Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECȚIUNEA A TREIA
CAUZA STRUGARU c. REPUBLICII MOLDOVA
(Cererea nr. 44721/08)
HOTĂRÎRE
STRASBOURG
22 octombrie 2013
Această hotărîre este definitivă. Poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Strugaru c. Republicii Moldova,
Curtea europeană a drepturilor omului (secțiunea a treia), întrunită într-un comitet compus din:
Luis López Guerra, președinte,
Nona Tsotsoria,
Valeriu Griţco, judecători,
și Marialena Tsirli, grefier adjunct al Secțiunii,
Deliberînd la 1 octombrie 2013 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărîre, care a fost adoptată la aceeași dată:
PROCEDURA
1. Cauza a fost iniţiată prin cererea (nr. 44721/08) depusă la 29 august 2008 contra Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului potrivit articolului 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”) de către dna Valentina Strugaru (“reclamanta”).
2. Reclamanta a fost reprezentată de către dl A. Briceac, avocat ce îşi desfăşoară activitatea în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către ex-agentul său, dl Vladimir Grosu de la Ministerul Justiției.
3. Reclamanta s-a plîns că drepturile sale garantate de articolul 6 § 1 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1 au fost încălcate ca urmare a anulării unei decizii judecătoreşti irevocabile pronunțate în favoarea sa.
4. La 23 iunie 2010 cererea a fost comunicată Guvernului.
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI
A. Fondul cauzei
5. Reclamanta, dna Valentina Strugaru, s-a născut în 1960 și locuieşte în Ciudei.
6. La 5 decembrie 1992 reclamanta s-a căsătorit cu L.G.
7. La 25 aprilie 2002 judecătoria Botanica mun. Chişinău a declarat divorțul dintre reclamantă și L.G.
8. La 16 iunie 2006 L.G. a vîndut casa și terenul aferent unui terț, M.
9. La o dată nespecificată reclamanta a sesizat judecătoria Rîşcani mun. Chişinău cu o acțiune privind partajul bunurilor în urma divorțului.
10. Printr-o hotărîre din 28 aprilie 2007 judecătoria sec. Rîşcani mun. Chişinău a admis parțial cererea reclamantei, a recunoscut nul contractul de vînzare-cumpărare cu privire la casă și teren și i-a acordat o jumătate din bunurile în litigiu. L.G. a declarat apel.
11. La 25 iulie 2007 Curtea de Apel Chişinău a admis apelul declarat de L.G., a casat hotărîrea din 28 aprilie 2007 și a respins acțiunea reclamantei.
12. La 28 august 2007 reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău.
13. La 10 decembrie 2007 Curtea Supremă de Justiție a casat decizia Curții de Apel Chişinău, cu menținerea hotărîrii judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău. Curtea Supremă de Justiţie a constatat că reclamanta a prezentat probe cu privire la viața în comun cu L.G. după desfacerea căsătoriei și că ei au construit casa împreună. Această decizie era irevocabilă.
B. Revizuirea deciziei irevocabile din 10 decembrie 2007
14. La 24 martie 2008 L.G. a depus o cerere de revizuire la Curtea Supremă de Justiție.
15. La 18 iunie 2008 Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire și a casat decizia din 10 decembrie 2007 pe motiv că L.G. prezentase copia unei hotărîri a judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 11 februarie 2008, prin care s-a constatat faptul concubinajului, începînd din 2002, între L.G. și o terță persoană. Curtea Supremă de Justiţie a pronunțat o nouă decizie prin care a respins cererea reclamantei.
II. DREPTUL INTERN PERTINENT
16. Dreptul intern pertinent referitor la revizuirea deciziilor irevocabile este rezumat în cauzele Popov c. Republicii Moldova (nr. 2) (nr. 19960/04, §§ 27-29, 6 decembrie 2005) și Jomiru și Creţu c. Republicii Moldova, (nr. 28430/06, §§ 26 - 27, 17 aprilie 2012).
ÎN DREPT
I. CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE AL ARTICOLULUI 6 § 1 DIN CONVENȚIE ȘI AL ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL 1
17. Reclamanta s-a plîns că revizuirea deciziei irevocabile a Curții Supreme de Justiție din 10 decembrie 2007, pronunțată în favoarea sa a adus atingere principiului securității raporturilor juridice precum şi dreptului său la respectarea bunurilor sale. Ea a invocat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și articolului 1 din Protocolul nr. 1. Prevederile relevante ale articolelor invocate prevăd următoarele:
Articolul 6 § 1
« Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță independentă (...) care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligațiilor sale cu caracter civil (...) »
Articolul 1 din Protocolul nr. 1
« Orice persoana fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale (...) »
A. Declarația unilaterală a Guvernului pîrît și solicitarea radierii de pe rol a cererii în conformitate cu articolul 37 din Convenție
18. La 21 ianuarie 2011 Guvernul a prezentat o declarație unilaterală în care a recunoscut că reclamanta a fost victima unei încălcări a drepturilor garantate de prevederile articolului 6 din Convenție și articolului 1 din Protocolul nr. 1 și că această constatare constituie în sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciile suferite. De asemenea, Guvernul a solicitat Curții să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 din Convenție.
19. Reclamanta nu a fost de acord cu Guvernul în partea ce ţine de neacordarea unor despăgubiri și a respins declarația în cauză.
20. Curtea consideră că, în anumite circumstanțe, poate fi indicată radierea unei cereri de pe rol în conformitate cu articolul 37 § 1 c) din Convenție în temeiul unei declaraţii unilaterale a Guvernului pîrît, chiar dacă reclamantul doreşte ca examinarea cauzei să continue. Totuşi, acestea vor fi circumstanțe particulare ale cauzei, care vor permite de a determina dacă declarația unilaterală oferă un temei suficient pentru ca să se concluzioneze că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție nu necesită continuarea examinării cererii (a se vedea Tahsin Acar c. Turciei [MC], nr. 26307/95, § 75, CEDO 2004‑III; Melnic c. Moldovei, nr. 6923/03, § 22, 14 noiembrie 2006).
21. În continuare, Curtea amintește că o hotărîre care constată o încălcare impune statului pîrît o obligație legală de a pune capăt încălcării și de a repara consecințele, astfel încît să se restabilească pe cît e posibil situația existentă înaintea încălcării (Ex-regele Greciei c. Greciei [MC] (satisfacția echitabilă), nr. 25701/94, § 72, 28 noiembrie 2002). Curtea a decis că aceeași abordare ar trebui să fie urmată atunci cînd un Guvern încearcă să obţină radierea de pe rol a unei cereri, printr-o declarație unilaterală (Decev c. Moldovei (nr. 2), nr. 7365/05, § 18, 24 februarie 2009).
22. Curtea observă că în declarația sa unilaterală Guvernul a recunoscut că revizuirea deciziei judecătorești irevocabile pronunţată în favoarea reclamantei a constituit o încălcare al articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1. Cu toate acestea, în absența unor despăgubiri pentru prejudiciile suportate, nu poate fi susţinut că reclamanta a obţinut o redresare adecvată.
23. Prin urmare, cererea nu poate fi radiată de pe rol în conformitate cu paragraful c) al articolului 37 din Convenție, deoarece declarația nu oferă un temei suficient pentru Curte de a statua că nu se mai justifică continuarea examinării cauze.
24. În concluzie, Curtea respinge solicitarea Guvernului de a radia cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 § 1 c) din Convenție și prin urmare, va continua să examineze admisibilitatea și fondul cauzei.
B. Cu privire la admisibilitate
25. Curtea constată că plîngerea nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 (a) din Convenție. De asemenea, Curtea constată că plîngerea nu este inadmisibilă în baza niciunui alt temei. Prin urmare, ea trebuie declarată admisibilă.
C. Cu privire la fond
26. Curtea notează că ea a examinat în mai multe rînduri cauze ce ridicau probleme similare cu cele din speță și a constatat o încălcare al articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea Popov c. Republicii Moldova (nr. 2), nr. 19960/04, §§ 52-58, 6 decembrie 2005; Oferta Plus SRL c. Republicii Moldova, nr. 14385/04, §§ 104-107 și 112-115, 19 decembrie 2006; Melnic c. Republicii Moldova, nr. 6923/03, §§ 38 - 44, 14 noiembrie 2006; Istrate c. Republicii Moldova, nr. 53773/00, §§ 46-61, 13 iunie 2006).
27. În lumina circumstanțelor cauzei și argumentelor invocate de părți, Curtea nu vede nici un motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în prezenta cauză. Avînd în vedere jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea constată că în speţă procedura de revizuire a fost utilizată de către Curtea Supremă de Justiție într-o manieră incompatibilă cu principiul securității raporturilor juridice.
28. În concluzie, a existat o încălcare al articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a anulării deciziei irevocabile din 10 decembrie 2007.
II. CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE
29. Articolul 41 din Convenție prevede:
“Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltelor Părți Contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecințelor acestei violări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.”
A. Prejudiciul material
30. Reclamanta a pretins suma de 109091,9 euro (EUR) pentru bunurile imobile de care a fost privată și 28460 cu titlu de dobîndă de întîrziere. Reclamanta a prezentat Curții o expertiză care estima că la 14 septembrie 2010 valoarea terenului varia între 86659,74 și 103872,98 EUR și cea a casei de la 103279,4 la 117524,85 EUR.
31. Guvernul a considerat că prejudiciul material invocat de către reclamantă nu a fost justificat în modul corespunzător, deoarece valoarea casei ar fi crescut după revizuirea deciziei judecătorești pronunţată în favoarea sa. În plus, Guvernul a susţinut că reclamanta nu a demonstrat legătura cauzală dintre privarea de proprietatea în cauză și imposibilitatea de a o utiliza.
32. Curtea consideră că nu există nicio legătură cauzală dintre încălcarea constatată și dobînda de întîrziere solicitată de către reclamantă pentru pierderea dreptului de a folosi bunurile și respinge această parte a cererii. Cu toate acestea, Curtea constată că Guvernul nu a prezentat vreo dovadă care să susțină declarațiile sale cu privire la creșterea valorii casei și consideră că este necesar să acorde reclamantei suma de 94969 EUR cu titlu de prejudiciu material principal. Această sumă constituie suma valorilor minime ale bunurilor în litigiu, divizată în jumătate.
B. Prejudiciul moral
33. De asemenea, reclamanta a solicitat suma de 10000 EUR cu titlu de prejudiciu moral suferit. Guvernul a estimat această sumă ca fiind exagerată.
34. Curtea consideră că reclamanta în mod inevitabil a suferit un prejudiciu moral și că simpla constatare a încălcării a Convenției nu constituie în sine o satisfacţie echitabilă în acest sens. În același timp, Curtea consideră că suma pretinsă de reclamantă este excesivă. Avînd în vedere jurisprudența sa, Curtea acordă reclamantei suma de 1500 EUR.
C. Costuri și cheltuieli
35. Reclamanta a solicitat suma de 1000 EUR pentru costurile de asistență juridică în fața Curții.
36. Guvernul a contestat această sumă.
37. Ţinînd cont de documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil să acorde reclamantei suma de 500 EUR pentru toate costurile suportate.
D. Penalitate
38. Curtea consideră că este corespunzător ca penalitatea să fie calculată în dependență de rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA ÎN UNANIMITATE,
1. Respinge declarația unilaterală a Guvernului și solicitarea sa de radiere a cererii de pe rol;
2. Declară cererea admisibilă;
3. Hotărăște că a existat o încălcare al articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr 1;
4. Hotărăște
a) că Statul pîrît trebuie să plătească reclamantei în termen de trei luni următoarele sume, care vor fi convertite în lei moldovenești conform ratei de schimb aplicabile la data executării hotărîrii:
i) 94969 EUR (nouă zeci și patru mii nouă sute șaizeci și nouă euro), plus orice taxă care poate fi percepută cu titlu de impozit, pentru prejudiciul material;
ii) 1500 EUR (o mie cinci sute euro), plus orice taxă care poate fi percepută cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
iii) 500 EUR (cinci sute euro), plus orice taxă care poate fi percepută cu titlu de impozit de la reclamantă, pentru costuri și cheltuieli;
b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus pînă la executarea hotărîrii, urmează să fie plătită o penalitate la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întîrziere, plus trei procente;
5. Respinge restul pretențiilor cu privire la satisfacția echitabilă.
Întocmită în limba franceză şi notificată în scris la 22 octombrie 2013, în conformitate cu Regula 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curţii.
Marialena TsirliLuis López Guerra
Grefier adjunctPreședinte
Full & Egal Universal Law Academy