CASE OF STOG AND OTHERS v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei franceze a hotărârii,

efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”

SECŢIA A TREIA

CAUZA STOG ŞI ALŢII c. MOLDOVEI

(Cererile nr. 6811/08, 6934/08, 9212/08 şi 12199/08)

HOTĂRÂRE

STRASBOURG

3 noiembrie 2011

Această hotărâre este definitivă. Ea poate fi subiect al revizuirii editoriale.

În cauza Stog şi alţii c. Moldovei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (SECŢIA Treia), întrunită la 11 octombrie 2011 în cadrul unui comitet compus din:

Egbert Myjer, preşedinte,
Luis López Guerra,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Marialena Tsirli, Grefier Adjunct al SECŢIei,

Deliberând la 11 octombrie 2011 în şedinţă închisă,

Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află 4 cereri (nr. 6811/08, 6934/08, 9212/08 şi 12199/08) depuse împotriva Republicii Moldova de către patru cetăţeni ai Republicii Moldova, dna Irina Stog, dl Petru Rotundu, dl Vasile Nogai şi dl Serghei Stog („reclamanţii”), care au sesizat Curtea la 16 şi 18 ianuarie, şi la 2 şi 7 februarie 2008, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”).

2. Reclamanţii sunt reprezentaţi de dna N. Ghenciu, avocat în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) este reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.

3. Toţi reclamanţii s-au plâns de faptul că neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor a adus atingere dreptului lor de acces la justiţie prevăzut de articolul 6 al Convenţiei, precum şi dreptului lor la protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 al Protocolului nr.1. Al treilea şi al patrulea reclamant s-au plâns şi în baza articolului 13 al Convenţiei că nu au dispus de un recurs efectiv susceptibil să remedieze încălcările pretinse. În fine, prima reclamantă s-a plâns şi de tratamentul discriminatoriu la care a fost supusă contrar articolului 14 al Convenţiei coroborat cu drepturile prevăzute de articolele menţionate mai sus.

4. La 10 octombrie 2008, Curtea a decis să comunice cererile Guvernului. În conformitate cu prevederile articolului 29 § 3 al Convenţiei, Curtea a decis examinarea fondului cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia.

ÎN FAPT

I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI

5. Reclamanţii s-au născut în 1959, 1945, 1942 şi, respectiv, în anul 1959, şi locuiesc la Chişinău.

6. Toţi reclamanţii au fost angajaţi ai Ministerului Educaţiei („ministerul”). Fiind concediaţi între anul 2006 şi 2007, ei au iniţiat proceduri în scopul obţinerii reintegrării în serviciu şi a despăgubirilor pentru concedierea lor ilegală.

A. Cererea nr. 6811/08

7. Prin hotărârea din 27 aprilie 2007, Curtea de Apel Chişinău a dispus reintegrarea primei reclamante în serviciu şi a obligat ministerul să-i plătească acesteia 7 187 de lei moldoveneşti (MDL) (425 de euro (EUR)) cu titlu de despăgubiri materiale şi 3 000 MDL (178 EUR) cu titlu de despăgubiri morale. Această hotărâre judecătorească trebuia executată imediat.

8. Prin ordinul din 25 februarie 2008, prima reclamantă a fost restabilită în vechea funcţie.

9. La 7 martie 2008, ministerul i-a plătit suma de 7 187 MDL cu titlu de despăgubiri materiale. La 10 decembrie 2008, ministerul i-a plătit încă 3 000 MDL cu titlu de despăgubiri morale.

B. Cererea nr. 6934/08

10. Prin hotărârea din 29 ianuarie 2007, Curtea de Apel Chişinău a dispus reintegrarea celui de-al doilea reclamant în serviciu şi a obligat ministerul să-i plătească 6 997 MDL (417 EUR) cu titlu de despăgubiri materiale şi 10 000 (597 EUR) cu titlu de despăgubiri morale. Această hotărâre judecătorească trebuia executată imediat în partea ce ţine de restabilirea în funcţie şi plata unui salariu mediu lunar. Prin decizia irevocabilă din 31 octombrie 2007, Curtea Supremă de Justiţie a menţinut hotărârea Curţii de Apel din Chişinău.

11. Prin ordinul din 29 ianuarie 2008, cel de-al doilea reclamant a fost restabilit în vechea sa funcţie.

12. La 7 martie 2008, ministerul i-a plătit 6 997 MDL cu titlu de despăgubiri materiale. La 13 mai 2008, ministerul i-a plătit încă 10 000 MDL cu titlu de despăgubiri morale.

C. Cererea nr. 9212/08

13. Prin hotărârea judecătorească din 9 octombrie 2007, Curtea de Apel Chişinău a dispus reintegrarea celui de-al treilea reclamant în serviciu şi a obligat ministerul să-i plătească 23 733 MDL (1 466 EUR) cu titlu de despăgubiri materiale şi 4 000 MDL (247 EUR) cu titlu de despăgubiri morale. Această hotărâre judecătorească trebuia executată imediat în partea ce ţine de restabilirea în funcţie a reclamantului şi plata unui salariu mediu lunar. Prin decizia irevocabilă din 11 iunie 2008, Curtea Supremă de Justiţie a menţinut hotărârea Curţii de Apel Chişinău.

14. Prin ordinul din 25 iulie 2008, al treilea reclamant a fost restabilit în vechea sa funcţie.

15. La o dată nespecificată în iulie 2008, ministerul i-a plătit 23 733 MDL. La 5 decembrie 2008, ministerul i-a plătit încă 4 000 MDL cu titlu de despăgubiri morale.

D. Cererea nr. 12199/08

16. Prin hotărârea judecătorească din 17 octombrie 2006, Judecătoria sectorului Buiucani a dispus reintegrarea celui de-al patrulea reclamant în serviciul deţinut anterior de acesta şi a obligat ministerul să-i plătească 15 000 MDL (905 EUR) cu titlu de despăgubiri materiale. Această hotărâre judecătorească trebuia executată imediat în partea ce ţine de restabilirea în funcţie. Prin decizia irevocabilă din 27 aprilie 2007, Curtea de Apel Chişinău a menţinut hotărârea judecătorească din 17 octombrie 2006.

17. La 13 februarie 2008, ministerul i-a plătit celui de-al patrulea reclamant 15 000 MDL cu titlu de despăgubiri materiale.

18. La 18 februarie 2008, al patrulea reclamant a acceptat oferta ministerului de a fi integrat la muncă pe un post echivalent.

II. DREPTUL INTERN RELEVANT

19. Prevederile dreptului intern pertinent au fost fixate de Curte în cauza Prodan c. Moldova, nr. 49806/99, § 31, CEDH 2004‑III (extrase).

20. În plus, prevederile pertinente ale Codului de procedură civilă din 30 mai 2003 stipulează următoarele:

Articolul 256. Executarea imediată a hotărârii

„(1) Urmează a fi executate imediat ordonanţa sau hotărârea judecătorească prin care pârâtul este obligat la plata: (...)

d) unui salariu mediu pentru absenţă forţată de la lucru, în cazul reintegrării în serviciu. (...)

(2) Hotărârea judecătorească privind reintegrarea în serviciu a salariatului concediat sau transferat nelegitim urmează a fi executată imediat.”

21. Paragrafele pertinente ale Codului civil din 6 iunie 2002 prevăd următoarele:

Articolul 619. Dobânda de întârziere

„(1) Obligaţiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere reprezintă 5% peste rata dobânzii prevăzută la art.585 [rata de finanţare a Băncii Naţionale a Moldovei], dacă legea sau contractul nu prevede altfel. (...)
(2) În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobânda este de 9% peste rata dobânzii prevăzută la art.585 (...)”

ÎN DREPT

I. CONEXAREA CERERILOR

22. Ţinând cont de similitudinea cererilor în ceea ce priveşte faptele şi problemele de fond pe care le prezintă, Curtea consideră necesar să le conexeze şi decide să le examineze împreună, într-o singură hotărâre.

II. ADMISIBILITATEA

A. Plângerea în temeiul articolelor 6 şi 13 ale Convenţiei, precum şi cea în temeiul articolului 1 al Protocolului nr.1

23. Guvernul a ridicat excepţia de neepuizare a căilor de recurs interne, susţinând că reclamanţii au omis să depună în instanţele de judecată naţionale o acţiune în despăgubire împotriva statului pentru întârzierile în executarea hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor. Potrivit Guvernului, reclamanţii ar fi putut introduce acţiuni în justiţie în baza articolului 20 al Constituţiei, care garantează în general dreptul de acces la justiţie, şi în baza articolului 619 al Codului civil, care le oferă posibilitatea de a pretinde acordarea dobânzilor de întârziere. În plus, Guvernul consideră că cererile sunt abuzive deoarece reclamanţii au omis să informeze Curtea despre executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în favoarea lor.

24. Reprezentantul reclamanţilor a formulat opoziţie împotriva acestor afirmaţii.

25. Curtea reiterează jurisprudenţa din hotărârea Lupacescu et autres c. Moldova, nr. 3417/02, 5994/02, 28365/02, 5742/03, 8693/03, 31976/03, 13681/03 şi 32759/03, § 17, 21 martie 2006 şi Bulava c.Moldova, nr. 27883/04, §§ 27-30, 8 ianuarie 2008. Ea aminteşte că dispoziţiile invocate de Guvern nu constituie recursuri efective. Curtea respinge deci excepţia ridicată de Guvern în ceea ce priveşte neepuizarea căilor de recurs interne.

26. Cât priveşte caracterul abuziv al cererilor, Curtea consideră că prezentele cereri nu se încadrează în mod clar în niciuna din situaţiile vizate în jurisprudenţa sa ca fiind „abuzive” (a se vedea, de exemplu, Varbanov c. Bulgarie, nr. 31365/96, § 36, CEDH 2000‑X ; Popov c. Moldova (nr. 1), nr. 74153/01, § 48, 18 ianuarie 2005 ; Keretchachvili c. Géorgie (dec.), nr. 5667/02, 2 mai 2006). Curtea aminteşte că în virtutea articolului 47 § 6 al Regulamentului Curţii, ţine de reclamanţi să informeze „despre toate faptele pertinente pentru examinarea cererilor lor” şi că în aceste cauze, ei trebuia să informeze Curtea despre executarea hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor. Cu toate acestea, în ciuda omisiunii reclamanţilor de a respecta această obligaţie, în circumstanţele cauzei, Curtea nu consideră că comportamentului reclamanţilor a fost contrar naturii dreptului la un recurs individual prevăzut de articolele 34 şi 35 ale Convenţiei. Ea respinge deci argumentele Guvernului în această privinţă.

27. Aceste plângeri nu intră în conflict cu alte motive de inadmisibilitate, ele trebuie declarate admisibile.

B. Plângerea în temeiul articolului 14 al Convenţiei

28. Prima reclamantă s-a plâns şi de faptul că a fost obiect al discriminării pe motivul statutului său de mamă. În special, ea a afirmat că a fost concediată ca urmare a refuzului ei de a-şi retrage cererea privind acordarea concediului pentru creşterea copilului pe care a depus-o la angajatorul său.

29. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că reclamanta nu şi-a fundamentat pretenţiile. Prin urmare, această plângere trebuie să fie respinsă ca fiind neîntemeiată în sensul articolului 35 § 3 şi § 4 al Convenţiei.

III. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 6 AL CONVENŢIEI ŞI A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR.1

30. Toţi reclamanţii au pretins că neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor le-a încălcat dreptul de acces la justiţie garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei, precum şi dreptul lor la protecţia proprietăţii garantat de articolului 1 al Protocolului nr.1. Prevederile invocate stipulează următoarele:

Articolul 6 § 1

„Orice persoană are dreptul la judecarea ... într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă ..., care va hotărî ... asupra drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil ... ”

Articolul 1 al Protocolului nr.1

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.”

A. Argumentele părţilor

31. Guvernul a invocat faptul că toate hotărârile judecătoreşti favorabile reclamanţilor au fost executate. Acesta consideră că autorităţile de executare au întreprins toate măsurile necesare pentru a obţine executarea hotărârilor judecătoreşti în termen rezonabil şi că, prin urmare, nu a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 al Convenţiei şi nici a articolului 1 al Protocolului nr.1.

32. Reclamanţii au formulat opoziţie împotriva acestei teze.

B. Aprecierea Curţii

33. Curtea observă că în conformitate cu dreptul naţional (a se vedea mai sus, paragraful 20), reclamanţii trebuiau să fie reintegraţi imediat în fostul serviciu. Reiese din dispozitivele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în favoarea reclamanţilor că acestea trebuiau executate imediat în partea ce ţine de reintegrarea în serviciu (a se vedea mai sus, paragrafele 7-18). Însă, întârzierea în reintegrarea în serviciu a fost de:

- 10 luni pentru prima reclamată (de la 27 aprilie 2007 până la 25 februarie 2008),

- 12 luni pentru al doilea reclamant (de la 29 ianuarie 2007 până la 29 ianuarie 2008),

- 9 luni şi 16 zile pentru al treilea reclamant (de la 9 octombrie 2007 până la 25 iulie 2008),

- în jur de 20 de luni pentru al patrulea reclamant (de la 17 octombrie 2006 la 18 februarie 2008).

34. În ceea ce priveşte executarea hotărârilor judecătoreşti în partea ce ţine de obligarea statului la plata către reclamanţi a sumele echivalente a unui salariu mediu lunar, care de asemenea trebuiau executate imediat, Curtea observă că în speţă întârzierea la plata acestor sume a fost de:

- 10 luni şi 11 zile pentru prima reclamantă (de la 27 aprilie 2007 până la 7 martie 2008),

- 13 luni şi 7 zile pentru al doilea reclamant (de la 29 ianuarie 2007 până la 7 martie 2008),

- 8 luni şi 22 de zile pentru al treilea reclamant (de la 9 octombrie 2007 până în iulie 2008),

- 9 luni şi 18 zile pentru al patrulea reclamant (de la 27 aprilie 2007 până la 13 februarie 2008).

35. În fine, Curtea notează că în ceea ce o priveşte pe prima reclamantă, au fost necesare pentru executarea integrală a hotărârii judecătoreşti pronunţate în favoarea ei 29 de luni şi 15 zile (de la 27 aprilie 2007 până la 10 decembrie 2008); doilea reclamant - 15 luni şi 2 zile (de la 29 ianuarie 2007 până la 13 mai 2008); în privinţa celui de-al treilea - 14 luni şi 2 zile (de la 9 octombrie 2007 până la 5 decembrie 2008); şi în jur de 20 de luni (de la 17 octombrie 2006 până la 18 februarie 2008) în privinţa celui de-al patrulea.

36. Curtea a examinat în repetate rânduri cauze care ridică probleme asemănătoare celor din această cauză şi a constatat încălcarea articolului 6 § 1 al Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului nr.1. Ea reiterează faptul că cauzele care vizează reintegrarea în serviciu a salariaţilor prezintă o importanţă crucială pentru reclamanţi şi că, prin urmare, acestea trebuie examinate rapid, deoarece chiar dreptul naţional prevede faptul că aceste cauze trebuie examinate cu o celeritate specială (a se vedea Ungureanu c. Moldova, nr. 27568/02, 6 septembrie 2007 şi referinţele din aceasta).

37. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Guvernul nu a expus niciun fapt şi niciun argument care să ducă la o concluzie diferită în această cauză. Ţinând cont de jurisprudenţa sa în materie, Curtea consideră că în speţă statul nu a depus tot efortul necesar pentru a obţine executarea într-un termen rezonabil a deciziilor judiciare favorabile reclamanţilor.

Aşadar, a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 al Convenţiei şi al articolului 1 al Protocolului nr.1.

IV. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 13 AL CONVENŢIEI

38. Al treilea şi al patrulea reclamant s-au plâns că nu au avut în dreptul intern niciun recurs care să le permită să se plângă de neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor. Ei au invocat articolul 13 al Convenţiei.

39. Guvernul a contestat această teză. Acesta a susţinut că reclamanţii au putut introduce acţiuni în justiţie în temeiul articolului 619 al Codului civil.

40. Curtea aminteşte că articolul 13 garantează un recurs efectiv în faţa unei instanţe judecătoreşti naţionale care să permită contestarea, la fel ca în această cauză, a încălcării obligaţiei de executare a hotărârilor judecătoreşti definitive impuse de articolul 6 § 1. Curtea relevă faptul că excepţiile şi argumentele prezentate de Guvern au fost deja respinse anterior (a se vedea, de exemplu, cauza Ungureanu citată mai sus) şi nu vede niciun motiv pentru o concluzie diferită în acest caz.

41. Astfel, Curtea consideră că a avut loc încălcarea articolului 13 al Convenţiei în privinţa celui de-al treilea şi al patrulea reclamant, din cauză că nu au dispus, în dreptul moldovenesc, de un recurs care le-ar fi permis înaintarea pretenţiilor pe care le-au prezentat la Strasbourg în faţa unei instanţe judecătoreşti naţionale.

V. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI

42. Articolul 41 al Convenţiei prevede următoarele:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă.”

A. Prejudiciul material

43. Reclamanţii au pretins 22 424 MDL (cca. 1 327 EUR), respectiv 25 459 MDL (cca. 1 520 EUR), 63 234 MDL (cca. 3 905 EUR) şi 118 990 MDL (cca. 7 040 EUR) cu titlu de prejudiciu material. Aceste sume constituie dobânzile de întârziere, precum şi salariile pentru perioada cuprinsă între data pronunţării hotărâri judecătoreşti care a dispus reintegrarea în serviciu a reclamanţilor şi data la care au fost emise ordinile de reintegrare.

44. Guvernul a omis să prezinte comentarii privind pretenţiile reclamanţilor.

45. Curtea consideră că reclamanţii au suferit un prejudiciu material prin faptul că nu au putut utiliza banii lor ca urmare a întârzierilor la plata acestor sume care li se datorau în virtutea hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor. Ţinând cont de materialele pe care le deţine, precum şi de legislaţia naţională referitoare la calculul dobânzilor de întârziere, în special de articolul 619 al Codului civil, Curtea apreciază că a este oportun pentru a compensa întârzierea executării. Curtea apreciază că este necesar să se acorde reclamanţilor 161 EUR, respectiv 294 EUR, 339 EUR şi 287 EUR cu acest titlu. Cât priveşte restul pretenţiilor, Curtea relevă faptul că sumele pretinse cu titlu de salariu nu fac obiectul hotărârilor judecătoreşti în cauză. Aşadar, ea respinge aceste pretenţii.

B. Prejudiciul moral

46. Reclamanţii au pretins 2 000 EUR, respectiv 2 500 EUR, 3 000 EUR şi 3 200 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

47. Guvernul a omis să prezinte comentarii în privinţa acestor pretenţii ale reclamanţilor.

48. Statuând pe bază de echitate, Curtea consideră că trebuie să li se acorde cu acest titlu câte 1 600 EUR primei şi celui de-al patrulea reclamant şi câte 1 000 EUR celui de al doilea şi al treilea reclamant.

C. Costuri şi cheltuieli

49. Reclamanţii au solicitat să li se acorde, cu titlu de costuri şi cheltuieli angajate în faţa Curţii, suma corespunzătoare a 15% din sumele acordate cu titlu de prejudiciu cauzat prin încălcările constatate de Curte.

50. Guvernul a omis să prezinte comentarii în privinţa acestor pretenţii ale reclamanţilor.

51. Ţinând cont de documentele care se află în posesia sa şi de jurisprudenţă, Curtea apreciază drept rezonabilă suma de 200 EUR pentru procedura în faţa ei şi o acordă fiecăruia din reclamanţi.

D. Dobânda de întârziere

52. Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda de întârziere să fie calculată în funcţie de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1. Conexează cererile ;

2. Declară toate cererile admisibile în privinţa plângerilor formulate în baza articolului 6 şi/sau 13 al Convenţiei, precum şi în baza articolului 1 al Protocolului nr.1, iar restul cererii nr. 6811/08 inadmisibil;

3. Hotărăşte că a avut loc încălcarea articolului 6 al Convenţiei şi al articolului 1 al Protocolului nr. 1 în privinţa tuturor reclamanţilor;

4. Hotărăşte că a avut loc încălcarea articolului 13 al Convenţiei în privinţa celui de-al treilea şi al patrulea reclamant;

5. Hotărăşte

a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor, în termen de trei luni, următoarele sume, care vor fi convertite în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii:

- primei reclamante 1 600 EUR (o mie şase sute de euro) cu titlu de prejudiciu material, 161 EUR (o sută şaizeci şi unu de euro) cu titlu de prejudiciu moral şi 200 EUR (două sute de euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli, plus toate taxele care pot fi percepute;

- celui de-al doilea reclamant 1 000 EUR (o mie de euro) cu titlu de prejudiciu material, 294 EUR (două sute nouăzeci şi patru de euro) cu titlu de prejudiciu moral şi 200 EUR (două sute de euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli, plus toate taxele care pot fi percepute;

- celui de-al treilea reclamant 1 000 EUR (o mie de euro) cu titlu de prejudiciu material, 339 (trei sute treizeci şi nouă de euro) cu titlu de prejudiciu moral şi 200 EUR (două sute de euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli, plus toate taxele care pot fi percepute;

- celui de-al patrulea reclamant 1 600 EUR (o mie şase sute de euro) cu titlu de prejudiciu material, 285 EUR (două sute optzeci şi cinci de euro) cu titlu de prejudiciu moral şi 200 EUR (două sute de euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli, plus toate taxele care pot fi percepute;

b) că, de la expirarea perioadei de trei luni menţionată în punctul (a) de mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente.

6. Respinge restul pretenţiilor cu privire la satisfacţia echitabilă.

Redactată în limba franceză şi comunicată în scris la 3 noiembrie 2011, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.

Marialena TsirliEgbert Myjer
Grefier AdjunctPreşedinte

Full & Egal Universal Law Academy