Traducere neoficială a variantei engleze a hotărârii,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
CAUZA VARTIC ŞI ALŢII c. MOLDOVEI
(Cererile nr. 12674/07, 13012/07, 13339/07, 13355/07 şi 13368/07)
HOTĂRÂRE
STRASBOURG
20 septembrie 2011
Hotărârea va deveni definitivă în circumstanţele stabilite în articolul 44 § 2 al Convenţiei. Ea poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Vartic şi Alţii c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (SECŢiA Treia), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:
Josep Casadevall, Preşedinte,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Santiago Quesada, Grefier al SECŢiei,
Deliberând la 30 august 2011 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află cererile (nr. 12674/07, 13012/07, 13339/07, 13355/07 şi 13368/07) depuse împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către cinci cetăţeni ai Republicii Moldova, dl Vasile Vartic, dl Ion Ţurcan, dl Ion Tudoreanu, dna Elena Cerneţchi şi dna Elena Luniov („reclamanţii”), la 3 şi 15 ianuarie 2007, şi la 1 martie 2007.
2. Reclamanţii au fost reprezentaţi în faţa Curţii de către dl A. Bîzgu, avocat în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.
3. Reclamanţii au pretins, în special, că dreptul lor de acces la justiţie şi dreptul lor la protecţia proprietăţii, garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei şi articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenţie, au fost încălcare prin neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor.
4. Într-o decizie cu privire la admisibilitate pronunţată la 10 noiembrie 2009, Curtea a decis să notifice cererile Guvernului Republicii Moldova, alături de paragrafele referitoare la pretinsele încălcări ale articolului 6 al Convenţiei şi ale articolului 1 al Protocolului nr.1 la Convenţie din hotărârea pilot Olaru and Others v. Moldova, nr. 476/07, 22539/05, 17911/08 şi 13136/07, 28 iulie 2009. La aceeaşi dată, Curtea a decis să respingă ca inadmisibilă partea din cereri care priveşte Federaţia Rusă.
5. La 12 noiembrie 2010 şi la 20 martie 2011, Guvernul şi reclamanţii au prezentat observaţiile lor cu privire la admisibilitate şi fond.
6. Astfel, Curtea a decis să se pronunţe concomitent asupra admisibilităţii şi fondului cererilor (articolul 29 § 1).
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
7. Reclamanţii s-au născut în 1970, 1961, 1959, 1965 şi 1966 şi locuiesc în Chişinău.
8. Ca şi în cazul reclamanţilor în hotărârea pilot Olaru şi alţii, citată mai sus, reclamanţii în această cauză s-au plâns de încălcarea drepturilor lor garantate de articolul 6 al Convenţiei şi de articolul 1 al Protocolului Nr.1 la Convenţie în rezultatul neexecutării de către autorităţi a hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele de judecată naţionale în favoarea lor.
A. Cererea nr. 12674/07
9. Printr-o decizie irevocabilă din 27 decembrie 2006, Curtea Supremă de Justiţie s-a pronunţat în favoarea dlui Vartic şi a obligat Ministerul Finanţelor, şi Ministerul Economiei şi a Comerţului, şi autorităţile locale din Chişinău să-i acorde spaţiu locativ. La 24 decembrie 2007, Consiliul municipal Chişinău a adoptat o decizie de a acorda dlui Vartic a unui apartament situat în Chişinău. Astfel, hotărârea definitivă pronunţată în favoarea dlui Vartic a fost executată.
B. Cererile nr. 13012/07 şi 13339/07
10. Prin deciziile irevocabile din 2 august 2006, Curtea Supremă de Justiţie s-a pronunţat în favoarea dlui Ţurcan şi a dlui Tudoreanu, şi a obligat Ministerul Finanţelor şi Ministerul Economiei şi a Comerţului, şi autorităţile locale din Chişinău să le acorde spaţiu locativ. La 24 decembrie 2007, Consiliului municipal Chişinău a adoptat decizia de a acorda dlui Tudoreanu un apartament situat în Chişinău. La 21 februarie 2008, Consiliului municipal Chişinău a adoptat decizia de a acorda dlui Ţurcan un apartament situat în Chişinău. Astfel, hotărârile definitive pronunţate în favoarea dlui Ţurcan şi a dlui Tudoreanu au fost executate.
C. Cererile nr. 13355/07 şi 13368/07
11. Prin deciziile irevocabile din 11 octombrie 2006, Curtea Supremă de Justiţie s-a pronunţat în favoarea dnei Cerneţchi şi a dnei Luniov, şi a obligat Ministerul Finanţelor, şi Ministerul Economiei şi a Comerţului, şi autorităţile locale din Chişinău să le acorde spaţiu locativ. La 21 februarie 2008, Consiliului municipal Chişinău a adoptat decizia de a acorda dnei Cerneţchi şi dnei Luniov un apartament situat în Chişinău. Astfel, hotărârile definitive pronunţate în favoarea dnei Cerneţchi şi a dnei Luniov au fost executate.
II. DREPTUL INTERN RELEVANT
12. Dreptul intern relevant a fost rezumat în Prodan v. Moldova, nr. 49806/99, § 31, ECHR 2004‑III (extracts) şi în Olaru and Others v. Moldova, citată mai sus.
ÎN DREPT
I. CONEXAREA CERERILOR
13. Curtea consideră din start că, în interesul administrării corespunzătoare a justiţiei, cererile înregistrate cu nr. 12674/07, 13012/07, 13339/07, 13355/07 şi 13368/07 trebuie conexate, în conformitate cu articolul 42 § 1 al Regulamentului Curţii, întrucât există o bază comună a tuturor faptelor care au dat naştere celor două cauze. Odată ce cadrul legislativ şi practicile administrative sunt similare, Curtea consideră că acestea pot fi analizate cel mai bine conexând cererile.
II. PRETINSA ÎNCĂLCAREA A ARTICOLULUI 6 AL CONVENŢIEI ŞI A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR.1 LA CONVENŢIE
14. Reclamanţii s-au plâns că omisiunea autorităţilor de a se conforma hotărârilor judecătoreşti obligatorii şi executorii din 27 decembrie 2006, 2 august 2006 şi 11 octombrie 2006 le-a încălcat dreptul lor de acces la justiţie prevăzut de articolul 6 al Convenţiei şi a dreptului lor la protecţia proprietăţii prevăzut de articolul 1 al Protocolului nr.1, care, în măsura în care sunt relevante, prevăd următoarele:
Articolul 6 § 1
„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, ... şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil... .”
Articolul 1 al Protocolului nr. 1
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional... .”
A. Admisibilitatea
15. În opinia Guvernului, reclamanţii au acţionat mala fides prin aceea că nu au informat Curtea despre executarea hotărârilor judecătoreşti din 27 decembrie 2006, 2 august 2006 şi 11 octombrie 2006. De asemenea, acesta susţine că prin omisiunea de a depune noi plângeri în privinţa întârzierii executării în termen de şase luni din datele respective la care au fost executate hotărârile judecătoreşti, plângerile reclamanţilor sunt tardive şi trebuie să fie declarate inadmisibile pentru nerespectarea termenului de şase luni, la fel ca şi în cauza Şumila and others v. Moldova (dec.), nr. 41556/05, 42308/05, 33566/06, 33567/06, 33568/06 şi 33570/06, 26 ianuarie 2010.
16. Reprezentantul reclamanţilor nu a prezentat nici un comentariu la acest subiect.
17. Curtea aminteşte că, potrivit articolului 47 § 6 al Regulamentului Curţii, reclamanţii trebuie să informeze Curtea despre toate circumstanţele relevante cererii. Curtea aminteşte, în continuare, că o cerere poate fi respinsă ca abuzivă în baza articolului 35 § 3 al Convenţiei, dacă, printre alte motive, s-a bazat în mod conştient pe fapte eronate (a se vedea Varbanov v. Bulgaria, nr. 31365/96, § 36, ECHR 2000-X; Popov v. Moldova (no. 1), nr. 74153/01, § 48, 18 ianuarie 2005; Řehák v. Czech Republic (dec.), nr. 67208/01, 18 mai 2004; şi Kérétchachvili v. Georgia (dec.), nr. 5667/02, 2 mai 2006).
18. Informaţia incompletă şi, prin urmare, care induce în eroare, poate, de asemenea, să reprezinte un abuz de dreptul de a sesiza Curtea, în special, dacă informaţia respectivă se referă la esenţa cauzei şi nu este oferită o explicaţie suficientă pentru omisiunea de a dezvălui această informaţie (a se vedea Hadrabova v. the Czech Republic (dec.), nr. 42165/02 şi 466/03). Curtea accentuează că, potrivit articolului 47 § 6 al Regulamentului Curţii, reclamanţii trebuie să informeze Curtea despre toate circumstanţele relevante cererii şi că, în prezenta cauză, ei ar fi trebuit să notifice despre executarea hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor. Însă, în ciuda omisiunii de a se conforma acestei cerinţe, în circumstanţele prezentei cauze, Curtea nu consideră că reclamanţii au acţionat contrat scopului dreptului de a sesiza Curtea cu o cerere individuală, garantat de articolul 34 al Convenţiei.
19. În ceea ce priveşte argumentul Guvernului potrivit căruia reclamanţii ar fi trebuit să formuleze, în termen de şase luni din data la care hotărârile judecătoreşti au fost executate, noi plângeri în privinţa executării tardive a hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor, Curtea notează că respectarea termenului de şase luni trebuie să fie apreciat în momentul în care cererile au fost depuse la Curte. În prezenta cauză, spre deosebire de cauza Şumila (citată mai sus), cererile au fost depuse la Curte atunci când procedurile de executare erau pendinte. Aşadar, Curtea respinge argumentul Guvernului.
20. În continuare, Curtea notează că cererile nu sunt vădit neîntemeiate în sensul articolului 35 § 3 al Convenţiei. Ea notează că acestea nu sunt inadmisibile. Prin urmare, ele trebuie declarate admisibile.
B. Fondul
21. Reclamanţii s-au plâns că neexecutarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în favoarea lor le-a încălcat drepturile lor prevăzute de articolul 6 § 1 şi de articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenţie.
22. Guvernul a susţinut că perioada de executarea a fost rezonabilă, în lumina faptului că, pentru a acorda reclamanţilor spaţiu locativ, a fost necesar să se construiască mai întâi apartamentele.
23. Curtea notează că hotărârile judecătoreşti pronunţate în favoarea reclamanţilor au fost neexecutate perioade de timp cuprinse între douăsprezece şi nouăsprezece luni. Curtea a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 al Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului nr.1 la Convenţiei în numeroase cauze care privesc întârzierile în executarea hotărârilor judecătoreşti definitive (a se vedea, printre alte autorităţi, Prodan v. Moldova, citată mai sus, şi Luntre and Others v. Moldova, nr. 2916/02, 21960/02, 21951/02, 21941/02, 21933/02, 20491/02, 2676/02, 23594/02, 21956/02, 21953/02, 21943/02, 21947/02 şi 21945/02, 15 iunie 2004).
24. După examinarea materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că în dosare nu există nimic care i-ar permite să ajungă la o concluzie diferită în aceste cauze. Prin urmare, Curtea constată că neexecutarea într-un termen rezonabil a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în favoarea reclamanţilor constituie o încălcare a articolului 6 § 1 şi a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI
25. Articolul 41 al Convenţiei prevede următoarele:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă.”
A. Prejudiciul
26. Reprezentantul reclamanţilor a pretins 50,000 de euro (EUR) cu titlu de prejudiciu moral suferit de reclamanţi.
27. Guvernul nu a fost de acord cu suma pretinsă de către reclamanţi, susţinând că este excesivă în lumina jurisprudenţei Curţii.
28. Curtea consideră că reclamanţilor trebuie să li se fi cauzat stres şi frustrare într-o anumită măsură ca urmare a neexecutarea hotărârilor judecătoreşti. Ea acordă dlui Vasile Vartic – EUR 800, dlui Ion Ţurcan – EUR 1,200, dluiIon Tudoreanu – EUR 1,200, dnei Elena Cerneţchi – EUR 800 şi dnei Elena Luniov – EUR 800.
B. Costuri şi cheltuieli
29. Reclamanţii au mai pretins EUR 1,080 cu titlu de costuri şi cheltuieli angajate de fiecare din ei în faţa Curţii.
30. Guvernul consideră că sumele pretinse sunt excesive.
31. În conformitate cu jurisprudenţa Curţii, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor şi cheltuielilor doar în măsura în care a fost dovedit că acestea au fost actuale şi necesare pentru a fi angajate, şi că sunt rezonabile în privinţa cuantumului. În prezenta cauză, având în vedere documentele care se află în posesia Curţii şi criteriile de mai sus, Curtea consideră rezonabil acordarea fiecărui reclamant a sumei de EUR 100 pentru acoperirea cheltuielilor legate de procedurile în faţa Curţii.
C. Dobânda
32. Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda să fie calculată în dependenţă de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. Conexează cererile;
2. Declară cererile admisibile;
3. Hotărăşte că a avut loc încălcarea articolului 6 al Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului nr.1 la Convenţie;
4. Hotărăşte
(a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor, în decurs de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei,
-dlui Vasile Vartic – EUR 800 (opt sute de euro) cu titlu de prejudiciu moral,
-dlui Ion Ţurcan - EUR 1,200 (o mie două sute de euro), cu titlu de prejudiciu moral,
-dlui Ion Tudoreanu – EUR 1,200 (o mie două sute de euro), cu titlu de prejudiciu moral,
-dnei Elena Cerneţchi – EUR 800 (opt sute de euro), cu titlu de prejudiciu moral,
-dnei Elena Luniov – EUR 800 (opt sute de euro), cu titlu de prejudiciu moral,
(b) fiecărui reclamant, câte EUR 100 (o sută de euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli angajate în faţa Curţii,
(c) că sumele de mai sus vor fi convertite în valuta naţională a statului pârât conform ratei aplicabile la data plăţii, plus orice taxe care pot fi percepute,
(d) că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;
5. Respinge restul pretenţiei reclamanţilor privind satisfacţia echitabilă.
Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 20 septembrie 2011, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.
Santiago QuesadaJosep Casadevall
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy