Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 7173/05
depusă de Vladimir CERNENCHII
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 17 februarie 2009, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Giovanni Bonello,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Ledi Bianku,
Nebojša Vučinić, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 28 ianuarie 2005,
Având în vedere declaraţiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
Având în vedere decizia Preşedintelui de a desemna judecătorul Šikuta în calitate de judecător naţional ca urmare a abţinerii judecătorului Poalelungi,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Vladimir Cernenchii, este un cetăţean al Republicii Moldova născut în anul 1950 şi care locuieşte în Bălţi. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
A. Circumstanţele cauzei
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamantul lucra în calitate de jurnalist la „Спрос и предложение”, un ziar local din Bălţi. El a colaborat cu publicaţia săptămânală „Святое Право”, dedicat protecţiei drepturilor consumatorilor.
La 12 septembrie 2002, ca răspuns la o scrisoare a unui locuitor din Bălţi, ziarul a publicat un articol semnat de reclamant. Scrisoarea, care a fost reprodusă la începutul articolului, critica companiile monopoliste de stat pentru iresponsabilitate, prezentând drept exemplu CET-Nord. În continuare, reclamantul a comentat scrisoarea.
În comentariile sale, reclamantul s-a referit la legislaţia privind protecţia consumatorului şi la Hotărârea Guvernului nr. 634 din 5 iulie 2000, care prevedea că companiile care prestau populaţiei anumite servicii, cum ar fi furnizarea energiei termice şi a apei, erau obligate să instaleze din contul lor contoare de măsurare a consumului. El a continuat afirmând că, în ciuda cererilor repetate ale autorităţilor locale, CET–Nord a refuzat să se conformeze acestei hotărâri de guvern. Reclamantul s-a referit la diferite mijloace juridice prin care autorităţile locale ar fi putut influenţa companiile monopoliste şi la omisiunea acestora de a face acest lucru.
Reclamantul a concluzionat afirmând:
„Se creează impresia că compania de stat nu este controlată de cetăţenii Republicii Moldova, care sunt obligaţi să respecte legislaţia statului, ci de un fel de monştri extratereştri care nu pot fi controlaţi de administraţia publică locală”.
K., directorul serviciului CET-Nord responsabil de instalarea contoarelor termice, a iniţiat proceduri judiciare, susţinând că pasajul de mai sus din articol l-a defăimat.
La 31 iulie 2003, Judecătoria Bălţi a admis pretenţiile lui K., a obligat reclamantul să publice o dezminţire în ziar şi să-i plătească lui K. suma de 2,000 lei moldoveneşti (MDL) (124 euro (EUR)). Instanţa judecătorească s-a bazat pe articolul 16 al noului Cod civil (a se vedea mai jos). La 6 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bălţi a casat această hotărâre judecătorească şi a dispus rejudecarea cauzei.
Reclamantul a iniţiat proceduri judiciare împotriva CET-Nord, solicitând compensarea cheltuielilor efectuate pentru instalarea din cont propriu a contorului de energie termică, având în vedere că CET-Nord trebuia să le suporte. La 3 martie 2003, Judecătoria sectorului Bălţi a admis această cerere şi a obligat CET-Nord să-l compenseze pe reclamant. Această hotărâre a fost menţinută de Tribunalul Bălţi la 8 mai 2003 şi de Curtea Supremă de Justiţie la 9 octombrie 2003.
La 25 decembrie 2003, Judecătoria Bălţi a admis pretenţia lui K. şi a obligat reclamantul să publice o dezminţire în ziar şi să-i plătească lui K. suma de MDL 2,000 (EUR 122 la acea dată). Instanţa de judecată a constatat că pasajul citat mai sus era defăimător, deoarece, potrivit dicţionarului, toate definiţiile cuvântului „monstru” erau insultătoare. Instanţa a respins argumentul reclamantului, potrivit căruia multiplele încălcări ale legii, inclusiv ale drepturilor consumatorilor cel mai puţin protejaţi, comise de către administraţia CET-Nord, i-au permis reclamantului să-i considere monştri. Instanţa judecătorească s-a bazat pe articolul 16 al noului Cod civil.
La 6 aprilie 2004, Curtea de Apel Bălţi a casat în parte această hotărâre judecătorească. Ea a adus argumente similare celor aduse de instanţa judecătorească inferioară privind caracterul insultător al frazei, însă a considerat că prejudiciul material trebuia redus la MDL 500, deoarece legea în vigoare la momentul publicării articolului (articolul 71 al Codului civil vechi, a se vedea mai jos) nu permitea o compensaţie atât de mare.
La 15 septembrie 2004, Curtea Supremă de Justiţie a casat decizia din 6 aprilie 2004 şi a menţinut hotărârea primei instanţe. Instanţa a constatat că Curtea de Apel Bălţi s-a pronunţat asupra unei chestiuni care nu a fost invocată de către reclamant (prejudiciul material), în loc să se pronunţe asupra cererii privind prejudiciul moral.
B. Dreptul intern relevant
Dreptul intern relevant a fost expus în hotărârea Busuioc v. Moldova (nr. 61513/00, §§ 39-40, 21 decembrie 2004).
PRETENŢII
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, de aplicarea retroactivă a legii de către instanţele judecătoreşti şi de examinarea cauzei sale în lipsa sa de către Curtea Supremă de Justiţie.
De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 10 al Convenţiei, de încălcarea dreptului său la libertatea de exprimare.
ÎN DREPT
La 20 noiembrie 2008, Curtea a primit de la Guvern următoarea declaraţie semnată:
„Eu, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească dlui Vladimir Cernenchii suma de 4,050 (patru mii şi cincizeci) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care este acordată cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli, va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii şi va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
La 1 decembrie 2008, Curtea a primit următoarea declaraţie semnată de reclamant:
„Eu, Vladimir Cernenchii, reclamantul în cauza sus-menţionată, notez că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească suma de 4,050 (patru mii şi cincizeci) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care este acordată cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli, va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii şi va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.
Accept propunerea şi renunţ la orice pretenţii ulterioare împotriva Republicii Moldova în ceea ce priveşte faptele care au dat naştere acestei cereri. Declar că aceasta constituie soluţionarea definitivă a cauzei.”
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Lawrence EarlyNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy