© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Zherebin v. Rusia - 51445/09
Hotărârea din 24.3.2016 [Secţia I]
Articolul 46
Articolul 46-2
Executarea hotărârilor
Măsuri cu caracter general
Statul reclamat obligat să continue adoptarea măsurilor pentru abordarea problemei structurale referitoare la durata excesivă a arestului preventiv: încălcare
În fapt – În 2009, reclamantul fusese arestat în baza suspiciunii de încălcare flagrantă a liniştii şi ordinii publice, comisă la un concert, de către un grup organizat. Acesta a fost ţinut în custodie pe durata investigaţiei şi a procesului ulterior mai mult de şapte luni. El a fost găsit vinovat şi condamnat la pedeapsa închisorii de patru ani.
În drept – Articolul 5 § 3: Prin eşecul de a avea în vedere “măsurile preventive” alternative, bazându-se în principal pe gravitatea acuzaţiilor şi pe transferarea sarcinii probei către reclamant, autorităţile au prelungit arestul reclamantului sprijinindu-se pe motive care, deşi “relevante”, nu puteau fi considerate “suficiente” ca să-i justifice durata.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 46: Curtea a pronunţat mai mult de 110 hotărâri împotriva Rusiei în care a constatat încălcarea articolului 5 § 3 din cauza duratei excesive a arestului, iar aproximativ 700 de cereri cu acelaşi obiect sunt pendinte în faţa acesteia. Problema a fost analizată deja de Comitetul Miniştrilor. Mai mult, potrivit informaţiilor oficiale, instanţele naţionale au aprobat aproximativ 90% din toate cererile iniţiale pentru plasarea în custodie, introduse de către autorităţile de urmărire, şi mai mult de 93% din cererile de prelugire a măsurii arestării preventive. Aceste constatări au demonstrat că încălcarea dreptului reclamantului protejat de articolul 5 § 3 nu a fost determinat de un incident izolat şi nici nu putea fi atribuit unei turnuri speciale a evenimentelor, ci şi-a avut originea într-o problemă structurală care constă într-o practică incompatibilă cu Convenţia.
Curtea a salutat paşii întreprinşi până acum de Rusia pentru remedierea problemelor referitoare la arestarea preventivă. Totuşi, având în vedere amploarea problemei sistemice în discuţie, statul reclamat avusese obligaţia legală să selecteze, sub supravegherea Comitetului Miniştrilor, măsurile generale şi/sau, dacă este cazul, măsurile particulare care trebuiau adoptate în ordinea sa juridică naţională pentru a pune capăt încălcării constatate de către Curte şi pentru a remedia, în măsura posibilului, efectele. În această privinţă, Curtea a subliniat importanţa prezumţiei nevinovăţiei în procedurile penale şi a reiterat recomandările recente ale Adunării Parlamentare totalizate în Rezoluţia nr. 2077 (2015) adoptată pe 1 octombrie 2015, cu privire la măsurile menite să reducă perioada arestării preventive.
Articolul 41: 1,000 EUR cu privire la prejudiciul moral.
Full & Egal Universal Law Academy