Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 19042/06
depusă de Andrei CHISTOL
contra Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuând la 14 decembrie 2010 în Camera constituită din:
Ljiljana Mijović, Preşedinte,
Ledi Bianku,
Nebojša Vučinić judecători,
şi Fatoş Araci, Grefier-adjunct al Secţiei,
Examinând cererea sus-nominalizată, depusă la 29 aprilie 2006,
Luând în consideraţie declaraţia unilaterală prezentată de Guvernul reclamat la 18 mai 2009, prin care a solicitat Curţii radierea cererii de pe rol, precum şi răspunsul reclamantului la acea declaraţie ,
Deliberând, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul este cetăţean al Republicii Moldova, s-a născut în 1958 şi locuieşte în Chişinău. El a fost reprezentat în faţa Curţii de dl G. Ulianovschi. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.
Circumstanţele cauzei, după cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
La 22 iunie 2005 reclamantul a fost implicat într-un accident rutier. Reclamantul a afirmat că un automobil, condus de J., care circula neregulamentar, a fost lovit de automobilul care era condus de reclamant. Potrivit celeilalte părţi, J., reclamantul a fost cel care circula neregulamentar. Reclamantul a informat colaboratorii de poliţie că 3 martori, pasagerii din automobilul său şi un martor care lucra în apropierea garajului, puteau confirma versiunea sa, însă nici unul din aceşti martori nu au fost audiaţi de careva autorităţi sau instanţe de judecată.
A fost iniţiată urmărirea penală, însă la 3 august 2005 procurorul a decis să înceteze urmărirea penală şi să iniţieze o procedură administrativă împotriva reclamantului.
La 22 septembrie 2005 Judecătoria Centru a constatat vinovăţia reclamantului în comiterea contravenţiei administrative şi l-a obligat să achite o amendă de 200 lei (MDL) (13 euro (EUR) la acel moment).
Reclamantul a afirmat că n-a fost citat la şedinţa de judecată şi n-a fost informat despre decizia luată de către comisariatul de poliţie. La 30 septembrie 2005 fratele reclamantului a aflat despre decizia judecătorească din 22 septembrie 2005 şi la 3 octombrie 2005 reclamantul a depus un recurs. În cererea sa de recurs, reclamantul a menţionat, inter alia, că martorii care ar fi dat depoziţii în favoarea lui nu au fost audiaţi şi că n-a fost citat la şedinţa de judecată. De asemenea, el a invocat că nu a avut posibilitatea să studieze materialele cauzei sale. În orice caz, instanţa de judecată nu putea să-i aplice sancţiunea după expirarea a trei luni de zile de la data în care a avut loc pretinsa contravenţie administrativă, deşi sancţiunea i-a fost impusă cu 4 luni mai târziu.
Reclamantul a afirmat că în lunile noiembrie şi decembrie 2005 el a recepţionat o citaţie să se prezinte la examinarea acţiunii civile iniţiate împotriva sa de J., care a solicitat o compensaţie pentru deteriorarea automobilului ei. Ea s-a referit la o decizie judecătorească din 24 octombrie 2005 şi la amenda de 300 lei aplicată reclamantului.
Deoarece, ambele, şi data deciziei, şi suma indicată erau altele, decât cele pe care le cunoştea reclamantul, a solicitat informaţii despre recursul depus. El a aflat că recursul său a fost examinat la 1 noiembrie 2005 în absenţa sa. Reclamantul a constatat că în materialele cauzei era anexat avizul de primire de către el a citaţiei pentru şedinţa de judecată din 22 septembrie 2005 semnată cu numele său, însă el a invocat că nu este semnătura sa. În materialele cauzei nu era anexată nici o citaţie pentru şedinţa de judecată din 24 octombrie 2005. Nu exista nici decizia din 22 septembrie 2005, contrar informaţiei prezentate lui anterior. În locul acestei decizii, exista altă decizie din 24 octombrie 2005 cu text identic, cu excepţia sumei amenzii, care de la 200 lei s-a ridicat la 300 lei. În decizia nouă, de asemenea, era menţionat faptul că reclamantul nu s-a prezentat la şedinţa de judecată.
Potrivit celor afirmate de reclamant în dosar nu exista nici o probă că el sau cei patru martori au fost citaţi.
Materialele dosarului, de asemenea, conţinea şi recursul său din 3 octombrie 2005, la fel ca şi scrisoarea judecătorului care a examinat cauza în primă instanţă, cu menţiunea că o copie a fost expediată reclamantului pentru a se prezenta la 1 noiembrie 2005 la ora 10. Reclamantul a invocat că nu a primit nici o citaţie.
Ultima pagină a dosarului era decizia Curţii de Apel Chişinău din 1 noiembrie 2005, care a menţinut decizia din 24 octombrie 2005. La fel ca şi decizia primei instanţe, decizia Curţii de Apel Chişinău era concisă, constatându-se că reclamantul a comis contravenţia administrativă şi că „celelalte materiale ale cauzei” confirmă vinovăţia sa, fără a oferi careva detalii.
PLÎNGERI
1. Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 din Convenţie, invocând că cauza sa a fost examinată de către două instanţe de judecată în absenţa sa, fără a-l cita, că instanţele de judecată nu au motivat suficient deciziile lor, instanţa de fond a omis să identifice prevederea legală pe care el ar fi încălcat-o.
2. De asemenea, reclamantul, s-a plâns în temeiul art. 6 § 3 din Convenţie, că n-a fost informat despre acuzările împotriva lui, când procurorul a iniţiat procedura administrativă împotriva lui, n-a fost informat despre data şedinţelor de judecată, şi astfel nu a avut posibilitatea să-şi pregătească apărarea, iar martorii indicaţi de el nu au fost audiaţi.
ÎN DREPT
Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 din Convenţie, care în partea relevantă prevede:
„1. La hotărârea drepturilor civile şi obligaţiilor...orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil...într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă de judecată...”
El de asemenea, s-a plâns că n-a fost informat despre acuzaţiile înaintate, dat fiind faptul că n-a fost citat la şedinţele de judecată. El s-a bazat pe prevederile art. 6 § 1 din Convenţie, care prevăd:
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
Curtea consideră că plângerea în temeiul art. 6 § 3 din Convenţie nu ridică o chestiune diferită de cea din art. 6 § 1 din Convenţie.
Prin scrisoarea din 18 mai 2009 Guvernul a informat Curtea despre formularea declaraţiei unilaterale în vederea soluţionării cauzei şi a solicitat Curţii să radieze cererea în conformitate cu art. 37 din Convenţie.
Declaraţia prevede următoarele (traducere neoficială din scrisoarea originală în limba franceză):
„1. Guvernul recunoaşte că dreptul reclamantului la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 a fost încălcat, urmare a omisiunii de a cita reclamantul [în proces], confirmată de jurisprudenţa recentă a Curţii şi urmare a motivării insuficiente de către instanţele de judecată a deciziilor sale.
2. Ținând cont de jurisprudenţa relevantă şi bine stabilită a Curţii (a se vedea, Russu c. Moldovei, nr. 7413/05, 13 noiembrie 2008 şi Ziliberberg c. Moldovei, nr. 61821/00, 1 februarie 2005), Guvernul acordă reclamantului o satisfacţie echitabilă care ii va afecta statutul său de victimă, în vederea radierii cererii de pe rolul Curţii:
(a) compensarea prejudiciul moral - Guvernul acordă 1000 EUR (una mie euro) în calitate de prejudiciu moral care rezultă din necitarea şi motivarea insuficientă a deciziilor de către instanţele de judecată;
(b) costurile şi cheltuielile în faţa Curţii – ținând cont de costurile şi cheltuielile suportate de reclamant, Guvernul acordă 700 EUR (şapte sute euro).
Sumele acordate în calitate de prejudiciu moral (1000 EUR) şi costuri şi cheltuieli (700 EUR) vor fi achitate în trei luni din data notificării deciziei luate de Curte conform articolul 37 § 1 a Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului.
Guvernul, de asemenea, a menţionat că în conformitate cu noul Cod al contravenţiilor administrative...care prevede în art. 475 (2)(A) dreptul de a solicita redeschiderea procedurilor dacă o instanţă internaţională a constat în hotărârea sa încălcarea drepturilor omului sau a libertăţilor fundamentale care poate fi remediată printr-o nouă hotărâre. ... ”
În scrisoarea din 23 iunie 2009 reclamantul a menţionat că suma propusă de Guvern în declaraţia unilaterală este prea mică. Mai mult, deciziile administrative au fost luate în consideraţie de către instanţele judecătoreşti în procesul civil iniţiat împotriva lui de către cealaltă parte (J.), căreia i s-a acordat 30676 lei, sumă pe care reclamantul urma să o achite. În final, reclamantul şi-a exprimat dubiile cu privire la redeschiderea procedurilor administrative.
În scrisoarea din 25 octombrie 2010 Guvernul a informat Curtea că la 7 septembrie 2010 Curtea de Apel Chişinău a admis cererea Procurorului General cu privire la redeschiderea procedurilor administrative împotriva reclamantului. Instanţa de judecată a constatat că drepturile reclamantului garantate de art. 6 § 1 din Convenţie au fost încălcate, urmare a necitării şi examinării cauzei în lipsa sa, şi fără audierea reclamantului, celeilalte părţi şi martorilor. Instanţa de judecată a remis cauza la o nouă examinare. Ea, de asemenea, a respins pretenţiile sale de satisfacţie echitabilă în temeiul art. 41 din Convenţie, considerând că este prematură, deoarece vinovăţia sau nevinovăţia sa în cauza administrativă n-a fost stabilită încă. Guvernul a solicitat, astfel, radierea cererii de pe rol în temeiul declaraţiei unilaterale din 18 mai 2009.
Prin scrisoarea din 10 noiembrie 2010 reclamantul a comentat scrisoarea Guvernului din 25 octombrie 2010. El a menţionat, în special, că Curtea de Apel Chişinău a refuzat să-i acorde o compensaţie, astfel încât decizia nu constituie o satisfacţie echitabilă corespunzătoare şi nu afectează statutul său de victimă în procedurile în faţa Curţii. Mai mult, redeschiderea procedurilor a cauzei civile cu cealaltă parte J. nu putea fi compensată prin constatarea încălcării art. 6 din Convenţie.
Curtea reiterează că art. 37 din Convenţie prevede că ea poate la orice etapă a procedurilor să decidă radierea unei cereri de pe rolul său, atunci când circumstanţele cauzei permit să se tragă una din concluziile specificate în paragraful 1 lit. (a), (b) sau(c) al acestui articol. Articolul 37 § 1 (c) permite Curţii să radieze cererea dacă:
« pentru orice alt motiv constatat de Curte care nu mai justifică continuarea examinării cererii. »
Ea, de asemenea, reiterează că în anumite circumstanţe, ea poate radia cererea de pe rol în temeiul art. 37 § 1 (c) în temeiul unei declaraţii unilaterale prezentate de Guvernul reclamat, chiar dacă reclamantul doreşte să continue examinarea cererii.
Astfel, Curtea va examina minuţios declaraţia unilaterală în lumina principiilor stabilite în jurisprudenţa sa, în special hotărârea Tashin Acar (Tashin Acar c. Turciei, [MC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 ; şi Sulwińska c. Poloniei (dec.) nr. 28953/03).
Curtea a stabilit în numeroase cauze, inclusiv celor împotriva Moldovei, practica sa cu referire la plângerile în temeiul art. 6 § 1 din Convenţie cu privire la accesul la un tribunal (a se vedea, de exemplu, Kreuz c. Poloniei, nr. 28249/95, §§ 52-57, CEDO 2001‑VI, Malahov c. Moldovei, nr. 32268/02, §§ 25-36, 7 iunie 2007, Ciorap c. Moldovei, nr. 12066/02, §§ 90-96, 19 iunie 2007, Clionov c. Moldovei, nr. 13229/04, §§ 35-42, 9 octombrie 2007, şi Tudor-Comert v. Moldova, nr. 27888/04, §§ 32-42, 4 noiembrie 2008).
Ținând cont de natura recunoaşterii din declaraţia unilaterală a Guvernului, ca şi suma propusă – care este în concordanţă cu sumele acordate în cauze similare – Curtea consideră că nu este justificată examinarea acestui capăt al cererii în continuare (Article 37 § 1(c)). În particular, ea menţionează că deciziile administrative împotriva reclamantului au fost anulate şi cauza a fost remisă pentru o nouă examinare. In ceea ce priveşte plângerile reclamantului cu privire la omisiunea Curţii de Apel Chişinău de a-i acorda o compensaţie, Curtea menţionează că o asemenea compensaţie a fost acordată direct de Guvern. In final, Curtea nu poate presupune care va fi rezultatul procedurilor administrative şi impactul lor asupra procedurilor civile. Ea menţionează că, legea permite reclamantului să solicite redeschiderea procedurilor în cauza civilă în cazul în care le câștigă pe acele administrative.
Mai mult, în lumina celor expuse, şi în particular enumerând jurisprudenţa similară, Curtea este convinsă că reglementarea amiabilă s-a întemeiat pe respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi de Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica examinarea în continuare a acestui capăt de cerere (articolul 37 § 1 in fine din Convenţie).
Astfel, acest capăt de cerere urmează să fie radiat de pe rol.
Curtea poate acorda costuri când radiază o cerere de pe rolul său (Regula 43 § 4 din Regulamentul Curţii). În prezenta cauză, ținând cont de natura relativ simplă a subiectului, Curtea decide să acorde reclamantului 500 EUR în calitate de costuri şi cheltuieli suplimentar la suma oferită de Guvern.
Mai mult, Curtea ia act de declaraţia unilaterală a Guvernului, în care s-a stabilit că aceste sume, vor fi convertite în lei moldoveneşti la cursul de schimb din ziua plăţii şi din momentul expirării a trei luni rezervate pentru achitare Guvernul va achita o dobândă simplă la ele, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întârziere plus trei procente.
Din aceste motive, Curtea în unanimitate,
Ţine cont de termenii declaraţiei unilaterale prezentate de Guvernul reclamat, în temeiul art. 6 § 1 din Convenţie şi de modalitatea de a asigura executarea acesteia;
Susţine că Statul reclamat urmează să achite reclamantului 500 EUR (cinci sute euro), plus orice taxă care poate fi supusă, în calitate de costuri şi cheltuieli, suplimentar la sumele stabilite în declaraţia unilaterală;
Decide să radieze cererea de pe rol în conformitate cu art. 37 § 1 (c) din Convenţie.
Fatoş AracıLjiljana Mijović
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy