© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2014. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea. Pentru mai multe informaţii, a se vedea referinţele cu privire la drepturile de autor de la sfârşitul acestui document.
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2014. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2014. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.
Nota informativă nr. 168 asupra jurisprudenţei Curţii
Noiembrie 2013
Vallianatos şi alţii c. Greciei [MC] - 29381/09 şi 32684/09
Hotărâre 7.11.2013 [GC]
Articolul 14
Discriminare
Excluderea cuplurilor formate din persoane de acelaşi sex de la „uniunile civile”: încălcare
În fapt – Prima cerere a fost introdusă de către doi cetăţeni greci, iar a doua de către şase cetăţeni greci şi o asociaţie al cărei scop includea acordarea de sprijin psihologic şi moral homosexualilor şi lesbienelor. La 26 noiembrie 2008 a intrat în vigoare Legea nr. 3719/2008, intitulată „Reforme privind familia, copiii şi societatea”. Aceasta a introdus o formă oficială de parteneriat pentru cuplurile necăsătorite numită „uniune civilă”, formă interzisă cuplurilor formate din persoane de acelaşi sex, excluzându-le aşadar din domeniul ei de aplicare.
În drept – Articolul 14 combinat cu articolul 8
(a) Aplicabilitate – Reclamanţii şi-au formulat cererea în temeiul articolului 14 combinat cu articolul 8, iar Guvernul nu a obiectat cu privire la aplicabilitatea acestor dispoziţii. Curtea consideră potrivit să urmeze această abordare. Mai mult, relaţiile reclamanţilor cad sub incidenţa noţiunilor de „viaţă privată” şi „viaţă de familie”, cum ar fi şi cazul relaţiilor cuplurilor formate din persoane de sex diferit aflate în aceeaşi situaţie. Articolul 14 combinat cu articolul 8 era aşadar aplicabil.
(b) Fondul cauzei – Reclamanţii se afau într-o situaţie comparabilă cu cea a cuplurilor de sex diferit în privinţa nevoii lor de a le fi recunoscute legal şi protejate relaţiile. Cu toate acestea, secţiunea 1 a Legii nr. 3719/2008 rezervă expres posibilitatea de a alcătui o uniune civilă doar persoanelor de sex diferit. În consecinţă, prin excluderea tacită a cuplurilor formate din persoane de acelaşi sex din domeniul său de aplicare, Legea în cauză a introdus un tratament diferenţiat bazat pe orietarea sexuală a celor vizaţi.
Guvernul s-a bazat pe două seturi de argumente pentru a justifica alegerea legiuitorului de a nu include cuplurile formate din persoane de acelaşi sex în domeniul de aplicare al legii. În primul rând, acesta a susţinut că, dacă uniunile civile introduse prin lege ar fi fost accesibile şi reclamanţilor, faptul ar fi condus la crearea unor drepturi şi a unor obligaţii – în privinţa statutului lor patrimonial, a relaţiilor pecuniare din cadrul fiecărui cuplu şi a drepturilor lor succesorale – de care puteau beneficia deja în temeiul dreptului comun, mai exact în baza unui contract. În al doilea rând, legea în cauză era menită să atingă varii obiective, inclusiv consolidarea statutului juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei şi facilitatarea creşterii copiilor de către părinţi, fără obligaţia de a se căsători. S-a argumentat că acest aspect făcea deosebirea între cuplurile formate din persoane de sex diferit şi cuplurile formate din persoane de acelaşi sex, de vreme ce ultimele nu puteau avea copii biologici împreună. Curtea a considerat legitim din perspectiva articolului 8 din Convenţie ca legiuitorul să adopte legi care să reglementeze situaţia copiilor născuţi în afara căsătoriei şi să consolideze indirect instituţia căsătoriei în cadrul societăţii elene, prin promovarea ideii că decizia de căsătorie va fi luată doar în baza unui acord reciproc între două persoane, independent de constrângerile externe sau de planul de a avea copii. Protecţia familiei în sens tradiţional era, de principiu, un motiv serios şi legitim care ar fi putut justifica existenţa unui tratament diferenţiat. Rămânea să se stabilească dacă principiul proporţionalităţii a fost respectat în prezenta cauză.
Legislaţia în cauză a fost menită în primul rând a permite recunoaşterea legală a unei alte forme de parteneriat decât căsătoria. În orice eventualitate, chiar presupunând că intenţia legiuitorului a fost de a consolida protecţia juridică a copiilor născuţi în afara căsătoriei şi, indirect, de a întări instituţia căsătoriei, prin adoptarea Legii nr. 3719/2008 s-a introdus o formă de parteneriat civil care excludea cuplurile formate din persoane de acelaşi sex, permiţând totodată cuplurilor formate din persoane de sex diferit, indiferent dacă aveau sau nu copii, să-şi pună în ordine numeroase aspecte ale relaţiei lor.
Argumentele Guvernului s-au axat pe situaţia cuplurilor formate din persoane de sex diferit care aveau copii, fără a justifica tratamentul diferenţiat între cuplurile formate din persoane de acelaşi sex şi cele formate din persoane de sex diferit care nu aveau copii, tratament ce decurgea din legislaţia în cauză. Legiuitorul ar fi putut include unele prevederi care să reglementeze în mod special situaţia copiilor născuţi în afara căsătoriei, prevăzând totodată posibilitatea de a alcătui o uniune civilă şi cuplurilor formate din persoane de acelaşi sex. În cele din urmă, în temeiul legii elene, cuplurilor formate din persoane de sex diferit – spre deosebire de cuplurile formate din persoane de acelaşi sex – le-ar fi fost recunoscută relaţia din punct de vedere legal chiar înainte de adoptarea Legii nr. 3719/2008, fie în totalitate în baza instituţiei căsătoriei sau într-o formă mai limitată în temeiul dispoziţiilor Codului civil privind parteneriatele de facto. În consecinţă, spre deosebire de cuplurile formate din persoane de sex diferit, cuplurile formate din persoane de acelaşi sex ar avea un interes particular să alcătuiască o uniune civilă dacă li s-ar permite, relaţia lor putând fi recunoscută din punct de vedere legal numai în această baza.
În cele din urmă, chiar dacă nu a existat un consens între sistemele de drept ale statelor Consiliului Europei, era în curs de dezvoltare o tendinţă legată de introducerea formelor de recunoaştere legală a relaţiilor dintre persoanele de acelaşi sex. Dintre cele nouăsprezece state care autorizau unele forme de parteneriate înregistrate, altele decât căsătoria, Lituania şi Grecia erau singurele care le rezervau exclusiv pentru cuplurile formate din persoane diferite. Faptul că, la sfârşitul unei evoluţii treptate, un stat se găsea într-o poziţie izolată cu privire la unul dintre aspectele legislaţiei sale nu implica în mod necesar ca aspectul acesta să fie în conflict cu dispoziţiile Convenţiei. Cu toate acestea, având în vedere consideraţiile de mai sus, Curtea a constatat că Guvernul nu a oferit argumente convingătoare şi serioase apte să justifice excluderea cuplurilor formate din persoane de acelaşi sex din domeniul de aplicare al Legii nr. 3719/2008.
Concluzie: încălcare (şaisprezece voturi la unul).
Articolul 41: 5,000 EUR pentru fiecare reclamant, cu excepţia reclamantului din cererea nr. 32684/09, cu titlu de prejudiciu moral.
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Redactat de către Grefă, acest rezumat nu obligă Curtea.
Apăsați aici pentru a accesa Notele de informare privind jurisprudența Curții
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2014.
Limbile oficiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt engleza şi franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Ea nu obligă în niciun fel Curtea, care, de altfel, nu îşi asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curţii Europene a Drepturilor Omului () sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Traducerea poate fi reprodusă în scop necomercial, condiţia fiind ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menţionat anterior şi la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenţionaţi să folosiţi vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactaţi publishing@.
© Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2014
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights () or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact publishing@.
© Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2014
Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme () où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante: publishing@.
Full & Egal Universal Law Academy