Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012. Această traducere a fost efectuată cu sprijinul Fondului fiduciar pentru drepturile omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Nu obligă Curtea. Pentru mai multe informaţii, a se vedea referinţele cu privire la drepturile de autor de la sfârşitul prezentului document.
Council of Europe/European Court of Human Rights, 2012. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
Conseil de l’Europe/Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2012. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus de renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.
Notă informativă privind jurisprudența Curții Nr. 101
Octombrie 2007
Wieser şi Bicos Beteiligungen GmbH c. Austriei - 74336/01
Hotărârea din 16.10.2007 [Secţia IV]
Articolul 8
Articolul 8-1
Respectarea corespondenţei
Nerespectarea garanțiilor procedurale în efectuarea unei percheziţii la un avocat și confiscarea datelor electronice din computerul său:
În fapt: Primul reclamant este avocat, proprietar şi director general al celui de-al doilea reclamant, un holding. Acesta din urmă est unicul proprietar al unei alte societăți, Novamed. Ambele companii au sediul la primul reclamant. În urma unei cereri de asistență din partea autorităților italiene, referitoare la o anchetă penală, o instanță regională a emis un mandat de percheziţie la sediul societăților în cauză. În timpul percheziţiei, un grup de ofițeri de poliție, în prezența primului reclamant și a unui reprezentant al baroului, căutau copii pe hârtie ale înregistrărilor referitoare la al doilea reclamant și Novamed. Ori de câte ori primul reclamant obiecta la examinarea imediată a unui document, acesta era sigilat și depus la Judecătorie, în conformitate cu Codul de procedură penală. Lista tuturor documentelor confiscate şi sigilate a fost semnată de primul reclamant și de către ofițerii de poliție. Între timp, un alt grup de ofițeri a examinat calculatorul primului reclamant și fișierele copiate pe mai multe discuri. Un informatician și un reprezentant al baroului au participat la această perchiziţie, o perioadă scurtă de timp. Cu toate acestea, raportul nu a fost redactat decât mai târziu, a doua zi. Se declara că ofiţerii nu făcuseră o copie completă de pe server, ci numai o căutare după numele companiilor implicate și numele suspecților vizaţi de procedura penală. Judecătorul a deschis, în prezența primului reclamant, documentele care fuseseră sigilate. Unele au fost copiate și înregistrate, celelalte a fost restituite primului reclamant, pe motiv că utilizarea acestora ar încălca secretul la care acesta ar fi fost ţinut. Ambii reclamanți au depus o plângere în fața instanțelor naționale; ei afirmară că această percheziţie și confiscare de date electronice a încălcat obligația de păstrare a secretului profesional la care era ţinut primul reclamant. Plângerea le-a fost respinsă.
În drept: percheziţia și confiscarea de date electronice ale reclamanţilor a constituit o ingerință în dreptul lor la respectarea „corespondenței‟. Codul de procedură penală conține norme specifice privind confiscarea documentelor și, potrivit jurisprudenței instanțelor naţionale, aceste dispoziții se aplică, de asemenea, la datele electronice. Percheziția și confiscarea au servit scopului legitim de prevenire a criminalității. Cu toate acestea, deşi au fost îndeplinite garanțiile pentru copiile pe hârtie ale documentelor confiscate, acestea nu au fost aplicate şi datelor electronice. În special, reprezentantul baroului nu a putut îndeplini în mod corespunzător monitorizarea acestei părți a percheziţiei, raportul a fost redactat prea târziu, și nici primul reclamant, nici reprezentantul Ordinului avocaților nu au fost informați cu privire la rezultatele percheziţiei. Chiar dacă primul reclamant nu era avocatul celui de-al doilea, el era totuşi avocatul a numeroase din societăţile în care acesta era acționar. În plus, datele electronice confiscate erau aproximativ aceleași, ca informații, ca și înregistrările pe hârtie confiscate și pe care judecătorul le-a restituit primului reclamant, fiind acoperite de secretul profesional. Prin urmare, este rezonabil să se presupună că datele electronice puse sub sechestru conţineau şi ele informații ce intrau sub incidența secretului profesional. Ofițerii de poliție nu au respectat anumite garanții procedurale destinate să prevină arbitrariul și a proteja confidențialitatea avocatului, percheziţia și confiscarea de date electronice ale primului reclamant fiind disproporționate în raport cu scopul legitim urmărit.
Concluzie: violare (patru voturi contra trei).
Articolul 41 – 2 500 EUR pentru prejudiciul moral.
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Redactat de Grefă, acest rezumat nu obligă Curtea.
Click aici pentru a accesa Notele de informare privind jurisprudenţa
Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012
Limbile oficiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt engleza şi franceza. Această traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului fiduciar pentru drepturile omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Nu obligă Curtea, care, de altfel, nu îşi asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curţii Europene a Drepturilor Omului () sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Poate fi reproducă în scop necomercial, cu condiţia ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menţionat anterior la Fondul fiduciar pentru drepturile omului. Dacă intenţionaţi să utilizaţi vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactaţi publishing@.
Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2012
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights () or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact publishing@.
Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2012
Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme () où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante: publishing@.
Full & Egal Universal Law Academy