Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATEA
Cererii nr. 12224/05
depusă de Vasile şi Dumitru COMANDARI
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 27 ianuarie 2009, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiunii
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 25 martie 2005,
Având în vedere observaţiile prezentate de Guvernul pârât şi observaţiile prezentate ca răspuns de către reclamanţi,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamanţii, dl Vasile Comandari şi dl Dumitru Comandari, sunt cetăţeni ai Republicii Moldova care s-au născut în anul 1974 şi, respectiv, 1978 şi care locuiesc în Bălţi. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Ca rezultat al urmăririi penale ilegale a reclamanţilor, aceştia au intentat o acţiune civilă împotriva Guvernului şi au solicitat compensarea prejudiciului moral.
Printr-o hotărâre definitivă din 21 septembrie 2004, Curtea de Apel Bălţi a obligat Ministerul Finanţelor să plătească fiecărui reclamant câte 16,190 lei moldoveneşti. La 19 octombrie 2004, reclamanţii au solicitat formal executarea acestei hotărâri judecătoreşti, iar sumele băneşti le-au fost plătite la 14 septembrie 2005.
Reclamanţii nu au informat Curtea despre executarea hotărârii judecătoreşti pronunţată în favoarea lor, nici prin corespondenţa ulterioară comunicării cererii. Curtea a aflat despre executarea hotărârii judecătoreşti din septembrie 2005 abia din observaţiile Guvernului.
PRETENŢII
Reclamanţii s-au plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei şi articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, că dreptul lor de acces la justiţie a fost încălcat prin executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti din 21 septembrie 2004.
ÎN DREPT
Reclamanţii s-au plâns de executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti din 21 septembrie 2004. Ei au invocat articolul 6 § 1 al Convenţiei şi articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. Aceste articole, în partea lor relevantă, prevăd următoarele:
Articolul 6 § 1 al Convenţiei:
„1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil ... într-un termen rezonabil ... de către o instanţă ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil ... .”
Articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie:
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. ...”
În observaţiile sale, Guvernul a prezentat o copie a dispoziţiei care confirma plata în favoarea reclamanţilor a sumei indicate în hotărârea judecătorească din 21 septembrie 2004. El a susţinut că, deoarece hotărârea judecătorească a fost executată, reclamanţii nu mai pot pretinde că sunt victime ale violării Convenţiei.
Reclamanţii au confirmat că li s-au plătit banii, însă au susţinut că aceştia nu au fost plătiţi într-un termen rezonabil.
Curtea notează că hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea reclamanţilor a devenit executorie la 19 octombrie 2004 şi a fost executată la 14 septembrie 2005, ceea ce a constituit mai puţin de unsprezece luni din ziua în care hotărârea judecătorească a devenit executorie. Luând în consideraţie jurisprudenţa cu privire la acest subiect (a se vedea, spre exemplu, Timofeyev v. Russia, nr. 58263/00, § 37, 23 octombrie 2003) şi faptul că Ministerul Finanţelor s-a conformat integral prevederilor hotărârii judecătoreşti într-o perioadă relativ scurtă de timp, Curtea constată că aceasta a fost executată într-un „termen rezonabil”. Mai mult, deoarece în această cauză nu au existat factori care ar putea fi consideraţi ca cerând o diligenţă specială şi o executare mai rapidă, Curtea constată că cererea nu relevă vreo aparenţă de violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei sau a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (a se vedea, spre exemplu, Osoian v. Moldova (dec.), nr. 31413/03, 28 februarie 2006).
Prin urmare, această cerere urmează a fi respinsă, ca fiind vădit nefondată, în temeiul articolului 35 §§ 3 şi 4 al Convenţiei.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Declară cererea inadmisibilă.
Lawrence EarlyNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy