© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Constitutional Court of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Constitutionnelle de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Chernenko și alții v. Rusia (dec.) 4246/14, 33840/14, 12821/15 et al.
Decizia din 5.2.2019 [Secția a III-a]
Articolul 34
Victimă
Deținuții condamnați pe viață care nu sunt direct afectați de restricțiile legale privind vizitele familiale în absența unei încercări veritabile de a menține contactul sau în cazul vizitelor mai puțin frecvente decât cele permise: inadmisibilă
În fapt - Reclamanții au fost condamnați pentru comiterea unor infracțiuni grave la închisoare pe viață. Toți deținuții condamnați la închisoare pe viață trebuiau să-și execute sentințele în cadrul unor colonii corecționale cu regim special. La sosirea într-o colonie corecțională cu regim special, condamnați erau plasați sub un regim strict, în care trebuiau să-și petreacă cel puțin primii zece ani de pedeapsă. În cadrul acestui regim, ei aveau dreptul la două vizite pe termen scurt pe an și, din noiembrie 2016, la o vizită pe termen lung pe an. Reclamanții s-au plâns de restricții severe privind contactele lor cu lumea exterioară în timpul detenției, ca urmare a condamnării.
În drept - Articolul 34: Pentru a se putea pretinde victima unei încălcări a dreptului la respectarea vieții private și de familie din cauza restricțiilor legale privind vizitele din partea membrilor familiei sau a altor persoane în primii zece ani ai detenției pe viață, reclamantul trebuia să demonstreze: în primul rând, că avea rude sau alte persoane cu care dorește cu adevărat și încearcă să mențină contactul în detenție și, în al doilea rând, că și-a utilizat dreptul la vizite la fel de frecvent cum o permitea dreptul intern.
În cazul reclamanților, doi dintre aceștia nu au demonstrat că aveau rude sau alte persoane cu care ar fi dorit să mențină contactul în timpul detenției. În lipsa unor asemenea persoane, nu se putea spune că aceștia au fost direct afectați de măsura contestată. Restul reclamanților au demonstrat existența rudelor și încercările lor veritabile de a menține contacte cu acestea prin precizarea clară a acestor rude și prin furnizarea unei relatări a încercărilor lor de a menține corespondența cu acestea și de a primi vizite de la acestea, sau a vizitelor reale din partea acestor rude. Totuși ei, nu au făcut uz de dreptul lor la vizită la fel de frecvent cum o permitea dreptul național. Doar unul dintre reclamanți a fost vizitat de un membru al familiei sale. Totuși, frecvența acestor vizite de familie a fost substanțial mai mică decât cea permisă. În absența oricăror dovezi potrivit cărora lipsa vizitelor ar fi fost rezultatul refuzului autorităților de a le permite, nu se putea afirma că acești reclamanți că au fost direct afectați prin măsura contestată.
Concluzie: inadmisibilă (incompatibilă ratione personae).
(A se vedea, de asemenea, Khoroshenko v. Rusia [MC], 41418/04, 30 iunie 2015, Notă informativă 186)
Full & Egal Universal Law Academy