Traducere neoficială a variantei franceze a deciziei,
efectuată de către organizaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 2883/05
UNIVERSUL SA
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită la 10 iulie 2012 în cadrul unui comitet compus din:
Ineta Ziemele, preşedinte,
Ján Šikuta,
Nona Tsotsoria, judecători,
şi Marialena Tsirli, Grefier Adjunct al Secţiei,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 10 decembrie 2004,
Având în vedere declaraţia prezentată de Guvernul pârât la 21 decembrie 2011 în care solicită Curţii să scoată cererea de pe rol;
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, Universul SA, este o societate cu răspundere limitată din Republica Moldova, cu sediul la Orhei. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său ad interim, dl L. Apostol.
Hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea societății reclamante de către prima instanţă a fost casată de către Curtea Supremă de Justiţie în urma admiterii recursului tardiv al părţii adverse.
ÎN DREPT
Partea reclamantă a pretins că admiterea recursului tardiv declarat de partea adversă a adus atingere principiului securităţii raporturilor juridice. Ea a invocat articolul 6 § 1 al Convenţiei, care prevede următoarele:
„Orice persoană are dreptul la judecarea ... într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă ..., care va hotărî ... asupra drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil ... ”
În urma eşecului părţilor de a ajunge la un acord de reglementare amiabilă a cauzei, Guvernul a informat Curtea, prin scrisoarea din 21 decembrie 2011, că propune să facă o declaraţie unilaterală în vederea reglementării chestiunii formulate în cerere. În plus, Guvernul a solicitat Curţii să scoată cererea de pe rolul său în conformitate cu articolul 37 al Convenţiei.
Declaraţia prevedea următoarele:
„Guvernul a recunoscut că în rezultatul admiterii recursului tardiv a avut loc încălcarea drepturilor societăţii reclamante garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei. (...) Guvernul, în baza propriei aprecieri a faptelor în cauză şi ţinând cont de jurisprudența Curţii, oferă cu titlu de satisfacţie echitabilă suma totală de 2 300 euro (EUR) (...)
Guvernul declară că suma sus-menţionată va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii, şi va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
Societatea reclamantă nu a prezentat niciun comentariu pe marginea declaraţiei Guvernului.
Curtea reaminteşte că articolul 37 al Convenţiei prevede că ea poate, în orice stadiu al procedurii, să decidă scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanţele duc la una din concluziile precizate în paragraful 1 (a), (b) sau (c) al acelui articol. Articolul 37 § 1 (c) permite Curţii să scoată o cerere de pe rolul său dacă:
„din orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică”.
De asemenea, Curtea reaminteşte că în anumite circumstanţe ea poate scoate o cerere de pe rol, în temeiul articolului 37 § 1(c), în baza unei declaraţii unilaterale a Guvernului pârât, chiar dacă reclamantul doreşte continuarea examinării cauzei.
În acest scop, Curtea va examina atent declaraţia în lumina principiilor care reies din jurisprudenţa sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar v. Turkey, [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; şi Sulwińska v. Poland (dec.) nr. 28953/03).
Curtea a stabilit într-un număr de cauze, inclusiv în cele depuse împotriva Republicii Moldova, practica ei referitoare la plângerile privind încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice (a se vedea, de exemplu, Popov c. République de Moldova (no 2), nr. 19960/04, §§ 52-58, 6 decembrie 2005 ; Oferta Plus SRL c. République de Moldova, nr. 14385/04, §§ 104-107 şi 112-115, 19 decembrie 2006 ; Eugenia et Doina Duca c. République de Moldova, citată mai sus, §§ 35-45 ; Melnic c. République de Moldova, nr. 6923/03, §§ 38-44, 14 noiembrie 2006 ; Istrate c. République de Moldova, nr. 53773/00, §§ 46-61, 13 iunie 2006).
Având în vedere caracterul recunoaşterii din declaraţia unilaterală a Guvernului, precum şi suma compensaţiei propuse – care este comparabilă sumelor acordate în alte cauze (a se vedea, de exemplu, Cojocaru c. République de Moldova [comité], nr. 35251/04, §§ 40-50, 15 noiembrie 2011) –, Curtea consideră că nu se justifică continuarea examinării aceste părţi a cererii (articolul 37 § 1(c)).
Mai mult de atât, în lumina considerentelor de mai sus, şi în special având în vedere jurisprudenţa clară şi amplă la acest subiect, Curtea nu se îndoieşte că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine).
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Ia notă de termenii declaraţiei Guvernului pârât privind articolul 6 § 1 al Convenţiei şi de modalităţile de asigurare a executării angajamentelor menţionate în aceasta;
Decide să scoată cererea de pe rol, în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) al Convenţiei.
Marialena TsirliIneta Ziemele
Grefier AdjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy