©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România () şi al Institutului European din România (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania () and the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Traducere din limba franceză
Consiliul Europei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secţia a III-a
HOTĂRÂREA
din 14 octombrie 2008
în Cauza Weigel împotriva României
(satisfacţie echitabilă)
(Cererea nr. 35303/03)
Strasbourg
Hotărârea devine definitivă în condiţiile prevăzute în art. 44 alin. (2) din Convenţie. Poate suferi modificări de formă.
În Cauza Weigel împotriva României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a III-a), statuând în cadrul unei camere formate din:
Josep Casadevall, preşedinte,
Elisabet Fura-Sandström,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele, judecători,
şi Santiago Quesada, grefier de secţie,
după ce a deliberat în camera de consiliu, la data de 23 septembrie 2008,
a pronunţat următoarea hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află cererea nr. 35303/03, introdusă împotriva României de un cetăţean al acestui stat, domnul Petre Cristian Weigel (reclamantul), care a sesizat Curtea la data de 22 septembrie 2003 în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia).
2. Prin Hotărârea din data de 8 martie 2007 (hotărâre pe fond), Curtea a considerat că vânzarea de către stat a bunului reclamantului unor terţi de bună credinţă, înaintea confirmării în justiţie în mod definitiv a dreptului său de proprietate, combinată cu lipsa totală a despăgubirii, a constituit o privare de proprietate contrară art. 1 din Protocolul nr. 1.
3. Nepunându-se problema aplicării art. 41 din Convenţie, Curtea a reţinut-o şi a invitat Guvernul şi reclamantul să-i adreseze în scris, în termen de trei luni, observaţiile lor asupra acestei chestiuni şi în special să o informeze asupra oricărui acord la care ar putea ajunge (ibidem, paragraful 60 şi punctul 5 din dispozitivul hotărârii pe fond).
4.La data de 5 iunie 2008 Curtea a solicitat părţilor informaţii asupra soluţiei procedurii interne privind anularea ceritifcatului de moştenitor eliberat pe numele fratelui reclamantului.
5. Numai Guvernul a depus, în termenul stabilit de Curte, observaţii pe această temă. La data de 18 iunie 2008, Guvernul a informat Curtea asupra soluţiei procedurii iniţiate de reclamant pentru a anula certificatul de moştenitor eliberat pe numele fratelui acestuia. Din informaţiile prezentate de Guvern reiese că sentinţa din data de 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Bucureşti, respingând acţiunea reclamantului ca neîntemeiată (paragrafele 14-16 din hotărârea pe fond) a fost confirmată în apelul şi recursul reclamantului, şi anume la data de 21 februarie 2007 de Tribunalul Bucureşti şi respectiv la data de 28 februarie 2008 de Curtea de Apel Bucureşti. La dosar au fost prezentate copiile acestor hotărâri judecătoreşti.
ÎN DREPT
6. În conformitate cu art. 41 din Convenţie,
"În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă."
A. Prejudiciu
7. Reclamantul solicită în principal restituirea bunului în chestiune sau acordarea sumei de 139.950 euro, precum şi 10.000 euro pentru privarea de proprietate suferită. El a prezentat la dosar un raport de expertiză în acest sens. El solicită 50.000 euro cu titlu de prejudiciu moral pe care l-a suferit datorită privării de bunul său în urma hotărârilor judecătoreşti pronunţate în speţă.
8. Guvernul contestă ferm evaluarea preţului imobilului făcută în speţă de expertul desemnat de reclamant. Acesta estimează la 58.830 euro suma maximă ce i-ar putea fi acordată, sumă care reprezintă, potrivit concluziilor unui alt expert, valoarea reală de piaţă a bunului. El se opune pretenţiilor reclamantului în ceea ce priveşte privarea de proprietate şi invocă jurisprudenţa Sofletea împotriva României (nr. 48179/99, paragraful 42, 25 noiembrie 2003). Guvernul consideră de asemenea că constatarea încălcării prin intermediul Hotărârii pronunţate pe fond ar putea constitui, în sine, o reparaţie satisfăcătoare a prejudiciului moral invocat.
9. În ceea ce priveşte confirmarea judiciară, la data de 28 februarie 2008, a unui al doilea certificat de moştenitor eliberat în favoarea fratelui reclamantului, care nu era parte la acţiunea în revendicare formulată de reclamant, Curtea constată că dreptul român oferă oricărei persoane care a suferit un prejudiciu în urma eliberării unui certificat de moştenitor posibilitatea de a cere anularea acestuia (art. 88 din Legea nr. 36/1995 de reglementare a activităţii notariale). Pe de altă parte, codul de procedură civilă oferă persoanelor care se află în aceeaşi situaţie ca cea în care se afla fratele reclamantului, posibilitatea de a interveni în cadrul unei acţiuni în revendicare, prin intermediul unei cereri de intervenţie (art. 49 şi următoarele din codul român de procedură civilă). În orice caz, Curtea constată că în anul 2002 a fost încheiată o tranzacţie între moştenitorii fratelui reclamantului şi reclamant. Această tranzacţie privea partajul bunurilor succesorale, inclusiv bunul în litigiu. Prin urmare, Curtea consideră că în prezenta cauză este necesară aplicarea art. 41.
10. Curtea reaminteşte că a concluzionat că a avut loc încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie datorită vânzării de către stat a apartamentului în litigiu şi a terenului aferent unor terţi, combinată cu lipsa totală a despăgubirii.
11. În circumstenţele speţei, aceasta consideră că restituirea apartamentului nr. 3 situat la primul etaj al imobilului situat în Bucureşti, Bulevardul Carol nr. 28 şi a terenului aferent ar repune reclamantul pe cât posibil într-o situaţie echivalentă cu cea în care s-ar fi aflat dacă cerinţele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost încălcate.
12. Dacă statul pârât nu va proceda la o asemenea restituire în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, Curtea decide că Guvernul va trebui să plătească reclamantului, pentru prejudiciul material, o sumă corespunzătoare valorii actuale a bunului.
13. În cauză, în ceea ce priveşte stabilirea sumei prejudiciului material, Curtea observă că reclamantul şi Guvernul au prezentat fiecare o evaluare a apartamentelor în litigiu. Ţinând cont de probele prezentate de părţi, precum şi de informaţiile de care dispune asupra preţurilor pieţii imobiliare locale, Curtea estimează valoarea de piaţă actuală a bunului la 85.000 euro.
14. În ceea ce priveşte sumele cerute pentru nebeneficierea de bun şi pierderea valorii acestuia, Curtea nu va aloca nicio sumă cu acest titlu, ţinând cont de faptul că a dispus, drept reparaţie potrivit art. 41 din Convenţie, restituirea bunului în cauză. Curtea va ţine totuşi cont de privarea de proprietate suferită de reclamant cu ocazia reparaţiei prejudiciului moral.
15. Cât priveşte prejudiciul moral, Curtea consideră că evenimentele în cauză au provocat reclamantului neplăceri şi incertitudini, pentru care suma totală de 2.000 euro reprezintă o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral suferit.
B. Costuri şi cheltuieli
16. Reclamantul solicită 1.360 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli, din care 226 euro pentru cheltuielile de expertiză şi 1.134 euro pentru onorariile avocatului. Acesta a prezentat la dosar acte doveditoare în acest sens.
17. Guvernul nu se opune rambursării cheltuielilor, cu condiţia să fie justificate, necesare şi rezonabile.
18. În conformitate cu jurisprudenţa Curţii, un reclamant nu poate obţine rambursarea costurilor şi cheltuielilor decât în măsura în care se stabileşte realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil al cuantumului lor. În cazul în speţă, ţinând cont de elementele pe care le deţine şi de criteriile susmenţionate, Curtea consideră rezonabilă suma de 1.360 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli pentru procedura naţională şi o acordă reclamantului.
C. Majorări de întârziere
19. Curtea hotărăşte să aplice majorările de întârziere echivalente cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte marginale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:
1. hotărăşte :
a) că statul pârât trebuie să restituie reclamantului apartamentul nr. 3 situat la etajul întâi al imobilului situat în Bucureşti, Bulevardul Carol nr. 28, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 alin. 2 din Convenţie ;
b) că în caz de nerestituire statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în acelaşi termen de trei luni, 85.000 euro (optzeci şi cinci mii euro), la care se va adăuga orice sumă putând fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul material ;
c) că statul pârât trebuie să-i plătească de asemenea reclamantului, în acelaşi termen de 3 luni, 2.000 euro (două mii euro), pentru prejudiciul moral, precum şi 1.360 (una mie trei sute şaizeci euro), pentru costuri şi cheltuieli, la care se va adăuga orice sumă putând fi datorată de reclamant cu titlu de impozit ;
d) că sumele menţionate vor fi convertite în moneda statului pârât la cursul de schimb valabil la data plăţii ;
e) că, începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul efectuării plăţii, suma va fi majorată cu o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.
2. Respinge cererea de acordare a unei satisfacţii echitabile pentru rest.
Întocmită în limba franceză, apoi comunicată în scris, la data de 14 octombrie 2008, în temeiul art. 77 alin. 2 şi 3 din Regulament.
Josep Casadevall,
preşedinte
Santiago Quesada,
grefier
Full & Egal Universal Law Academy