Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr.7173/05
Vladimir CERNENCHII c. Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuînd la 17 februarie 2009, în Camera compusă din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Giovanni Bonello,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Ledi Bianku
Nebojša Vučinić, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiei,
Examinînd cererea nominalizată depusă la 28 ianuarie 2005,
Examinînd declaraţiile oficiale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei.
Examinînd decizia Preşedintelui de a desemna judecătorul Šikuta urmare a retragerii judecătorului naţional Poalelungi,
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Vladimir Cernenchi, este cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1950 şi locuieşte în Bălţi. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său dl V. Grosu.
Circumstanţele cauzei
Circumstanţele cauzei, prezentate de către părţi pot fi rezumate după cum urmează.
Reclamantul a lucrat ca jurnalist la „Cerere şi ofertă”, un ziar local din Bălţi. El a scris pentru rubrica săptămînală „Un drept sfînt”, dedicat protecţiei drepturilor consumatorilor.
La 12 septembrie 2002 ziarul a publicat un articol semnat de reclamant ca răspuns la scrisoarea unui locuitor din Bălţi. Scrisoarea, care era reprodusă la începutul articolului, critica întreprinderile monopoliste de stat, pentru lipsa lor de responsabilitate, ca exemplu fiind dat CET-Nord. După aceea, reclamantul a comentat scrisoarea.
În comentariile sale reclamantul s-a referit la legislaţia privind protecţia consumatorilor şi la hotărîrea Guvernului nr. 634 din 5 iulie 2000, potrivit cărora întreprinderile care prestează anumite servicii populaţiei, inclusiv furnizarea energiei termice şi a apei, au fost obligate să achite instalarea contoarelor pentru monitorizarea consumului produselor lor. În continuare el a menţionat că în pofida cererilor repetate din partea autorităţilor locale CET–Nord a refuzat să se conformeze cu decizia Guvernului. Reclamantul s-a referit la diferite mijloace legale prin care autorităţile locale ar putea influenţa companiile monopoliste şi omisiunea acestora de a face acest lucru.
Reclamantul a concluzionat afirmînd:
„Se creează impresia că întreprinderea de stat nu este condusă de cetăţenii Moldovei, care sînt obligaţi să respecte legislaţia statului, dar de un fel de monştri extratereştri care nu pot fi controlaţi de administraţia publică locală ”.
K., directorul serviciului responsabil pentru instalarea contoarelor de energie termică din cadrul CET-Nord a înaintat acţiune în judecată, afirmînd că fragmentul de mai sus l-a defăimat.
La 31 iulie 2003 Judecătoria Bălţi a admis acţiunea lui K., a obligat reclamantul să aducă scuze prin intermediul ziarului şi să-i plătească lui K. 2000 lei moldoveneşti (MDL) (124 euro (EUR la acel moment)). Instanţa judecătorească s-a bazat pe articolul 16 din noul Cod civil (a se vedea infra). La 6 noiembrie 2003 Curtea de Apel Bălţi a anulat hotărîrea judecătorească şi a dispus rejudecarea cauzei.
Reclamantul a acţionat în judecată CET-Nord, solicitînd compensarea cheltuielilor suportate pentru instalarea contorului de energie termică, deoarece CET-Nord ar fi trebuit să plătească. La 3 martie 2003 Judecătoria Bălţi a admis acţiunea şi a obligat CET-Nord să plătească despăgubire. Hotărîrea a fost menţinută de Tribunalul Bălţi la 8 mai 2003 şi de Curtea Supremă de Justiţie la 9 octombrie 2003.
La 25 decembrie 2003 Judecătoria Bălţi a admis acţiunea lui K. şi a obligat reclamantul să aducă scuze prin intermediul ziarului şi să-i plătească acestuia 2000 MDL (122 EUR la acel moment). Instanţa de judecată a constatat că fragmentul menţionat supra a fost defăimător, deoarece potrivit dicţionarului toate definiţiile cuvîntului ”monstru” erau insultătoare. Aceasta a respins argumentul reclamantului precum că multiplele încălcări ale legii, inclusiv ale drepturilor consumatorilor, comise de către administraţia CET-Nord, i-a permis reclamantului să-i considere monştri. Instanţa judecătorească s-a bazat pe articolul 16 din noul Cod civil.
La 6 aprilie 2004 Curtea de Apel Bălţi a anulat parţial hotărîrea judecătorească respectivă. Aceasta ca şi instanţele judecătoreşti inferioare a dat o apreciere similară frazei insultătoare, dar a considerat că compensaţia materială ar trebui să fie redusă la 500 MDL, deoarece legea în vigoare la momentul publicării articolului (articolul 71 din Codul civil vechi, a se vedea infra) nu prevedea o compensaţie atît de înaltă.
La 15 septembrie 2004 Curtea Supremă de Justiţie a anulat hotărîrea judecătorească din 6 aprilie 2004 şi a menţinut-o în vigoare pe cea a primei instanţe. Instanţa judecătorească a constatat că Curtea de Apel Bălţi a decis asupra unei probleme care nu a fost ridicată de reclamant (prejudiciul material) în timp ce urma să se pronunţe asupra cererii de prejudiciu moral.
B. Drept intern pertinent
Prevederile relevante din dreptul intern au fost expuse în Busuioc c. Moldovei (nr. 61513/00, §§ 39-40, 21 decembrie 2004).
PLÎNGERI
Reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenţie în legătură cu faptul că instanţele judecătoreşti au aplicat retroactiv legea şi că, Curtea Supremă de Justiţie a examinat cauza în absenţa sa.
De asemenea el s-a plîns în temeiul articolului 10 din Convenţie în legătură cu faptul că i-a fost încălcat dreptul la libertatea de exprimare.
ÎN DREPT
La 20 noiembrie 2008 Curtea a primit următoarea declaraţie semnată de Guvern:
„Eu, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Moldovei este de acord să achite suma de 4 050 (patru mii cincizeci) euro dlui Vladimir Cernenchi în vederea reglementării amiabile a cauzei menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care este destinată să acopere orice prejudiciu material şi moral, precum şi costurile şi cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveneşti la cursul de schimb din ziua plăţii, şi nu va fi supusă impozitelor care ar putea fi aplicate. Aceasta va fi achitate în termen de trei luni din ziua notificării deciziei adoptată de Curte potrivit articolului 37 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În cazul neachitării acestei sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o dobîndă simplă la ea, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plăţii, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere plus trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei”.
La 1 decembrie 2008 Curtea a primit următoarea declaraţie semnată de reclamant:
„Eu, Vladimir Cernenchi, reclamant în acest caz, am luat cunoştinţă de faptul că Guvernul Moldovei este de acord să achite suma de 4 050 (patru mii cincizeci) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care este destinată să acopere prejudiciul moral, va fi convertită în lei moldoveneşti la cursul de schimb din ziua plăţii, şi nu va fi supusă impozitelor care ar putea fi aplicate. Acestea vor fi achitate în termen de trei luni din ziua pronunţării deciziei de radiere adoptată de către Curte potrivit articolului 37 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În cazul neachitării acestei sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o dobîndă simplă la ea, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plăţii, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere, plus trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei”.
Accept această propunere şi retrag toate pretenţiile contra Moldovei în legătură cu faptele care au fost invocate în această cerere. Declar, că aceasta constituie soluţionarea definitivă a cauzei. ”
Curtea ţine cont de reglementarea amiabilă încheiată între părţi. Ea este convinsă de faptul că reglementarea amiabilă s-a bazat pe respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi Protocoalele sale şi constată că nici un motiv nu justifică examinarea cererii în continuare (articolul 37 § 1 in fine din Convenţie). Prin urmare, cererea urmează să fie radiată de pe rol.
Din aceste motive, Curtea în unanimitate,
Decide să radieze cererea de pe rol.
Lawrence Early Nicolas Bratza
Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy