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită la 14 februarie 2012, în cadrul unei camere compuse din:
Josep Casadevall, Preşedinte,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Santiago Quesada, Grefier al Secţiei
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 17 martie 2009,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
1. Reclamantul, Ana Siscanu, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1948 şi care locuieşte în Ulmu.
A. Circumstanţele cauzei
1. Decizia pronunţată la nivel naţional în favoarea reclamantului şi executarea acesteia
2. Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de către reclamant, pot fi rezumate în felul următor.
3. Reclamantul a iniţiat proceduri împotriva unei persoane terţe solicitând evacuarea acesteia din casă. La 30 iunie 2008, Judecătoria Nisporeni a hotărât în favoarea reclamantului şi a obligat evacuarea pârâtului. În ciuda eforturilor reclamantului în vederea executării acestei hotărâri, aceasta nu a fost executată până în prezent.
2. Hotărârea pilot Olaru and others şi consecinţele acesteia pentru cauze similare
4. La 28 iulie 2009, Curtea a pronunţat hotărârea pilot Olaru and others (a se vedea Olaru and Others v. Moldova, nr. 476/07, 22539/05, 17911/08 şi 13136/07, 28 iulie 2009) în care ea a constatat, inter alia, că problema neexecutării hotărârilor judecătoreşti naţionale, prin care s-a acordat spaţiu locativ de stat diferitor categorii de persoane, a relevat existenţa unei „probleme sistemice”. Curtea a hotărât, inter alia, că statul pârât trebuie să instituie un recurs intern efectiv care să asigure o redresare adecvată şi suficientă pentru neexecutarea sau executarea întârziată a hotărârilor judecătoreşti definitive (a se vedea Olaru and others, citată mai sus, § 58 şi punctul 4 al dispozitivului hotărârii).
3. Introducerea unui remediu intern nou şi evoluţiile ulterioare
5. La 20 septembrie 2011, Guvernul Moldovei a informat Curtea că la 1 iulie 2011 a intrat în vigoare o nouă lege (Legea nr. 87), prin care a fost instituit un remediu împotriva problemei neexecutării hotărârilor judecătoreşti definitive, precum şi împotriva problemei duratei nerezonabile a procedurilor.
6. La 29 septembrie 2011, Grefierul Curţii a informat reclamantul din această cauză şi toţi reclamanţii care se află într-o situaţie similară despre noul remediu, întrebându-i dacă ei intenţionează să facă uz de acest remediu în termenul de şase luni stabilit de Legea nr. 87 (a se vedea paragraful 9 de mai jos). Atenţia reclamanţilor a fost atrasă asupra faptului că potrivit articolului 35 § 1 al Convenţiei, Curtea poate examina o chestiune doar după epuizarea tuturor căilor interne de recurs şi omisiunea de a respecta această regulă ar putea reprezenta motiv pentru declararea cererii inadmisibile.
7. Curtea nu a primit vreun răspuns de la reclamant la scrisoarea sa din 29 septembrie 2011.
B. Dreptul intern relevantă
8. Potrivit Legii nr. 87, orice persoană ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat. Potrivit articolului 1 al Legii, aceasta trebuie interpretată şi aplicată prin prisma legislaţiei naţionale, a prevederilor Convenţiei şi a jurisprudenţei Curţii. Potrivit articolului 4 al Legii, cererea de chemare în judecată se examinează de instanţa de judecată sesizată în cel mult 3 luni de la depunerea sa. Articolul 5 al Legii prevede că
în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată. Articolul 6 al Legii simplifică procedura de executare a hotărârilor adoptate în conformitate cu legea, astfel încât de la reclamanţi nu se mai cere depunerea altor cereri sau îndeplinirea altor formalităţi. Potrivit articolului 7 al Legii, persoanele care au depus cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în legătură cu o pretinsă încălcare a dreptului lor la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, în a cărei privinţă Curtea Europeană nu a decis asupra admisibilităţii şi fondului cauzei, pot cere despăgubiri în instanţe de judecată naţionale, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
9. În acelaşi timp, Codul de procedură civilă a fost modificat în sensul reducerii numărului de instanţe de apel de la două la una şi scutirii de la plata taxei de stat pentru asemenea procese.
PRETENŢII
10. Referindu-se la articolul 6 al Convenţiei şi articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, reclamantul s-a plâns de faptul că statul nu a asigurat executarea unor hotărâri judecătoreşti obligatorii şi executorii pronunţate în favoarea sa.
ÎN DREPT
11. Curtea reiterează că în hotărârea Balan v. Moldova ((dec.), nr. 44746/08, 24 ianuarie 2012), ea a constatat că noul remediu introdus prin Legea nr. 87 avea scopul să soluţioneze problema executării cu întârziere a hotărârilor judecătoreşti şi că acesta nu era inefectiv. De asemenea, s-a constatat că în ciuda faptului că noul remediu a devenit disponibil după depunerea acestei cereri, reclamantul era obligat să facă uz de acesta şi că aplicarea acestuia nu a reprezentat o povară excesivă pentru reclamant şi pentru ceilalţi reclamanţi aflaţi în poziţie similară.
12. Curtea observă că reclamantul din această cauză nu a răspuns la scrisoarea sa din 29 septembrie 2011 şi, având în vedere conţinutul acestei scrisori, ea consideră că reclamantul nu mai doreşte să-şi menţină cererea, în sensul articolului 37 § 1 (a) al Convenţiei. Mai mult, în conformitate cu articolul 37 § 1 in fine, Curtea nu constată existenţa circumstanţelor speciale cu privire la respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale care ar justifica continuarea examinării cererii. În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Santiago QuesadaJosep Casadevall Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy