©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România () şi al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania () and the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Tradus şi revizuit de IER
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECŢIA A TREIA
HOTĂRÂREA
din 10 iunie 2014
(reparaţie echitabilă)
În Cauza Vidu şi alţii împotriva României
(Cererea nr. 9835/02)
Strasbourg
Hotărârea devine definitivă în condiţiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenţie. Aceasta poate suferi modificări de formă.
În Cauza Vidu şi altele împotriva României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită într-o cameră compusă din Josep Casadevall, preşedinte, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Dragoljub Popović, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Iulia Antoanella Motoc, judecători, şi Santiago Quesada, grefier de secţie,
după ce a deliberat în camera de consiliu, la 20 mai 2014,
pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află cererea nr. 9835/02 îndreptată împotriva României, prin care trei resortisante ale acestui stat, doamnele Hareta-Paraschiva Vidu, Matilda Zoescu şi Adriana Popescu („reclamantele”), au sesizat Curtea la 14 ianuarie 2002, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia).
2. Prin hotărârea pronunţată la 21 februarie 2008 („hotărârea principală”), Curtea a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie şi încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a neexecutării unei hotărâri definitive pronunţate în favoarea reclamantelor (a se vedea Vidu şi altele împotriva României, nr. 9835/02, 21 februarie 2008).
3. Întrucât cele trei reclamante au decedat în 2002, 2004 şi, respectiv, 2005, Curtea a reţinut în hotărârea principală că doamna Ruxandra Vidu şi domnul Cristian Dragoș Vidu sunt singurii moştenitori care şi-au exprimat dorinţa continuării procedurii în faţa Curţii şi au calitatea necesară în acest sens (a se vedea pct. 2, 3 şi 34).
4. Conform art. 41 din Convenţie, reclamanţii au solicitat acordarea unei reparaţii echitabile pentru prejudiciile material şi moral suferite ca urmare a încălcărilor sus-menţionate, precum şi rambursarea cheltuielilor de judecată.
5. Întrucât nu s-a putut pronunţa cu privire la problema aplicării art. 41 din Convenţie, Curtea a rezervat-o şi a solicitat Guvernului şi reclamanţilor să prezinte, în termen de şase luni, observaţii scrise privind această problemă şi, în special, să informeze Curtea despre orice acord la care ar putea ajunge (ibid., pct. 49 şi pct. 5 din dispozitiv).
6. Atât reclamanţii, cât şi Guvernul, au prezentat observaţii scrise.
7. La 23 iulie 2013, Curtea a invitat părţile să prezinte observaţii actualizate.
ÎN DREPT
8. Art. 41 din Convenţie prevede:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă”.
A. Prejudiciu
9. În capetele de cerere privind reparaţia echitabilă, reclamanţii solicitau executarea hotărârii din 22 mai 1992, pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte, ceea ce ar însemna punerea în posesie a acestora cu terenul şi dobândirea unui titlu de proprietate. În subsidiar, reclamanţii solicitau, fără să prezinte vreun raport de expertiză, 4 299 000 euro (EUR) pentru valoarea actualizată a 10,06 hectare de teren.
10. Aceştia au mai solicitat echivalentul penalităţii cu titlu cominatoriu, stabilită prin hotărârea Judecătoriei Vălenii de Munte din 19 aprilie 2000 (a se vedea pct. 26 din hotărârea principală), solicitând Curţii să determine valoarea exactă a acesteia.
De asemenea, în versiunea actualizată a capetelor de cerere privind reparaţia echitabilă, fiecare a solicitat câte 30 000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral ca urmare a stresului şi suferinţei cauzate de încălcarea dreptului lor la proprietate.
11. Conform informaţiilor oferite de Camera Notarilor Publici în ianuarie 2009, Guvernul a precizat că preţul unui metru pătrat variază între 2 EUR şi 3 EUR. În orice caz, Guvernul a subliniat în observaţiile actualizate că, cu excepţia a 0,20 ha de teren, reclamanţii au fost puşi efectiv în posesia terenului şi au primit titlul de proprietate corespunzător terenului respectiv. Guvernul considera că preţul terenului de 0,20 ha era de 4 940 EUR.
De asemenea, Guvernul a susţinut că penalitatea cu titlu cominatoriu avea caracterul unei sancţiuni civile, cu scopul de a garanta executarea unei obligaţii şi nu de a acorda o despăgubire; reclamanţii au avut posibilitatea de a solicita instanţei modificarea acesteia într-o despăgubire pentru executarea cu întârziere, dar nu au făcut aşa ceva.
În ultimul rând, cu privire la capetele de cerere ale reclamanţilor de despăgubire pentru prejudiciul moral, Guvernul a susţinut că sumele pretinse sunt excesive şi că simpla constatare a unei încălcări în prezenta cauză ar constitui în sine o reparaţie echitabilă.
12. Curtea reaminteşte că, atunci când constată o încălcare a Convenţiei într-o hotărâre, statul pârât are obligaţia legală de a pune capăt respectivei încălcări şi de a-i repara consecinţele astfel încât să restabilească pe cât posibil situaţia existentă înainte de încălcare [a se vedea Iatridis împotriva Greciei (reparaţie echitabilă) (MC), nr. 31107/96, pct. 32, CEDO 2000–XI].
13. Drept răspuns la argumentele Guvernului, Curtea observă că acesta nu a prezentat nicio dovadă care să ateste că reclamanţii au fost puşi efectiv în posesia terenului sau că li s-a emis un titlu de proprietate în conformitate cu hotărârea din 22 mai 1992, care a rămas astfel neexecutată până în prezent. În acest sens, Curtea observă că Guvernul nu a luat măsuri pentru repararea încălcării drepturilor reclamanţilor prevăzute de Convenţie.
14. Prin urmare, Curtea consideră că executarea hotărârii Judecătoriei Vălenii de Munte din 22 mai 1992 i-ar plasa pe reclamanţi, pe cât posibil, într-o situaţie echivalentă cu aceea în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi fost încălcat art. 6 § 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1. În consecinţă, Curtea hotărăşte că statul pârât trebuie să permită reclamanţilor să intre în posesia efectivă a întregului teren şi să le elibereze titlul de proprietate pentru terenul respectiv. În caz contrar, Curtea, ţinând seama de informaţiile de care dispune, hotărăşte că statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor în solidar 230 000 EUR pentru prejudiciul material.
15. Referitor la executarea hotărârii din 19 aprilie 2000 prin care reclamanţilor li se acordă o penalitate cu titlu cominatoriu (a se vedea supra, pct. 10), Curtea reţine că aceasta nu intră sub incidenţa prezentei hotărâri (a se vedea pct. 44 şi 48 din hotărârea principală).
Prin urmare, nu acordă nicio sumă cu acest titlu.
16. De asemenea, Curtea consideră că grava ingerinţă în exercitarea dreptului reclamanţilor de acces la o instanţă şi a posesiei netulburate a acestora le-a cauzat reclamanţilor un prejudiciu moral. Pronunţându-se în echitate, în conformitate cu art. 41 din Convenţie, Curtea acordă reclamanţilor în solidar suma de 4 700 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.
B. Cheltuieli de judecată
17. Fără să prezinte facturi, reclamanţii au solicitat 32 500 EUR, adică echivalentul cheltuielilor de judecată efectuate în faţa instanţelor naţionale şi a Curţii reprezentând onorariile avocaţilor, taxele poştale şi costurile de traducere, fotocopiere şi transport.
18. Guvernul a subliniat că aceste cheltuieli de judecată pretinse nu erau justificate prin niciun document.
19. În lipsa documentelor justificative, Curtea respinge cererea reclamanţilor de rambursare a cheltuielilor de judecată în conformitate cu art. 60 din Regulamentul Curţii.
C. Dobânzi moratorii
20. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive,
în unanimitate,
CURTEA:
1. hotărăşte:
a) că statul pârât trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, executarea în integralitate a hotărârii Judecătoriei Vălenii de Munte din 22 mai 1992, punându-i pe reclamanţi efectiv în posesia terenului şi eliberându-le totodată un titlu de proprietate asupra terenului;
b) că, în caz de neexecutare în integralitate a hotărârii Judecătoriei Vălenii de Munte din 22 mai 1992, aşa cum se prevede la lit. a) supra, statul pârât trebuie, în acelaşi termen de trei luni, să plătească reclamanţilor în solidar suma de 230 000 EUR (două sute treizeci de mii de euro) pentru prejudiciul material, care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
c) că statul pârât trebuie, în acelaşi termen de trei luni, să plătească în solidar reclamanţilor suma de 4 700 EUR (patru mii şapte sute de euro), care trebuie convertită în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii, pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
d) că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale;
2. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 10 iunie 2014, în temeiul art. 77 § 2 şi art. 77 § 3 din Regulament.
PREŞEDINTE,Grefier,
JOSEP CASADEVALLSantiago Quesada
Full & Egal Universal Law Academy