© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Z.A. și alții v. Rusia - 61411/15, 61420/15, 61427/15 et al.
Hotărârea din 28.3.2017 [Secția a III-a]
Articolul 5
Articolul 5-1
Privare de libertate
Solicitanți de azil deținuți pentru perioade îndelungate de timp în zona de tranzit a aeroportului: articolul 5 aplicabil; încălcare
Articolul 3
Tratament degradant
Tratament inuman
Condițiile în care au fost deținuți solicitanții de azil în zona de tranzit a aeroportului: încălcare
În fapt – Cei patru reclamanți, care erau solicitanți de azil, fuseseră ținuți în zona de tranzit international a aeroportului Sheremetyevo din Rusia, pentru perioade care au variat de la cinci luni la un an și zece luni, după ce li se refuzase intrarea în Rusia. Aceștia au trebuit să doarmă pe o saltea așezată pe podea, în aria de îmbarcare a aeroportului, care era iluminată în mod permanent, plină de lume și de zgomot, fiind asigurați cu rații de urgență oferite de către oficiul rus al UNHCR. Acolo nu existau dușuri. În procedurile din fața Curții, reclamanții s-au plans că au fost privați în mod illegal de libertatea lor (articolul 5 § 1 din Convenție) și de condițiile în care au fost deținuți.
În drept – Articolul 5 § 1: Deținerea străinilor în zona internațională a unui aeroport presupune o limitare a libertății lor care nu este comparabilă, sub orice aspect, cu cea din centrele de detenție. Totuși, o asemenea limitare este acceptabilă doar atunci când este însoțită de garanții pentru persoanele vizate și dacă nu este prelungită în mod excesiv. Altfel, o simplă restricție impusă libertății se transformă într-o privare de libertate. Trebuie avut în vedere faptul că măsura nu este aplicabilă în cazul celor care au comis infracțiuni, ci în cazul străinilor care și-au părăsit țara, temându-se adesea pentru viețile lor. Simplul fapt că reclamanții puteau părăsi Rusia în mod voluntar nu excludea încălcarea dreptului lor la libertate.
Curtea a respins argumentul Guvernului rus potrivit căruia reclamanții nu se aflau sub „jurisdicția” rusă dacă se găseau în zona de tranzit international. Chiar asumând faptul că reclamanții nu se aflau pe teritoriu rusesc, deținerea lor în zona de tranzit international făcea incidentă legea rusă.
În speță, reclamanții, care erau solicitanți de azil, rămăseseră în zona de tranzit pentru perioade considerabil de îndelungate (variind de la puțin peste cinci luni, la un an și zece luni), nu putuseră intra pe teritoriul rus și nu aveau opțiunea plecării într-un alt stat decât cel pe care l-au părăsit. Prin urmare, ei nu au ales să rămână în zona de tranzit și nu se putea spune că au consimțit în mod valid de a fi privați de libertatea lor. Limitarea lor la zona de tranzit a echivalat cu o privare de facto de libertate.
În lipsa oricărei trimiteri din partea Guvernului la vreo prevedere din legislația rusă aptă să servească drept motiv pentru justificarea privării de libertate a reclamanților, limitarea de durată a reclamanților la zona de tranzit nu a avut vreo bază juridică în dreptul național. Contrar susținerii Guvernului, Capitolul 5 din Anexa 9 la Convenția privind aviația civilă internațională („Convenția de la Chicago”), care vizează „Persoanele care nu sunt admise și cele expulzate”, nu putea servi drept bază juridică pentru deținerea unei persoane.
Concluzie: încălcare (șase voturi la unu).
Articolul 3: Spațiile publice ca zona de tranzit a unui aeroport, cărora le lipsește confortul de bază precum paturile de dormit, dușurile și spațiile destinate pregătirii mâncării, sunt prost echipate prin definiție pentru a servi drept rezidență pe termen lung. Curtea a reținut că, în timp ce au fost deținuți în zona de tranzit, reclamanții nu au beneficiat de paturi personale și nu au avut acces la dușuri sau la facilitățile de pregătire a mâncării. În plus, reclamanții din prezenta cauză au suportat condiții precare de detenție vreme de mai multe luni la rând, nu de câteva zile. Condițiile pe care au fost obligați să le suporte în timpul detenției pentru perioade îndelungate de timp le-au provocat suferințe psihice considerabile, afectându-le demnitatea și făcându-i să se simtă umiliți și demotivați, fapt care a echivalat cu un tratament inuman și degradant, în înțelesul articolului 3.
Concluzie: violare (șase voturi la unu).
Articolul 41: sume variind de la 15,000 EUR la 26,000 EUR pentru fiecare, în privința prejudiciului moral.
Full & Egal Universal Law Academy