Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 33069/05
depusă de Galina şi Boris CERICENCO
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 4 martie 2008, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Giovanni Bonello,
Stanislav Pavlovschi,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Ledi Bianku, judecători,
şi Fatoş Aracı, Grefier adjunct al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 31 august 2005,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,
Având în vedere declaraţiile formale ale părţilor prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamanţii, dna Galina Cericenco şi dl Boris Cericenco, sunt cetăţeni ai Republicii Moldova care s-au născut în anul 1946 şi, respectiv, 1941 şi care locuiesc la Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.
A. Cirumstanţele cauzei
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamanţii sunt soţi şi proprietari ai unei întreprinderi individuale („compania”). Ca urmare a unui litigiu între companie şi Întreprinderea de Stat „Moldtranselectro” („debitorul”), printr-o hotărâre judecătorească din 25 octombrie 2001, colegiul de recurs al Judecătoriei Economice a Republicii Moldova l-a obligat pe cel din urmă să plătească companiei 315,828.94 lei moldoveneşti (MDL) (echivalentul a 27,523.7 euro (EUR) la acea dată). Hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă şi executorie la 19 martie 2002.
La date diferite în anii 2002 şi 2003, titlurile executorii au fost expediate băncii unde debitorul avea conturi bancare. Ca urmare a numeroaselor plângerii depuse la executor cu privire la neexecutarea hotărârii judecătoreşti pronunţată în favoarea companiei, la o dată nespecificată în august 2003, compania a primit MDL 13,019.28 (EUR 862.19).
La 6 mai 2004, Judecătoria Centru a încetat procedura de executare pe motiv că debitorul nu avea bunuri. Compania a depus recurs.
Printr-o decizie irevocabilă din 7 octombrie 2004, Curtea de Apel Chişinău a admis recursul, a casat încheierea din 6 mai 2004 şi a obligat executorul judecătoresc să asigure executarea hotărârii judecătoreşti din 25 octombrie 2001. Ea a mai constatat, inter alia, că, după 20 august 2003, executorul judecătoresc nu a întreprins nicio măsură în vederea executării acestei hotărâri.
La 18 ianuarie 2005, compania a primit MDL 8,000 (EUR 490).
La 25 mai 2005, Judecătoria Centru a încetat din nou procedura de executare, pe motiv că debitorul nu avea bunuri sau bani. Compania a depus recurs.
Printr-o decizie irevocabilă din 21 decembrie 2005, Curtea de Apel Chişinău a admis recursul, a casat încheierea din 25 mai 2005 şi a obligat executorul judecătoresc să asigure executarea hotărârii judecătoreşti din 25 octombrie 2001. Ea a constatat că executorul judecătoresc nu a verificat până la urmă dacă debitorul dispunea de bunuri sau bani suficienţi.
Până în prezent, plata datoriei restante în temeiul hotărârii judecătoreşti, în mărime de MDL 294,809.66 (EUR 26,171.51), nu a fost efectuată.
B. Dreptul intern relevant
Dreptul intern relevant a fost expus în hotărârea Cooperativa Agricolă Slobozia-Hanesei v. Moldova, nr. 39745/02, §§ 12 şi 13, 3 aprilie 2007.
Suplimentar, prevederile relevante ale Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845, din 3 ianuarie 1992, sunt următoarele:
Articolul 14. Întreprinderea individuală
„(1) Întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) (...).
Întreprinderea individuală se echivalează cu întreprinzătorul individual.
(2) Întreprinderea individuală nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică întreprinzător individual (...).”
PRETENŢII
Reclamanţii s-au plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei şi al articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, de omisiunea de a executa integral hotărârea judecătorească din 25 octombrie 2001.
De asemenea, ei s-au plâns, în temeiul articolului 13 al Convenţiei combinat cu articolul 6 al Convenţiei, de lipsa unui recurs efectiv în ceea ce priveşte executarea integrală a aceleiaşi hotărâri judecătoreşti.
ÎN DREPT
La 23 noiembrie şi 6 decembrie 2007, părţile au prezentat Curţii declaraţiile semnate, prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei, potrivit căreia Guvernul s-a oferit:
„să plătească dnei Galina Cericenco şi dlui Boris Cericenco MDL 566,775 (cinci sute şaizeci şi şase mii, şapte sute şaptezeci şi cinci lei moldoveneşti) (aproximativ EUR 34,167) şi EUR 1,600 (o mie şase sute euro) în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
La aceste sume, care sunt acordate pentru orice prejudiciu material şi moral, vor fi plătite şi orice taxe care pot fi percepute. Suma în euro va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data efectuării plăţii. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În cazul neplăţii acestor sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu găseşte vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Fatoş Aracı Nicolas Bratza
Grefier adjunct Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy