Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către organizaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 7347/04
depusă de Alexandr IUDIN
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită la 11 octombrie 2011 în cadrul unei camere compuse din:
Josep Casadevall, Preşedinte,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria,
Mihai Poalelungi, judecători,,
şi Santiago Quesada, Grefier al Secţiei,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 24 ianuarie 2004,
Având în vedere declaraţia prezentată de Guvernul pârât la 22 martie 2011 în care solicită Curţii să scoată cererea de pe rol şi răspunsul reclamantului la acea declaraţie;
În urma deliberării, decide următoarele:
FAPTELE
Reclamantul, dl Alexandr Iudin, este cetăţean al Republicii Moldova, care s-a născut în 1951 şi care locuieşte la Chişinău. El a fost reprezentat în faţa Curţii de dna E. Iudin. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Între anii 2002 şi 2004, reclamantul a fost deţinut în arest preventiv în Penitenciarul nr. 3, unde, potrivit lui, condiţiile de detenţie au constituit un tratament inuman şi degradant. În special, celulele erau supraaglomerate, iar colegii de celulă trebuiau să doarmă în ture. Celulele erau murdare şi infestate cu paraziţi.
Reclamantul s-a plâns de condiţiile proaste de detenţie multor organe de stat, inclusiv Procuraturii Generale. În scrisoarea din 15 ianuarie 2004, Procuratura Generală a recunoscut că închisoarea în cauză era supraaglomerată.
PLÂNGERI
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolul 3 al Convenţiei, de condiţiile de detenţie inumane şi degradante din cadrul Penitenciarului nr.3. De asemenea, el s-a plâns, fără să ofere detalii, de pretinsa încălcare a drepturilor sale garantate de articolul 5 al Convenţiei.
ÎN DREPT
Plângerea formulată în temeiul articolului 3 al Convenţiei
La 22 martie 2011, Guvernul a informat Curtea că propune să facă o declaraţie unilaterală cu următorul conţinut:
„Guvernul recunoaşte că a avut loc încălcarea drepturilor reclamantului garantate de articolul 3 al Convenţiei [...]
Guvernul este gata să plătească reclamantului suma de 3,000 de euro. Această sumă, care este oferită cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material şi moral, precum şi cu titlu de costuri şi cheltuieli, va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii şi va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
În lumina celor de mai sus, Guvernul invită Curtea să scoată cererea de pe rol, în conformitate cu articolul 37§ 1 (c) al Convenţiei.”
Prin scrisoarea din 15 mai 2011, reclamantul şi-a exprimat părerea că declaraţia unilaterală a Guvernului nu trebuie acceptată de către Curte, deoarece suma propusă de Guvern nu este suficientă.
Curtea notează că articolul 37 al Convenţiei prevede că ea poate, în orice stadiu al procedurii, să decidă scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanţele duc la una din concluziile precizate în paragraful 1 (a), (b) sau (c) al acelui articol. Articolul 37 § 1 (c) permite Curţii să scoată o cerere de pe rolul său dacă:
„din orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică”.
Articolul 37 § 1 in fine include următoarea prevedere:
„Totuşi, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale o cere”.
Curtea reaminteşte că, în anumite circumstanţe, ea poate scoate cererea de pe rol, sau o parte a acesteia, în temeiul articolului 37 § 1 (c) al Convenţiei, în baza unei declaraţii unilaterale a Guvernului pârât, chiar dacă reclamantul doreşte continuarea examinării cauzei. În acest scop, Curtea va examina atent declaraţia în lumina principiilor care reies din jurisprudenţa sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar v. Turkey, [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI, şi Melnic v. Moldova, nr. 6923/03, §§ 22-25, 14 noiembrie 2006).
Având în vedere caracterul recunoaşterii din declaraţia unilaterală a Guvernului din 22 martie 2011, precum şi suma compensaţiei propuse de Guvern (a se vedea Ostrovar v. Moldova, nr. 35207/03, § 118, 13 septembrie 2005; Becciev v. Moldova, nr. 9190/03, § 85, 4 octombrie 2005 şi Grosu v. Moldova (dec.), nr. 36170/05, 7 iunie 2010)) Curtea consideră că nu se justifică continuarea examinării aceste părţi a cererii (articolul 37 § 1(c)) (a se vedea, pentru principiile relevante, Tahsin Acar, citată mai sus, şi Meriakri v. Moldova ((radiere), nr. 53487/99, 1 martie 2005)).
În acest scop, Curtea ia notă de faptul că problema ridicată în prezenta cauză este similară cu cea examinată în cauza Ostrovar (citată mai sus) şi nu găseşte niciun motiv imperios pentru a reitera constatările din acea cauză într-o nouă hotărâre.
Mai mult de atât, în lumina considerentelor de mai sus, Curtea nu se îndoieşte că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine).
Prin urmare ea necesită să fie scoasă de pe rol.
Restul plângerii
În ceea ce priveşte plângerea reclamantului formulată în temeiul articolului 5 al Convenţiei, presupunând faptul că reclamantul a epuizat toate recursurile naţionale accesibile, Curtea notează că reclamantul nu şi-a fundamentat această plângere. Prin urmare, această parte a plângerii este vădit neîntemeiată în sensul articolului 35 § 3 al Convenţiei şi trebuie să fie respinsă în conformitate cu articolul 35 § 4 al Convenţiei.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Ia notă de termenii declaraţiei Guvernului pârât privind plângerea reclamantului formulată în temeiul articolul 3 al Convenţiei şi de modalităţile de asigurare a executării angajamentelor menţionate în aceasta;
Decide să scoată cererea de pe rol în ceea ce priveşte plângerea menţionată mai sus;
Declară restul cererii inadmisibil.
Santiago QuesadaJosep Casadevall
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy