© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
V.C. v. Italia - 54227/14
Hotărârea 1.2.2018 [Secția I]
Articolul 3
Obligații pozitive
Lipsa întreprinderii de măsuri din partea autorităților, în timp util, în vederea protejării unei minore, victimă a prostituției și a unui viol: încălcare
Articolul 8
Obligații pozitive
Lipsa măsurilor din partea autorităților, în timp util, în vederea protejării unei minore, victimă a prostituției și a unui viol: încălcare
În fapt – Între aprilie și iunie 2013, reclamanta, care avea atunci cincisprezece ani, a fost arestată la o petrecere la care s-a consumat alcool și droguri; părinții ei au declarat, între altele, că fiica lor avea probleme psihice și că fusese abordată să pozeze pentru fotografii cu caracter pornografic.
Autoritățile au inițiat imediat o anchetă penală de îndată ce au luat cunoștință de situația de vulnerabilitate a reclamantei și de riscul real și imediat pe care îl prezenta aceasta la adresa ei. Deși procurorul a cerut, în iulie 2013, pornirea unei proceduri urgente și plasarea reclamantei într-o instituție specializată, precum și trecerea sa sub îngrijirea serviciilor sociale, tribunalului pentru cauze cu minori i-a luat mai mult de patru luni pentru pronunțarea unei hotărâri, în decembrie 2013, timp în care reclamanta a căzut victimă a exploatării sexuale.
După pronunțarea hotărârii de către tribunalul pentru cauze cu minori, serviciilor sociale le-au trebuit mai mult de patru luni pentru a a o plasa pe reclamantă, în ciuda cererilor înaintate de către părinții acesteia și în ciuda a două cereri de informare urgente formulate de către tribunalul pentru cauze cu minori. În acest interval, reclamanta a fost victima unui viol, fiind pornită o anchetă penală pentru viol în grup, presupușii autori ai infracțiunii identificați, iar procedura fiind pendinte în fața tribunalului.
În cele din urmă, chiar dacă reclamanta a refuzat, în decembrie 2013, să fie plasată într-o instituție specializată, ea și-a dat consimțământul, în acest sens, în ianuarie 2014, cu trei luni înainte de plasarea ei într-un centru de resort.
În drept – Articolele 3 și 8
a) Cu privire la aplicabilitate: Reclamanta se încadra în categoria „persoanelor vulnerabile” care sunt îndreptățite la protecție din partea statului. În măsura în care fusese victima exploatării sexuale și a unui viol, vătămările fizice și presiunile psihologice erau suficient de grave pentru a atinge nivelul de gravitate necesar pentru incidența articolului 3. De asemenea, aceste violențe care au afectat dreptul la respectarea integrității psihice a reclamantei au reprezentat o sursă a perturbărilor desfășurării vieții sale cotidiene și au atentat la viața sa privată. Mai mult, integritatea fizică și morală a unui individ este cuprinsă în noțiunea de viață privată, care se extinde și asupra relațiilor dintre persoane. Așadar, articolele 3 și 8 sunt aplicabile.
b) Cu privire la fondul cauzei: Au trebuit să treacă patru luni, din momentul în care a cunoscut situația dificilă și periculoasă în care se găsea reclamanta, pentru ca tribunalul pentru cauze cu minori să adopte măsurile de protecție prevăzute de lege și cerute de către procuror, în timp ce riscurile ca reclamanta să cadă victimă a exploatării sexuale erau unele știute, date fiind derularea unei anchete penale și informarea autorităților de către părinți.
Lipsa, la un anumit moment, a consimțământului reclamantei de a merge la o instituție specializată nu scutea statul, prin însăși existența ei, să întreprindă rapid măsuri de protecție adecvate și suficiente a unui minor, susceptibile să asigure conformitatea cu obligațiile pozitive impuse de articolele 3 și 8 din Convenție.
Mai mult, dat fiind comportamentul lor, serviciile sociale au demonstrat o lipsă de implicare reală în executarea hotărârii tribunalului pentru cauze cu minori, nu s-au prezentat la ședințele de judecată și au omis să identifice, la acel moment, o instituție-gazdă.
Spre deosebire de instanțele penale care au acționat rapid, autoritățile competente în realitate, și anume tribunalul pentru cauze cu minori și serviciile sociale nu au adoptat nicio măsură de protecție în termen scurt, deși cunoșteau faptul că reclamanta era vulnerabilă din punct de vedere psihic și moral, că era pendinte o procedură privind exploatarea ei sexuală, precum și o anchetă legată de violul în grup comis asupra ei. În acest sens, autoritățile nu au efectuat nicio evaaluare a riscurilor la adresa reclamantei.
În aceste circumstanțe, nu se poate afirma că autoritățile au făcut dovada diligenței cerute. Prin urmare, ele nu au întreprins toate măsurile rezonabile, în timp util, în vederea prevenirii abuzurilor suferite de către reclamantă.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 41: 30 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
(Vezi și fișa tematică referitoare la Protecția minorilor)
Full & Egal Universal Law Academy