©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România () şi al Institutului European din România (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania () and the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Traducere din limba franceză
Consiliul Europei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secţia a III-a
DECIZIE
Cererea nr. 18566/04
Prezentată de Ioan STANCIUGEL
împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a III-a), statuând în cadrul unei camere formate din:
Josep Casadevall, preşedinte,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele
Luis Lopez Guerra,
Ann Power, judecători,
şi Santiago Quesada, grefier de secţie,
Văzând cererea sus menţionată introdusă la 5 ianuarie 2004,
Văzând decizia de a examina împreună admisibilitatea şi fondul cauzei, după cum o permite articolul 29 § 3 din Convenţie,
Văzând declaraţiile formale de acceptare a unei soluţionări amiabile a cauzei.
După ce a deliberat, a pronunţat următoarea deciziei:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl. loan Stanciugel este un cetăţean român domiciliat în România, născut în 1955 şi cu domiciliul în Bucureşti. El este reprezentat în faţa Curţii de dl. Mihai Buzatu, avocat din Bucureşti. Guvernul român (« Guvernul ») este reprezentat de agentul acestuia, dl. Răzvan - Horaţiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
Faptele din cauză, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate după cum urmează.
La 27 septembrie 2001, reclamantul a sesizat tribunalul municipiului Bucureşti printr-o acţiune împotriva Agenţiei pentru privatizarea şi administrarea participaţiilor statului («APAPS ») în scopul de a fi condamnată să încheie cu el un contract de vânzare de acţiuni, în virtutea unui contract încheiat în prealabil între aceleaşi părţi. Prin sentinţa din 12 noiembrie 2001, confirmată pin hotărârea definitivă a Curţii de Apel din Bucureşti din 11 martie 2002, tribunalul municipiului a admis acţiunea şi a condamnat APAPS să încheie cu reclamantul un contract de vânzare a 168 610 acţiuni la preţul de 1000 lei româneşti vechi (ROL) pe acţiune sub sancţiunea de constrângere. la o dată neprecizată, reclamantul a devenit titular al acţiunilor.
Printr-o hotărâre din 9 iulie 2003, Curtea supremă de justiţia a admis recursul în anulare introdus de procurorul general şi a respins acţiunea solicitantului, sub motiv că instanţele inferioare efectuaseră o interpretare eronată a legii aplicabile şi a contractului încheiat între părţi.
PLÂNGERI
Invocând articolul 6 § 1 din Convenţie şi 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, reclamantul se plângea de o atingere adusă drepturilor sale la un proces echitabil şi la respectarea bunurilor sale, din cauza intervenţiei procurorului general în procedură pe calea unui recurs în anulare.
ÎN DREPT
La 23 aprilie 2008, Curtea a primit de la Guvern următoarea declaraţie:
« Subsemnatul, Răzvan-Horaţiu Radu, agent al Guvernului român pe lângă Curtea europeană a drepturilor omului, declar că Guvernul român se oferă să achite d-lui. Ioan Stanciugel, cu titlu gratuit, suma de 2 500 EUR (două mii cinci sute de euro) în vederea unei reglementări amiabile a cauzei care are la origine cererea sus menţionată aflată pe rolul Curţii europene a drepturilor omului.
Această sumă, care va acoperi toate capetele de prejudiciu reunite, va fi convertită în lei româneşti la rata aplicabilă la data plăţii, şi va fi scutită de orice taxă eventual aplicabilă. Ea se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţi, date conform articolului 37 § 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului. În caz de neplată în termenul menţionat, Guvernul se angajează să achite, începând cu data expirării acesteia şi până la plata efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă având nivelul egal cu cel al facilităţii de credit marginal al Băncii centrale europene, la care se adaugă trei procente. Această achitare va echivala cu plate definitiva a afacerii. Guvernul se angajează să renunţe la orice pretenţie faţă de reclamant legat de faptele care au generat reclamaţia menţionată, inclusiv executarea forţată a hotărârii Curţii Supreme de Justiţie din 9 iulie 2003 care admisese recursul în anulare. »
La 11 april 2008, Curtea a primit declaraţia următoare, semnată de partea reclamantă şi de reprezentantul acesteia:
« Subsemnatul, dl. Mihai Buzatu, reprezentant al părţii reclamante, iau notă că Guvernul român se oferă să achite d-lui. Ioan Stanciugel, cu titlu gratuit, suma de 2 500 EUR (două mii cinci sute de euro) în vederea unei reglementări amiabile a cauzei care are la origine cererea sus menţionată aflată pe rolul Curţii europene a drepturilor omului.
Această sumă, care va acoperi toate capetele de prejudiciu reunite, va fi convertită în lei româneşti la rata aplicabilă la data plăţii, şi va fi scutită de orice taxă eventual aplicabilă. Ea se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţi, date conform articolului 37 § 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului. În caz de neplată în termenul menţionat, Guvernul se angajează să achite, începând cu data expirării acesteia şi până la plata efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă având nivelul egal cu cel al facilităţii de credit marginal al Băncii centrale europene, la care se adaugă trei procente.
Accept această propunere şi renunţ pe de altă parte la orice altă pretenţie faţă de România referitoare la faptele aflate la originea cererii menţionate. Declar cauza definitiv soluţionată.
Iau notă de asemenea că Guvernul se angajează să renunţe la orice pretenţie legată de faptele care au generat reclamaţia menţionată, inclusiv executarea forţată a hotărârii Curţii Supreme de Justiţie din 9 iulie 2003. »
Curtea ia act de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea apreciază că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului aşa cum sunt acestea recunoscute în Convenţie şi în protocoale şi nu constată de altfel nici un motiv de ordin public care să justifice continuarea examinării cererii (articolul 37 § 11» in fine din Convenţie).
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Hotărăşte să radieze cererea de pe rol.
Santiago QuesadaJosep Casadevall
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy