Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A TREIA
CAUZA STOG ŞI ALŢII c. MOLDOVEI
(Cererile nr. 6811/08, 6934/08, 9212/08 şi 12199/08)
HOTĂRÎRE
STRASBOURG
3 noiembrie 2011
Această hotărîre este definitivă. Ea poate fi suspusă unei revizuiri editoriale.
În cauza Stog şi alţii c. Moldovei,
Curtea europeană a drepturilor omului (Secţia a treia), statuînd la 11 octombrie 2011 într-o Cameră compusă din :
Egbert Myjer, preşedinte,
Luis López Guerra,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Marialena Tsirli, grefier adjunct al Secţiei,
Deliberînd la 11 octombrie 2011,
Pronunţă următoarea hotărîre, adoptată la aceeaşi dată :
PROCEDURA
1. Cauza a fost iniţiată prin patru cereri (nr. 6811/08, 6934/08, 9212/08 şi 12199/08) depuse contra Republicii Moldova de către patru cetăţeni ai acesteia, dna Irina Stog, dl Petru Rotundu, Vasile Nogai şi Serghei Stog (« reclamanţii »), care au sesizat Curtea la 16 şi 18 ianuarie, şi la 2 şi 7 februarie 2008, în temeiul art. 34 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (“Convenţia”).
2. Reclamanţii sunt reprezentaţi de dna N. Ghenciu, avocat care îşi desfăşoară activitatea în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.
3. Toţi reclamanţii se plîng de faptul că urmare a neexecutării hotărîrilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garant de art. 6 din Convenţie, precum şi dreptul la respectarea bunurilor garantat de art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie. Al treilea şi al patrulea reclamant se plîng, de asemenea, de încălcarea drepturilor sale de a beneficia de un recurs efectiv, susceptibil de a remedia pretinsele violări, garantat de articolul 13 din Convenţie. Primul reclamant se plînge de un tratament discriminatoriu, contrar art. 14 din Convenţie.
4. La 10 octombrie 2008 Curtea a decis să comunice cererile Guvernului. În temeiul articolului 29 § 3 din Convenţie, Curtea a decis, de asemenea să se pronunţe în acelaşi timp asupra admisibilităţii şi fondului cauzei.
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
5. Reclamanţii s-au născut în 1959, 1945, 1942 şi respectiv în 1959, şi locuiesc în Chişinău.
6. Toţi reclamanţii au fost angajaţi ai Ministerului Educaţiei (« Ministerul »). Concediaţi între 2006 şi 2007, ei au iniţiat acţiuni în instanţa de judecată cu privire la reintegrarea în serviciu şi obţinerea compensaţiilor în legătură cu concedierea ilegală.
A. Cererea no 6811/08
7. Printr-o hotărîre definitivă din 27 aprilie 2007 Curtea de Apel Chişinău a dispus restabilirea primei reclamante la locul său de muncă şi a obligat Ministerul să-i achite 7 187 lei moldoveneşti (MDL) (425 euro (EUR)) cu titlu de prejudiciu material şi 3 000 MDL (178 EUR) cu titlu de prejudiciu moral. Această hotărîre urma să fie executată imediat.
8. Printr-un ordin din 25 februarie 2008 prima reclamantă a fost restabilită la locul de muncă.
9. La 7 martie 2008 Ministerul i-a transferat suma de 7 187 MDL cu titlu de prejudiciu material. La 10 decembrie 2008 reclamantei i-a fost achitată şi suma de 3000 MDL cu titlu de prejudiciu moral.
B. Cererea no 6934/08
10. Printr-o hotărîre din 29 ianuarie 2007, Curtea de Apel Chişinău a dispus restabilirea celui de-al doilea reclamant la locul său de muncă şi a obligat Ministerul să-i achite 6 997 MDL (417 EUR) cu titlu de prejudiciu material şi 10 000 MDL (597 EUR) cu titlu de prejudiciu moral. Această hotărîre urma să fie executată imediat în partea ce ţine de restabilirea la locul de muncă şi achitarea unui salariu mediu lunar. Prin decizia definitivă din 31 octombrie 2007 Curtea Supremă de Justiţie a menţinut decizia Curţii de Apel Chişinău.
11. Prin ordinul din 29 ianuarie 2008 al doilea reclamant a fost restabilit la fostul loc de muncă.
12. La 7 martie 2008 Ministerul i-a transferat suma de 6 997 MDL cu titlu de prejudiciu material. La 13 mai 2008 reclamantului de asemenea, i-a fost transferată suma de 10 000 MDL cu titlu de prejudiciu moral.
C. Cererea no 9212/08
13. Printr-o hotărîre din 9 octombrie 2007 Curtea de Apel Chişinău a dispus restabilirea celui de-al treilea reclamant la fostul loc de muncă şi a obligat Ministerul să-i achite 23 733 MDL (1 466 EUR) cu titlu de prejudiciu material şi 4 000 MDL (247 EUR) cu titlu de prejudiciu moral. Această hotărîre urma să fie executată imediat în partea ce ţine de reintegrarea la locul de muncă şi achitarea unui salariu mediu lunar. Prin decizia definitivă din 11 iunie 2008 Curtea Supremă de Justiţie a menţinut hotărîrea Curţii de Apel Chişinău.
14. Prin ordinul din 25 iulie 2008 al treilea reclamant a fost reintegrat la fostul său loc de muncă.
15. La o dată nespecificată, în iulie 2008, Ministerul a achitat reclamantului 23 733 MDL. La 5 decembrie 2008 reclamantului de asemenea, i-a fost achitată suma de 4 000 MDL cu titlu de prejudiciu moral.
D. Cererea no 12199/08
16. Printr-o hotărîre din 17 octombrie 2006 Judecătoria Buiucani a dispus restabilirea celui de-al patrulea reclamant la fostul său loc de muncă şi a obligat Ministerul să-i achite 15 000 MDL (905 EUR) cu titlu de prejudiciu material. Această hotărîre urma să fie executată imediat în partea ce se referă la reintegrarea la locul de muncă. Prin decizia definitivă din 27 aprilie 2007 Curtea de Apel Chişinău a menţinut hotărîrea din 17 octombrie 2006.
17. La 13 februarie 2008 Ministerul a achitat celui de-al patrulea reclamant 15 000 MDL cu titlu de prejudiciu material.
18. La 18 februarie 2008 reclamantul a fost de acord cu oferta Ministerului de a fi angajat într-un post echivalent.
II. DREPT INTERN PERTINENT
19. Prevederile dreptului intern pertinent au fost stabilite de Curte în cauza Prodan c. Moldovei, no 49806/99, § 31, CEDO 2004‑III (extrase).
20. Prin urmare, articolele pertinente al Codului de procedură civilă din 30 mai 2003 prevăd :
Articolul 256. Executarea imediată a hotărîrii
« (1) Urmează a fi executate imediat ordonanţa sau hotărîrea judecătorească prin care pîrîtul este obligat la plata: (...)
d) unui salariu mediu pentru absenţă forţată de la lucru, în cazul reintegrării în serviciu. (...)
(2) Hotărîrea judecătorească privind reintegrarea în serviciu a salariatului concediat sau transferat nelegitim urmează a fi executată imediat. »
21. Dispoziţiile pertinente din Codul civil din 6 iunie 2002 prevăd :
Articolul 619. Dobînda de întîrziere
« (1) Obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel (...).
(2) În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 (...) »
ÎN DREPT
I. CU PRIVIRE LA CONEXAREA CERERILOR
22. Tinînd cont de similitudinile cererilor atît în ceea ce priveşte circumstanţele cauzelor, precum şi problemele de fond pe care le ridică, Curtea consideră că este necesar de a le conexa şi decide să le examineze într-o singură hotărîre.
II. CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATE
A. Cu privire la plîngerile în temeiul articolelor 6 şi 13 din Convenţie, precum şi a articolului 1 din Protocolul 1 la Convenţie
23. Guvernul a invocat excepţia preliminară cu privire la neepuizarea căilor interne de recurs, menţionînd că reclamanţii au omis să înainteze acţiuni civile în instanţa de judecată pentru a solicita compensaţii din partea Statului pentru plîngerile lor în legătură cu executarea tardivă a hotărîrilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor. Guvernul a menţionat că reclamanţii ar fi putut de asemenea, să depună acţiuni în instanţa de judecată în temeiul art. 20 din Constituţie, care garantează în general accesul la justiţie şi art. 619 din Codul civil, care oferă posibilitatea de a solicita dobînda de întîrziere. De asemenea, Guvernul a menţionat că cererile sunt abuzive în ceea ce priveşte omisiunea reclamanţilor de a informa Curtea despre executarea hotărîrilor judecătoreşti pronunţate în favoarea lor.
24. Reprezentantul reclamanţilor a contestat aceste alegaţii.
25. Curtea reiterează jurisprudenţa sa Lupacescu şi alţii c. Moldova, nr. 3417/02, 5994/02, 28365/02, 5742/03, 8693/03, 31976/03, 13681/03, şi 32759/03, § 17, 21 martie 2006 şi Bulava c. Moldovei, no 27883/04, §§ 27-30, 8 ianuarie 2008. Ea menţionează că prevederile invocate de Guvern nu constituie un remediu eficient. Curtea respinge, astfel, obiecţia preliminară invocată de către Guvern cu privire la neepuizarea căilor interne de recurs.
26. În ceea ce priveşte caracterul abuziv al cererilor, Curtea menţionează că prezentele cereri nu se încadrează în careva dintre situaţiile calificate ca « abuzive » în jurisprudenţa sa (a se vedea, de exemplu, Varbanov c. Bulgariei, no 31365/96, § 36, CEDO 2000‑X ; Popov c. Moldovei (no 1), no 74153/01, § 48, 18 ianuarie 2005 ; Keretchachvili c. Georgiei (dec.), no 5667/02, 2 mai 2006). Curtea menţionează că în temeiul art. 47 § 6 din Regulament, reclamanţii sunt obligaţi să informeze « despre toate faptele pertinente pentru examinarea cererilor sale » şi că, în acele cauze, reclamanţii urmau să informeze Curtea despre executarea hotărîrilor judecătoreşti pronunţate în favoarea lor. Cu toate acestea, chiar dacă reclamanţii au omis să respecte această obligaţie, ţinînd cont de circumstanţele cauzei, Curtea nu consideră că comportamentul reclamanţilor a fost contrar dreptului la o cerere individuală, prevăzut de art. 34 şi 35 din Convenţie. Curtea respinge, astfel, argumentele Guvernului în acest sens.
27. Aceste plîngeri nu întrunesc niciun alt motiv de inadmisibilitate, astfel, Curtea le declară admisibile.
B. Cu privire la plîngerea în temeiul art. 14 din Convenţie
28. Prima reclamantă se plînge, de asemenea, că a fost discriminată din motiv că este mamă. Ea a afirmat că a fost concediată urmare a refuzului său de a-şi retrage cererea prin care a solicitat concediu pentru îngrijirea copilului.
29. Urmare a examinării tuturor circumstanţelor prezentate, Curtea constată că reclamanta nu şi-a întemeiat plîngerea. Astfel, această plîngere urmează să fie respinsă ca nefondată, în sensul art. 35 §§ 3 şi 4 din Convenţie.
III. CU PRIVIRE LA PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 6 DIN CONVENŢIE ŞI A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL 1 LA CONVENŢIE
30. Toţi reclamanţii au pretins că urmare a neexecutării hotărîrilor definitive pronunţate în favoarea lor le-a fost încălcat dreptul lor de acces la justiţie, garantat de art. 6 § 1 din Convenţie, precum şi dreptul la protecţia proprietăţii garantat de art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie. Acestea prevăd:
Articolul 6 § 1
« Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (...) de către o instanţă (...) care va hotărî, fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil (...) »
Articolul 1 din Protocolul nr. 1
« Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale (...) »
A. Argumentele părţilor
31. Guvernul a invocat faptul că, toate hotărîrile judecătoreşti pronunţate în favoarea reclamanţilor au fost executate. El a menţionat că autorităţile competente au întreprins toate măsurile necesare în vederea executării hotărîrilor respective într-un termen rezonabil şi, prin urmare, nu a existat o violare a art. 6 § 1 din Convenţie şi a art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie.
32. Reclamanţii au contestat aceste argumente.
B. Aprecierea Curţii
33. Curtea menţionează că în conformitate cu dreptul intern (a se vedea supra, § 20) reclamanţii urmau să fie reintegraţi la locurile sale de muncă imediat. Din dispozitivele hotărîrilor judecătoreşti pronunţate în favoarea reclamanţilor rezultă că acestea urmau să fie executate imediat în partea ce se referă la reintegrarea în serviciu (a se vedea supra, 7-18). Cu toate acestea tergiversarea reintegrării în serviciu a durat:
- 10 luni pentru prima reclamantă (începînd cu 27 aprilie 2007 pînă la 25 februarie 2008),
- 12 luni pentru al doilea reclamant (începînd cu 29 ianuarie 2007 pînă la 29 ianuarie 2008),
- 9 luni şi 16 zile pentru al treilea reclamant (începînd cu 9 octombrie 2007 pînă la 25 iulie 2008),
- circa 20 luni pentru al patrulea reclamant (începînd cu 17 octombrie 2006 pînă la 18 februarie 2008).
34. În ceea ce priveşte executarea hotărîrilor judecătoreşti în partea ce ţine de obligaţia Statului de a achita imediat reclamanţilor sumele echivalente unui salariu mediu lunar, Curtea menţionează că tergiversarea achitării sumelor a durat :
- 10 luni şi 11 zile pentru prima reclamantă (începînd cu 27 aprilie 2007 pînă la 7 martie 2008),
- 13 luni şi 7 zile pentru al doilea reclamant (începînd cu 29 ianuarie 2007 pînă la 7 martie 2008),
- 8 luni şi 22 zile pentru al treilea reclamant (începînd cu 9 octombrie 2007 pînă în iulie 2008),
- 9 luni şi 18 zile pentru al patrulea reclamant (începînd cu 27 aprilie 2007 pînă la 13 februarie 2008).
35. În consecinţă, Curtea menţionează că în ceea ce priveşte prima reclamantă, au fost necesare 19 luni şi 15 zile pentru executarea integrală a hotărîrii judecătoreşti pronunţate în favoarea sa (începînd cu 27 aprilie 2007 pînă la 10 decembrie 2008) ; 15 luni şi 2 zile pentru al doilea reclamant (începînd cu 29 ianuarie 2007 pînă la 13 mai 2008) ; 14 luni şi 2 zile (începînd cu 9 octombrie 2007 pînă la 5 decembrie 2008) pentru al treilea reclamant; şi aproximativ 20 luni (începînd cu 17 octombrie 2006 pînă la 18 februarie 2008) pentru al patrulea reclamant.
36. Curtea a examinat deseori cauze care ridică probleme similare prezentei cauze şi a constatat o violare a art. 6 § 1 din Convenţie şi a art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie. Ea a reiterat că, cauzele referitoare la reintegrarea angajaţilor în serviciu sunt de o importanţă crucială pentru aceştia şi că urmează să fie examinate rapid, în mod prioritar, deoarece dreptul intern prevede că asemenea cauze trebuie să fie examinate cu o promptitudine deosebită (a se vedea Ungureanu c. Moldovei, no 27568/02, 6 septembrie 2007 şi referinţele care au fost precitate).
37. Urmare a examinării tuturor circumstanşelor care au fost prezentate, Curtea consideră că Guvernul nu a expus niciun fapt sau argument care ar putea concluziona diferit în prezenta cauză. Tinînd cont de jursiprudenţa sa în materie, Curtea constată că în prezenta cauză, Statul nu a depus efortul necesar în vederea executării deciziilor judecătoreşti pronunţate în favoarea reclamanţilor într-un termen rezonabil.
Astfel, a avut loc o violarea a articolului 6 § 1 din Convenţie şi a articolului 1 din Protocolul 1 la Convenţie.
IV. CU PRIVIRE LA PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 13 DIN CONVENŢIE
38. Al treilea şi al patrulea reclamant s-au plîns de faptul că n-au beneficiat de un recurs eficient pentru a se plînge de neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor. Ei au invocat articolul 13 Convenţie.
39. Guvernul a contestat aceste argumente. El a menţionat că reclamanţii ar fi putut iniţia o acţiune în judecată în temeiul art. 619 din Codul civil.
40. Curtea reiterează că articolul 13 garantează un recurs eficient în faţa unei instanţe naţionale, care ar permite reclamanţilor să se plîngă, precum în prezenta cauză, de o omisiune a obligaţiei impuse prin art. 6 § 1 în vederea executării hotărîrilor judecătoreşti definitive. Ea menţionează că excepţiile şi argumentele prezentate de Guvern au fost deja respinse anterior (a se vedea, de exemplu, Ungureanu, precitat) şi nu există alt motiv pentru a ajunge la alte concluzii în prezenta cauză.
41. Prin urmare, Curtea constată că a existat în prezenta cauză o violare a art. 13 din Convenţie în privinţa celui de-al treilea şi al patrulea reclamant din motivul lipsei în dreptul naţional a unui recurs care le-ar fi permis să invoce în faţa instanţelor judecătoreşti naţionale plîngerile care au fost prezentate la Strasbourg.
V. CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENŢIE
42. In termenii articolului 41 din Convenţie,
“Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă”.
A. Prejudiciu material
43. Reclamanţii au solicitat 22 424 MDL (circa 1 327 EUR), 25 459 MDL (circa 1 520 EUR), 63 234 MDL (circa 3 905 EUR) şi respectiv, 118 990 MDL (circa 7 040 EUR) cu titlu de prejudiciu material. Aceste sume corespund dobînzii de întîrziere, precum şi salariilor pentru perioada cuprinsă între data pronunţării hotărîrilor judecătoreşti cu privire la reintegrarea reclamanţilor în serviciu şi data emiterii ordinelor cu privire la reintegrare.
44. Guvernul a omis să prezinte comentarii cu privire la pretenţiile reclamanţilor.
45. Curtea consideră că reclamanţii au suportat un prejudicu material din cauza imposibilităţii utilizării banilor săi urmare a tergiversării achitării în benficiul lor a sumelor dispuse prin hotărîrile judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor. Ţinînd cont de elementele prezentate, precum şi de legislaţia naţională cu privire la calculul dobînzii de întîrziere, în particular de art. 619 din Codul civil, Curtea constată că urmează să se compenseze tergiversarea executării. Ea menţionează că urmează să li se acorde reclamanţilor, 161 EUR, 294 EUR, 339 EUR şi respectiv 287 EUR cu acest titlu. În ceea ce priveşte restul pretenţiilor, Curtea relevă că sumele solicitate în calitate de salariu nu fac parte din hotărîrile judecătoreşti în cauză. Prin urmare, ea respinge aceste pretenţii.
B. Prejudiciu moral
46. Reclamanţii solicită 2 000 EUR, 2 500 EUR, 3 000 EUR şi respectiv 3 200 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
47. Guvernul a omis să prezinte comentarii cu privire la pretenţiile reclamanţilor.
48. Curtea, stauînd în mod echitabil, consideră că urmează să li se acorde cu acest titlu cîte 1600 EUR pentru primul şi al patrulea reclamant, şi cîte 1000 EUR pentru al doilea şi al treilea reclamant.
C. Costuri şi cheltuieli
49. Reclamanţii au solicitat să li se acorde în calitate de costuri şi cheltuieli în faţa Curţii sume care corespund cu 15% din sumele acordate în calitate de compensaţie pentru violările constatate de Curte.
50. Guvernul a omis să prezinte comentarii asupra pretenţiilor reclamanţilor.
51. Ţinînd cont de documentele prezentate, precum şi de jurisprudenţa sa, Curtea constată rezonabilă suma de 200 EUR pentru procedura în faţa ei şi o acordă fiecărui reclamant.
D. Dobînda
52. Curtea consideră că este corespunzător ca dobînda să fie calculată în dependenţă de rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA ÎN UNANIMITATE,
1. Conexează cererile ;
2. Declară toate cererile admisibile în ceea ce priveşte plîngerile în temeiul articolelor 6 şi/sau 13 din Convenţie, precum şi a articolului 1 din Protocolul 1 la Convenţie şi restul cererii no 6811/08 inadmisibilă;
3. Susţine că a existat o violarea a articolului 6 din Convenţie şi a articolului 1 din Protocolul 1 la Convenţie în privinţa tuturor reclamanţilor ;
4. Susţine că a existat o violarea a articolului 13 din Convenţie în privinţa celui de-al treilea şi al patrulea reclamant;
5. Susţine
a) că Statul pîrît urmează să achite, în termen de trei luni, reclamanţilor, următoarele sume care vor fi convertite în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data executării hotărîrii:
- primei reclamante, 1 600 EUR (una mie şase sute euro) cu titlu de prejudiciu moral, 161 EUR (una sută şaizeci şi unu euro) cu titlu de prejudiciu material şi 200 EUR (două sute euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli, plus orice taxă care poate fi percepută ;
- celui de-al doilea reclamanta, 1 000 EUR (una mie euro) cu titlu de prejudiciu moral, 294 EUR (două sute nouăzeci şi patru euro) cu titlu de prejudiciu material şi 200 EUR (două sute euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli, plus orice taxă care poate fi percepută ;
- celui de-al treilea reclamant, 1 000 EUR (una mie euro) cu titlu de prejudiciu moral, 339 EUR (trei sute treizeci şi nouă euro) cu titlu de prejudiciu material şi 200 EUR (două sute euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli, plus orice taxă care poate fi percepută ;
- celui de-al patrulea reclamant, 1 600 EUR (una mie şase sute euro) cu titlu de prejudiciu moral, 285 EUR (două sute optzeci şi cinci euro) cu titlu de prejudiciu material şi 200 EUR (două sute euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli plus orice taxă care poate fi percepută ;
b) că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus pînă la executarea hotărîrii, urmează să fie plătită o dobîndă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întîrziere, plus trei procente;
6. Respinge restul pretenţiilor de satisfacţie echitabilă.
Redactată în limba franceză şi comunicată în scris la 3 noiembrie 2011, în conformitate cu articolul 77 §§2 şi 3 al Regulamentului Curţii.
Marialena TsirliEgbert Myjer
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy