Traducere neoficială a variantei franceze a hotărârii,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
CAUZA STRUGARU c. REPUBLICII MOLDOVA
(Cererea nr. 44721/08)
HOTĂRÂRE
STRASBOURG
22 octombrie 2013
Această hotărâre este definitivă. Ea poate fi supusă redactării.
În cauza Strugaru împotriva Republicii Moldova,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită în cadrul unui comitet compus din:
Luis López Guerra, preşedinte,
Nona Tsotsoria,
Valeriu Griţco, judecători,
şi Marialena Tsirli, grefier adjunct al secţiei,
Deliberând la 1 octombrie 2013 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 44721/08) depusă la 29 august 2008 împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către un cetăţean al Republicii Moldova, dna Valentina Strugaru („reclamanta”).
2. Reclamanta a fost reprezentată în faţa Curţii de către dl A. Briceac, avocat în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu, din cadrul Ministerului Justiţiei.
3. Reclamanta a susţinut că în rezultatul anulării unei hotărâri judecătoreşti irevocabile pronunţate în favoarea sa i-au fost încălcate drepturile garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei şi articolul 1 al Protocolului nr.1.
4. La 23 iunie 2010 cererea a fost comunicată Guvernului.
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
A. Contextul cauzei
5. Reclamanta, dna Valentina Strugaru, s-a născut în anul 1960. Ea locuieşte în Ciudei.
6. La 5 decembrie 1992, reclamanta s-a căsătorit cu L.G.
7. La 25 aprilie 2002, Judecătoria Botanica a pronunţat divorţul între reclamantă şi L.G.
8. La 16 iunie 2006, L.G. a vândut casa şi terenul aferent unui terţ, M.
9. La o dată neprecizată, reclamanta a sesizat Judecătoria Râşcani cu o acţiune de partaj după divorţ.
10. La 28 aprilie 2007, Judecătoria Râşcani a admis parţial acţiunea reclamantei, a declarat nul contractul de vânzare-cumpărare a casei şi terenului şi i-a acordat jumătate din bunurile disputate. L.G. a declarat apel.
11. La 25 iulie 2007, Curtea de Apel Chişinău a admis apelul lui L.G., a casat hotărârea din 28 aprilie 2007 şi a respins acţiunea reclamantei.
12. La 28 august 2007, reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel.
13. La 10 decembrie 2007, Curtea Supremă de Justiţie a casat decizia Curţii de Apel Chişinău şi a menţinut hotărârea Judecătoriei Râşcani. Ea a constatat că reclamanta a adus dovezi în privinţa faptului că după desfacerea căsătoriei ea a continuat să locuiască împreună cu L.G. şi că au construit casa împreună. Decizia Curţii Supreme de Justiţie a rămas irevocabilă.
B. Revizuirea hotărârii judecătoreşti irevocabile din 10 decembrie 2007
14. La 24 martie 2008, L.G. a introdus o cerere de revizuire la Curtea Supremă de Justiţie.
15. La 18 iunie 2008, Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea de revizuire şi a casat decizia din 10 decembrie 2007 pe motiv că L.G. a prezentat copia unei hotărâri judecătoreşti a Judecătoriei Ciocana din 11 februarie 2008, care atestă faptul că începând cu anul 2002 L.G. a trăit în concubinaj cu o terţă persoană. Instanţa a pronunţat o nouă hotărâre prin care a respins acţiunea reclamantei.
II. DREPTUL INTERN RELEVANT
16. În ceea ce priveşte revizuirea hotărârilor judecătoreşti irevocabile, dreptul intern relevant a fost rezumat în cauzele Popov c. Republicii Moldova (nr. 2) (nr. 19960/04, §§ 27-29, 6 decembrie 2005) şi Jomiru şi Creţu c. Moldovei, (nr. 28430/06, §§ 26 - 27, 17 aprilie 2012).
ÎN DREPT
I. CU PRIVIRE LA ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENŢIEI ŞI AL ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR.1
17. Reclamanta susţine că anularea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea sa de Curtea Supremă de Justiţie la 10 decembrie 2007 a adus atingere principiului securităţii juridice, precum şi dreptului său la proprietate. Ea pretinde existenţa unei încălcări a articolului 6 § 1 al Convenţiei şi al articolului 1 al Protocolului nr.1, care prevăd următoarele:
Articolul 6 § 1
„Orice persoană are dreptul la judecarea ... într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă ..., care va hotărî ... asupra drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil ... ”
Articolul 1 al Protocolului nr. 1
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale”
A. Declaraţia unilaterală a Guvernului pârât şi solicitarea de radiere a cererii în conformitate cu articolul 37 al Convenţiei
18. La 21 ianuarie 2011, Guvernul a prezentat o declaraţie unilaterală în care a recunoscut faptul că reclamanta a fost victima încălcării drepturilor sale garantate de articolul 6 al Convenţiei şi de articolul 1 al Protocolului nr.1 şi că această constatare echivalează cu reparaţia pentru prejudiciul suferit. Acesta a solicitat Curţii să scoată cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 al Convenţiei.
19. Reclamanta nu a fost de acord cu termenii declaraţiei.
20. Curtea reaminteşte că în anumite circumstanţe ea poate scoate o cerere de pe rol, în temeiul articolului 37 § 1(c), în baza unei declaraţii unilaterale a Guvernului pârât, chiar dacă reclamantul doreşte continuarea examinării cauzei. Cu toate acestea, circumstanţele specifice ale cauzei sunt cele care vor arăta dacă declaraţia unilaterală oferă o bază suficientă pentru ca Curtea să constate că nu se impune continuarea examinării cauzei pentru asigurarea respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie (a se vedea Tahsin Acar c. Turquie [GC], nr. 26307/95, § 75, CEDH 2004‑III; Melnic c. Moldova, nr. 6923/03, § 22, 14 noiembrie 2006).
21. Curtea reiterează că o hotărâre prin care se constată o încălcare impune statului pârât obligaţia legală de a pune capăt încălcării şi de a repara consecinţele acesteia prin restabilirea, în măsura în care este posibil, a situaţiei anterioare încălcării (Ex-roi de Grèce et autres c. Grèce [GC] (satisfacţia echitabilă), nr. 25701/94, § 72, 28 noiembrie 2002). Curtea a decis că aceeași abordare ar trebui să fie urmată atunci când un Guvern solicită scoaterea de pe rol a unei cereri printr-o declarație unilaterală (Decev c. Moldova (no 2), nr. 7365/05, § 18, 24 februarie 2009).
22. Curtea observă că Guvernul a recunoscut, în declaraţia unilaterală, că revizuirea hotărârii irevocabile care a fost pronunţată în favoarea reclamantei a constituit o încălcare a articolului 6 § 1 al Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului nr.1. În acelaşi timp, în lipsa unor compensaţii pentru prejudiciul suferit, nu se poate spune că reclamanta a primit o reparaţie adecvată.
23. Prin urmare, cererea nu poate fi scoasă de pe rol în virtutea alineatului c) al articolului 37 al Convenţiei, întrucât declaraţia nu oferă o bază suficientă pentru ca Curtea să poată constata că nu se justifică continuarea examinării cauzei.
24. În concluzie, Curtea respinge cererea Guvernului de a scoate cererea de pe rol în virtutea articolului 37 § 1 c) al Convenţiei şi va proceda la examinarea cauzei.
B. Cu privire la admisibilitate
25. Curtea notează că prezenta plângere nu este vădit neîntemeiată în sensul articolului 35 § 3 (a) al Convenţiei. Prin urmare, ea notează în continuare că aceasta nu este inadmisibilă pe alte temeiuri. Aşadar, ea trebuie declarată admisibilă.
C. Cu privire la fond
26. Curtea aminteşte că s-a pronunţat anterior în alte cauze care au disputat chestiuni similare celor din prezenta speţă, şi anume încălcarea articolului 6 § 1 al Convenţiei şi articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenţie (Popov c. République de Moldova (no 2), nr. 19960/04, §§ 52-58, 6 decembrie 2005 ; Oferta Plus SRL c. République de Moldova, nr. 14385/04, §§ 104-107 şi 112-115, 19 decembrie 2006 ; Eugenia et Doina Duca, citată mai sus, §§ 35-45 ; Melnic c. République de Moldova, nr. 6923/03, §§ 38-44, 14 noiembrie 2006, şi Istrate c. République de Moldova, nr. 53773/00, §§ 46-61, 13 iunie 2006).
27. În lumina circumstanţelor speţei şi a argumentelor prezentate de părţi, Curtea nu găseşte niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în prezenta cauză. Ţinând cont de jurisprudenţa sa în materie, ea constată că procedura de revizuire contestată în prezenta cauză a fost utilizată de către Curtea Supremă de Justiţie contrar principiului securităţii raporturilor juridice.
28. Astfel, Curtea conchide că a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 al Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului nr.1 pe motivul casării hotărârii judecătoreşti irevocabile din 10 decembrie 2007.
II. CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI
29. Articolul 41 al Convenţiei prevede următoarele:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă.”
A. Prejudiciul
30. Reclamanta a solicitat suma de 109 091,9 de euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material şi 28 460 cu titlu de daune moratorii. Reclamanta a prezentat Curţii o expertiză care a estimat că valoarea terenului la data de 14 septembrie 2010 era între 86 659,74 şi 103 872,98 EUR, iar cea a casei între 103 279,4 şi 117 524,85 EUR.
31. Guvernul consideră că prejudiciul material invocat de către reclamantă nu a fost calculat corect, deoarece după revizuirea hotărârii judecătoreşti pronunţate în favoarea ei, valoarea casei a crescut. De asemenea, Guvernul a susţinut că reclamanta nu a demonstrat legătura de cauzalitate între privarea de bunuri vizată în speţă şi imposibilitatea de a le folosi.
32. Curtea consideră că nu există o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată şi daunele moratorii solicitate de reclamantă în contul imposibilităţii de a folosi bunurile, şi respinge acest capăt de cerere. De cealaltă parte, ea constată că Guvernul nu a probat argumentul său că valoarea casei a crescut şi consideră că reclamanta este îndreptăţită să i se acorde 94 969 EUR cu titlu de prejudiciu material principal. Această sumă reprezintă suma aritmetică a valorilor minime a bunurile disputate, împărţite la doi.
B. Prejudiciul moral
33. Reclamanta a solicitat 10 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral. Guvernul consideră că suma este exagerată.
34. Curtea consideră că reclamanta a suferit forţat un prejudiciu moral şi că încălcarea constată nu constituie o reparaţie suficientă în acest caz. În acelaşi timp, ea consideră că suma pretinsă de reclamantă este excesivă. Ţinând cont de jurisprudenţa sa, Curtea îi acordă 1 500 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
C. Costuri şi cheltuieli
35. Reclamanta a solicitat 1 000 EUR cu titlu de costuri şi cheltuieli.
36. Guvernul a contestat această sumă.
37. Ţinând cont de documentele de care dispune şi de jurisprudenţa sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 500 EUR pentru toate cheltuielile şi care urmează a fi alocate reclamantei.
D. Dobânda de întârziere
38. Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda să fie calculată în funcţie de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. Respinge declaraţia unilaterală a Guvernului şi solicitarea sa de a scoate cererea de pe rol;
2. Declară cererea admisibilă;
3. Hotărăşte că a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 al Convenţiei şi pe articolul 1 al Protocolului nr.1;
4. Hotărăşte
a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantei în termen de trei luni de la data la care această hotărâre devine definitivă, în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei, următoarele sume, care să fie convertite în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data executării hotărârii:
i) 94 969 EUR (nouăzeci şi patru de mii nouă sute şaizeci şi nouă de euro), plus taxele şi impozitele care pot fi percepute, cu titlu de prejudiciu material;
ii) 1 500 EUR (o mie cinci sute de euro), plus taxele şi impozitele care pot fi percepute, cu titlu de prejudiciu moral;
iii) 500 EUR (cinci sute de euro), plus taxele şi impozitele care pot fi percepute, cu titlu de costuri şi cheltuieli;
b) că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;
5. Respinge restul pretenţiilor din cerere privind satisfacţia echitabilă.
Redactată în limba franceză şi comunicată în scris la 22 octombrie 2013, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii
Marialena TsirliLuis López Guerra
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy