Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
privind admisibilitatea
Cererii nr. 12224/05
Vasile şi Dumitru COMANDARI c. Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuînd la 27 ianuarie 2009 într-o Cameră compusă din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Lawrence Early, Grefierul Secţiei,
Examinînd cererea nominalizată depusă la 25 martie 2005,
Examinînd observaţiile prezentate de Guvernul reclamat şi comentariile prezentate de reclamanţi,
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamanţii, dnii Vasile Comandari şi Dumitru Comandari, sunt cetăţeni a Republicii Moldova, născuţi în 1974 şi, respectiv, în 1978 şi locuiesc în Bălţi. Guvernul Republicii Moldova (”Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.
Circumstanţele cauzei, după cum au fost prezentate de către părţi, por fi rezumate după cum urmează.
În urma urmăririi penale intentate ilegal împotriva reclamanţilor, aceştia au înaintat o acţiune civilă împotriva Guvernului şi au solicitat compensarea prejudiciului moral.
Prin hotărîrea definitivă din 21 septembrie 2004, Curtea de Apel Chişinău a obligat Ministerul Finanţelor să achite fiecărui dintre reclamanţi 16 190 lei moldoveneşti. La 19 octombrie 2004 reclamanţii au solicitat oficial executarea hotărîrii judecătoreşti respective, iar sumele băneşti au fost achitate la 14 septembrie 2005.
Reclamanţii nu au informat Curtea despre faptul executării hotărîrii judecătoreşti pronunţate în favoarea lor şi nici prin corespondenţa ulterioară comunicării cererii. Curtea a fost înştiinţată despre executarea hotărîrii judecătoreşti din septembrie 2005 doar prin intermediul observaţiilor Guvernului.
PLÎNGERI
Reclamanţii s-au plîns potrivit articolului 6 § 1 din Convenţie şi a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, despre încălcarea dreptului său de acces la un tribunal urmare a executării tardive a hotărîrii judecătoreşti din 21 septembrie 2004.
ÎN DREPT
Reclamanţii s-au plîns despre executarea tardivă a hotărîrii judecătoreşti din 21 septembrie 2004. Aceştia au invocat articolul 6 § 1 din Convenţie şi articolul 1 din Protocolul Nr. 1 la Convenţie. Prevederile pertinente ale articolelor respective dispun după cum urmează:
Articolul 6 § 1:
“1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil.. într-un termen rezonabil a cauzei sale.. a încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil..”
Articolul 1 din Protocolul Nr. 1:
“1. “Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional...”
În observaţiile sale Guvernul a prezentat o copie a dispoziţiei de plată emise în beneficiul reclamanţilor, ce prevedea suma din hotărîrea judecătorească din 21 septembrie 2004. Guvernul a susţinut că reclamanţii nu pot să pretindă calitatea de victimă, din moment ce hotărîrea judecătorescă a fost executată.
Reclamanţii au confirmat achitarea sumelor băneşti însă au susţinut că acestea nu au fost achitate într-un termen rezonabil.
Curtea notează că hotărîrea judecătorească pronunţată în favoarea reclamanţilor a devenit executorie la 19 octombrie 2004 şi a fost executată la 14 septembrie 2005, perioadă ce a constituit mai puţin de unsprezece luni din momentul în care hotărîrea judecătorească a devenit executorie. Ţinînd cont de jurisprudenţa sa în acest domeniu (a se vedea, spre exemplu, Timofeyev c. Rusiei, nr. 58263/00, § 37, 23 octombrie 2003) şi de faptul că Ministerul Finanţelor s-a conformat integral prevederilor hotărîrii judecătoreşti într-o perioadă relativ scurtă, Curtea constată că aceasta a fost executată într-un « termen rezonabil ». Suplimentar, datorită faptului că nu a existat o circumstanţă în prezenta cauză care ar fi necesitat o anumită diligenţă şi executare mai rapidă, Curtea consideră că plîngerea nu conţine vreo aparenţă a încălcării articolului 6 § 1 din Convenţie şi a articolului 1 din Protocolul Nr. 1 la Convenţie (a se vedea spre exemplu Osoian c. Moldovei (dec.), nr. 31413/03, 28 februarie 2006).
Astfel, cererea urmează a fi respinsă ca fiind în mod vădit nefondată în conformitate cu articolul 35 §§ 3 şi 4 din Convenţie.
Din aceste motive, Curtea în unanimitate
Declară cererea inadmisibilă.
Lawrence Early Nicolas Bratza
Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy