18.3.1986
RO
L 222/
Convenția europeană privind protecția animalelor vertebrate utilizate în scopuri experimentale sau în alte scopuri Științifice
Preambul
STATELE MEMBRE ALE CONSILIULUI EUROPEI, SEMNATARE ALE PREZENTEI CONVENȚII,
reamintind că scopul Consiliului Europei este de a realiza o unitate mai strânsă între membrii săi și că instituția dorește să coopereze cu alte state în domeniul protecției animalelor vii utilizate în scopuri experimentale sau în alte scopuri științifice;
recunoscând că omul are obligația morală de a respecta toate animalele și de a lua în considerare cum se cuvine capacitatea lor de a suferi și de a-și aminti;
recunoscând, cu toate acestea, că omul, în căutarea de cunoștințe, de sănătate și de securitate, are nevoie să utilizeze animale atunci când se poate spera în mod rezonabil că astfel va contribui la progresul cunoașterii sau că va aduce rezultate utile în mod general pentru om sau pentru animal, întocmai cum utilizează animalele pentru a se hrăni, pentru a se îmbrăca și ca animale de povară;
decise să limiteze utilizarea animalelor în scopuri experimentale sau în alte scopuri științifice, având drept scop înlocuirea acestei utilizări peste tot unde acest lucru este posibil, în special căutând metode de înlocuire și încurajând recurgerea la aceste metode de înlocuire;
dorind să adopte dispoziții comune în scopul protejării animalelor utilizate în proceduri care pot produce daune durabile, dureri, suferințe sau neliniște și să se asigure că acestea, atunci când sunt inevitabile, sunt reduse la minimum,
CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:
TITLUL I
Principii generale
Articolul 1
(1) Prezenta convenție se aplică oricărui animal utilizat sau destinat a fi utilizat în orice procedură experimentală sau în altă procedură științifică care poate produce daune durabile, dureri, suferințe sau neliniște. Ea nu se aplică în cazul practicilor agricole sau clinice veterinare neexperimentale.
(2) În sensul prezentei convenții:
(a)
„animal” înseamnă, fără alt calificativ, orice vertebrat viu neuman, inclusiv formele larvare autonome și/sau capabile de reproducere, dar cu excepția altor forme fetale sau embrionare;
(b)
„destinat a fi utilizat” înseamnă crescut sau deținut pentru a fi vândut, cedat sau utilizat într-o experiență sau într-o altă procedură științifică;
(c)
„procedură” înseamnă orice utilizare experimentală sau altă utilizare științifică a unui animal care poate produce acestui animal daune durabile, dureri, suferințe sau neliniște, inclusiv orice intervenție care conduce sau poate conduce la nașterea unui animal în asemenea condiții, cu excepția, totuși, a metodelor celor mai puțin dureroase acceptate de practica modernă (și anume metodele „umanitare”) pentru sacrificarea și marcarea animalelor. O procedură începe în momentul în care un animal este pregătit prima dată în vederea utilizării și se termină atunci când nu mai trebuie efectuată nici o cercetare pentru procedura în cauză. Eliminarea daunelor durabile, a durerilor, a suferințelor sau a neliniștii prin utilizarea eficientă a unei anestezii sau analgezii sau a altor metode asupra unui animal nu plasează utilizarea unui animal în afara domeniului de aplicare a acestei definiții;
(d)
„persoană competentă” înseamnă orice persoană considerată de către o parte drept competentă pe teritoriul ei pentru a îndeplini funcția adecvată descrisă în prezenta convenție;
(e)
„autoritate responsabilă” înseamnă, pe teritoriul părții în cauză, orice autoritate, orice organ sau orice persoană desemnată pentru scopul avut în vedere;
(f)
„unitate” înseamnă orice instalație fixă sau mobilă, orice clădire, grup de clădiri sau alte localuri, precum și un amplasament parțial închis sau acoperit;
(g)
„fermă de animale” înseamnă orice unitate în care sunt crescute animale în vederea utilizării lor în proceduri;
(h)
„unitate furnizoare” înseamnă orice unitate, alta decât o fermă de animale, care furnizează animale în vederea utilizării lor în proceduri;
(i)
„unitate utilizatoare” înseamnă orice unitate în care animalele sunt utilizate în proceduri;
(j)
„metodă umanitară de sacrificare” înseamnă sacrificarea unui animal cu un minim de suferință fizică și mentală, ținând cont de specie.
Articolul 2
O procedură poate fi practicată numai pentru unul sau mai multe dintre următoarele scopuri și sub rezerva restricțiilor prevăzute prin prezenta convenție:
(a)
(i)
prevenirea bolilor, a stării proaste de sănătate sau a altor anomalii sau a efectelor lor asupra omului, animalelor vertebrate și nevertebrate sau plantelor, inclusiv testele de calitate, de eficiență și de inocuitate a medicamentelor, a substanțelor sau a produselor și a producerii lor;
(ii)
diagnosticarea sau tratarea bolilor sau a altor anomalii sau a efectelor lor la om, la animale vertebrate sau nevertebrate sau la plante;
(b)
detectarea, evaluarea, controlul sau modificările condițiilor fiziologice la om, la animale vertebrate și nevertebrate și la plante;
(c)
protecția mediului;
(d)
cercetarea științifică;
(e)
educația și formarea profesională;
(f)
anchetele medico-legale.
Articolul 3
Fiecare parte se angajează să ia, de îndată și, în orice caz, în termen de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenții în ceea ce o privește, toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare dispozițiile prezentei convenții și pentru a asigura un sistem eficient de control și supraveghere.
Articolul 4
Nici o dispoziție a prezentei convenții nu aduce atingere dreptului părților de a adopta norme mai stricte în scopul asigurării protecției animalelor utilizate în proceduri, precum și în scopul controlării și limitării utilizării animalelor în proceduri.
TITLUL II
Îngrijirea și adăpostirea animalelor
Articolul 5
(1) Orice animal utilizat sau destinat a fi utilizat într-o procedură beneficiază de un adăpost, de un mediu, cel puțin de o anumită libertate de mișcare, de hrană, de apă și de îngrijire adecvate sănătății și bunăstării sale. Se limitează, pe cât posibil, orice restricție adusă capacității sale de a-și satisface nevoile fiziologice și etologice. Pentru aplicarea acestei dispoziții se impune inspirarea din orientările privind adăpostirea și îngrijirea animalelor care figurează în anexa A la prezenta convenție.
(2) Condițiile de mediu în care este crescut, menținut sau utilizat un animal fac obiectul unui control zilnic.
(3) Bunăstarea și starea de sănătate a animalelor sunt observate cu o atenție și o frecvență suficiente pentru prevenirea oricărei daune durabile, a oricăror dureri, suferințe inutile sau a oricărei neliniști.
(4) Fiecare parte ia măsurile necesare pentru a asigura eliminarea, în cel mai scurt timp, a oricăror deficiențe sau suferințe constatate.
TITLUL III
Realizarea procedurilor
Articolul 6
(1) Nu se efectuează nici o procedură pentru unul dintre scopurile indicate la articolul 2, în cazul în care se poate recurge, în mod rezonabil și practic, la o altă metodă acceptabilă din punct de vedere științific care nu implică utilizarea unui animal.
(2) Fiecare parte trebuie să încurajeze cercetările științifice având drept scop dezvoltarea de metode care ar putea furniza aceleași informații precum cele obținute în proceduri.
Articolul 7
Atunci când este necesară efectuarea unei proceduri, alegerea speciilor face obiectul unei examinări atente și, dacă este necesar, motivarea alegerii este expusă autorității responsabile; în momentul alegerii procedurilor, trebuie selecționate acelea care utilizează numărul minim de animale, care cauzează minimul de daune durabile, dureri, suferințe și neliniște și care pot da rezultatele cele mai satisfăcătoare.
Articolul 8
În cadrul oricărei proceduri și pe întreaga ei durată, se aplică metode de anestezie generală sau locală sau metode analgezice sau alte metode concepute pentru a elimina, pe cât posibil, daunele durabile, durerile, suferințele sau neliniștea, în afara cazului în care:
(a)
durerea provocată de procedură nu este mai mică decât modificarea bunăstării animalului cauzată prin anestezie sau analgezie sau
(b)
utilizarea anesteziei sau analgeziei nu este compatibilă cu obiectul procedurii. În acest caz, se iau măsuri legale și/sau administrative adecvate pentru a nu se efectua, în mod inutil, o astfel de procedură.
Articolul 9
(1) Atunci când se prevede supunerea unui animal la o procedură în care acesta va suporta sau riscă să suporte dureri considerabile care se pot prelungi, această procedură este, în mod expres, declarată și justificată pe lângă autoritatea responsabilă sau autorizată de către aceasta.
(2) Se adoptă acte cu putere de lege și/sau norme administrative adecvate pentru a nu se efectua, în mod inutil, o astfel de procedură.
Astfel de măsuri includ:
—
fie autorizarea expresă a autorității responsabile;
—
fie declararea expresă a procedurii pe lângă autoritatea responsabilă și acțiunea judiciară intentată de autoritate sau decizia administrativă luată de aceasta, în cazul în care aceasta nu este convinsă că procedura are o importanță suficientă pentru nevoile esențiale ale omului sau ale animalului, inclusiv soluția unor probleme științifice.
Articolul 10
În cursul unei proceduri, orice animal utilizat continuă să intre sub incidența dispozițiilor articolului 5, cu condiția ca aceste dispoziții să fie compatibile cu obiectivul procedurii.
Articolul 11
(1) La sfârșitul oricărei proceduri, se decide dacă animalul trebuie să fie menținut în viață sau sacrificat printr-o metodă umanitară. Un animal nu se păstrează în viață în cazul în care, deși starea lui de sănătate ar reveni la normal în orice alte privințe, este probabil ca el să continue să suporte dureri sau o neliniște permanente.
(2) Deciziile menționate la alineatul (1) din prezentul articol se iau de către o persoană competentă, și anume de un veterinar sau persoana care, în conformitate cu articolul 13, este responsabilă de procedură sau care a condus-o.
(3) Atunci când, la încheierea unei proceduri:
(a)
un animal trebuie păstrat în viață, acesta primește îngrijirile pe care le necesită starea lui de sănătate, este plasat sub supravegherea unui veterinar sau a unei alte persoane competente și este menținut în condiții conforme cu dispozițiile articolului 5. Se poate, cu toate acestea, face o derogare de la condițiile stabilite de prezentul alineat atunci când, prin avizul veterinarului, animalul nu suferă de pe urma consecințelor unei astfel de derogări;
(b)
un animal nu trebuie păstrat în viață sau nu poate beneficia de dispozițiile articolului 5 pentru bunăstarea lui, acesta este sacrificat printr-o metodă umanitară cât mai curând posibil.
(4) Un animal utilizat într-o procedură care i-a provocat o durere sau o suferință intensă sau durabilă, indiferent dacă s-a folosit sau nu anestezie sau analgezie, poate fi utilizat într-o nouă procedură doar dacă starea lui de sănătate și bunăstarea lui au revenit la normal și cu condiția ca:
(a)
pe toată durata acestei noi proceduri, animalul să fie supus unei anestezii generale care va fi menținută până la sacrificiu sau ca
(b)
noua procedură să nu implice decât intervenții minore.
Articolul 12
Fără a aduce atingere celorlalte dispoziții ale prezentei convenții, atunci când scopurile legitime ale procedurii impun acest lucru, autoritatea responsabilă poate autoriza punerea în libertate a animalului în cauză, cu condiția ca ea să se asigure că i s-a adus animalului maximul posibil de îngrijiri pentru a păstra bunăstarea acestuia. Procedurile de punere în libertate a animalului nu se autorizează doar în scopurile educației sau formării profesionale.
TITLUL IV
Autorizări
Articolul 13
O procedură în sensul menționat la articolul 2 poate fi efectuată numai de către persoane autorizate sau sub responsabilitatea directă a unei persoane autorizate ori în cazul în care proiectul experimental sau alt proiect științific vizat este autorizat în conformitate cu dispozițiile legislației interne. Această autorizare se acordă numai persoanelor considerate competente de către autoritatea responsabilă.
TITLUL V
Ferme de animale sau unități furnizoare
Articolul 14
Fermele de animale și unitățile furnizoare se înregistrează pe lângă autoritatea responsabilă, sub rezerva unei dispense acordate în conformitate cu articolul 21 sau 22. Asemenea unități înregistrate îndeplinesc condițiile enunțate la articolul 5.
Articolul 15
Înregistrarea prevăzută la articolul 14 menționează persoana responsabilă de unitate care este competentă pentru a administra sau a se ocupa de administrarea îngrijirilor adecvate animalelor din speciile crescute sau deținute în unitate.
Articolul 16
(1) În fermele de animale înregistrate se iau măsuri pentru menținerea unui registru în care se înscriu toate animalele care se cresc și în care se indică numărul și specia animalelor care ies din unitate, data ieșirii lor și numele și adresa destinatarului.
(2) În unitățile furnizoare înregistrate se iau măsuri pentru menținerea unui registru în care se indică numărul și specia animalelor care sosesc în unitate și ies din unitate, datele transferurilor efectuate, furnizorul animalelor în cauză și numele și adresa destinatarului.
(3) Autoritatea responsabilă prescrie natura registrelor care trebuie să fie menținute și puse la dispoziția sa de către persoana responsabilă de unitățile menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol. Aceste registre se păstrează pe o perioadă minimă de trei ani de la data ultimei înscrieri.
Articolul 17
(1) În orice unitate, înainte de înțărcare, toți câinii și toate pisicile fac obiectul unui marcaj individual și permanent, practicat în modul cel mai puțin dureros posibil.
(2) Atunci când un câine nemarcat sau o pisică nemarcată intră pentru prima dată într-o unitate după înțărcare, animalul este marcat cât mai repede posibil.
(3) Atunci când se transferă de la o unitate la alta un câine neînțărcat sau o pisică neînțărcată pentru care nu s-a putut realiza în prealabil marcarea, se ține un document de înregistrare conținând informații complete, specificând, în special, identitatea mamei animalului până la marcarea sa.
(4) Caracteristicile identității și ale originii fiecărui câine sau a fiecărei pisici trebuie să figureze în registrele unității.
TITLUL VI
Unități utilizatoare
Articolul 18
Unitățile utilizatoare se înregistrează pe lângă autoritatea responsabilă sau se autorizează în alt mod de către aceasta și îndeplinesc condițiile enunțate la articolul 5.
Articolul 19
Se iau măsuri pentru ca unitățile utilizatoare să dispună de instalații și echipamente adaptate speciilor animale și procedurilor utilizate și pentru ca realizarea lor, construcția lor și modul lor de funcționare să permită asigurarea realizării cât mai eficiente a procedurilor având ca obiect obținerea de rezultate coerente cu minimul de animale posibil și cu minimul de daune durabile, dureri, suferințe sau neliniște.
Articolul 20
În unitățile utilizatoare:
(a)
se identifică persoana sau persoanele responsabile din punct de vedere administrativ de îngrijirile acordate animalelor și de funcționarea echipamentului;
(b)
personalul calificat este disponibil în număr suficient;
(c)
se prevăd măsuri adecvate pentru a permite consultații și tratamente veterinare;
(d)
un veterinar sau o altă persoană competentă are misiunea de a da sfaturi în privința bunăstării animalelor.
Articolul 21
(1) Animalele din speciile enumerate în continuare, care sunt destinate pentru a fi utilizate în proceduri, se achiziționează direct de la fermele de animale înregistrate sau provin din astfel de unități, cu condiția obținerii unei dispense generale sau speciale în conformitate cu dispozițiile adoptate de partea respectivă:
Șoarece
:
Mus musculus
Șobolan
:
Rattus norvegicus
Cobai
:
Cavia porcellus
Hamster auriu
:
Mesocricetus auratus
Iepure
:
Oryctolagus cuniculus
Câine
:
Canis familiaris
Pisică
:
Felis catus
Prepeiță
:
Coturnix coturnix.
(2) Fiecare parte se angajează să extindă dispozițiile alineatului (1) din prezentul articol la alte specii, în special din ordinul primatelor, de îndată ce apare o perspectivă rezonabilă de a dispune de o aprovizionare suficientă cu animale din speciile în cauză și crescute în acest scop.
(3) Animalele fără stăpân din speciile domestice nu se utilizează în proceduri. Dispensa generală prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol nu se poate extinde la câinii și la pisicile fără stăpân.
Articolul 22
În unitățile utilizatoare, se utilizează numai animale provenind din ferme de animale înregistrate sau din unități furnizoare înregistrate, cu excepția cazului în care s-a obținut o dispensă generală sau specială în conformitate cu dispozițiile adoptate de partea respectivă.
Articolul 23
Atunci când sunt autorizate de către autoritatea responsabilă, se pot efectua proceduri în afara unităților utilizatoare.
Articolul 24
În unitățile utilizatoare se iau măsuri pentru menținerea unor registre și prezentarea acestora la orice solicitare a autorității responsabile. Aceste registre îndeplinesc în special cerințele articolului 27 și indică, între altele, pentru toate animalele achiziționate numărul, specia, furnizorul și data sosirii.
TITLUL VII
Educație și formare profesională
Articolul 25
(1) Procedurile efectuate în scopuri educative, de formare profesională sau de reciclare pentru exercitarea unei profesiuni sau a altor activități, inclusiv îngrijirea animalelor utilizate sau destinate a fi utilizate, sunt notificate autorității responsabile și efectuate de către o persoană competentă sau sub supravegherea ei, această persoană având responsabilitatea de a veghea ca procedurile să fie în conformitate cu legislația internă în sensul prezentei convenții.
(2) Nu se autorizează procedurile avute în vedere în scopuri educative, de formare profesională sau de reciclare cu alte destinații decât cele menționate la alineatul (1).
(3) Procedurile menționate la alineatul (1) din prezentul articol se limitează la cele strict necesare în scopurile educative sau de formare profesională în cauză și se autorizează numai în cazul în care obiectivul lor nu poate fi atins prin metode audiovizuale de valoare comparabilă sau prin orice alt mijloc adecvat.
Articolul 26
Persoanele care efectuează proceduri sau care participă la proceduri, precum și persoanele care asigură îngrijirea animalelor utilizate în proceduri, inclusiv controlul, trebuie să fi primit o educație și o formare profesională adecvate.
TITLUL VIII
Informații statistice
Articolul 27
(1) Fiecare parte adună datele statistice privind utilizarea animalelor în proceduri; aceste date se comunică publicului atunci când această comunicare este licită.
(2) Se adună date în ceea ce privește:
(a)
numărul și tipurile de animale utilizate în proceduri;
(b)
numărul de animale din categoriile selecționate utilizate în proceduri având scopuri medicale directe și pentru educație și formare profesională;
(c)
numărul de animale din categoriile selecționate utilizate în proceduri pentru protecția omului și a mediului;
(d)
numărul de animale din categoriile selecționate utilizate în proceduri cerute de legislație.
Articolul 28
(1) Sub rezerva dispozițiilor legislației interne în materie de secret și confidențialitate, fiecare parte comunică, în fiecare an, Secretarului General al Consiliului Europei date privind punctele menționate la articolul 27 alineatul (2), prezentate în forma prevăzută de anexa B la convenție.
(2) Secretarul General al Consiliului Europei publică informațiile statistice primite de la părți în ceea ce privește punctele menționate la articolul 27 alineatul (2).
(3) Fiecare parte este invitată să comunice Secretarului General al Consiliului Europei adresa autorității sale naționale de la care se pot obține, la cerere, informații privind statisticile naționale cele mai complete. Aceste adrese vor figura în publicațiile de statistică stabilite de Secretarul General al Consiliului Europei.
TITLUL IX
Recunoașterea procedurilor efectuate pe teritoriul unei alte părți
Articolul 29
(1) În vederea evitării repetărilor inutile ale procedurilor cerute de legislație în materie de sănătate și de securitate, fiecare parte recunoaște, atunci când acest lucru este posibil, rezultatele procedurilor efectuate pe teritoriul unei alte părți.
(2) În acest scop, părțile se angajează, atunci când acest lucru este posibil, să își acorde reciproc asistență, în special prin furnizarea de informații privind legislația lor și privind practica lor administrativă în materie de cerințe ale procedurilor necesare pentru sprijinirea cererilor de înregistrare a produselor, precum și informații concrete privind procedurile efectuate pe teritoriul lor și autorizațiile sau orice alt detaliu administrativ referitor la asemenea proceduri.
TITLUL X
Consultări multilaterale
Articolul 30
Părțile procedează, în termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenții și, ulterior, la fiecare cinci ani sau mai des, în cazul în care majoritatea părților solicită acest lucru, la consultări multilaterale în cadrul Consiliului Europei, în vederea examinării aplicării prezentei convenții, precum și a oportunității revizuirii sale sau a unei extinderi a anumitor dispoziții. Aceste consultări au loc în cursul reuniunilor convocate de Secretarul General al Consiliului Europei. Părțile comunică Secretarului General al Consiliului Europei, cu două luni înainte de reuniune, numele reprezentantului lor.
TITLUL XI
Dispoziții finale
Articolul 31
Prezenta convenție este deschisă semnării de către statele membre ale Consiliului Europei și de către Comunitățile Europene. Ea este supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare se depun la Secretarul General al Consiliului Europei.
Articolul 32
(1) Prezenta convenție intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de șase luni de la data la care patru state membre ale Consiliului Europei și-au exprimat consimțământul de a fi legate prin convenție în conformitate cu dispozițiile articolului 31.
(2) Pentru orice semnatar care își exprimă ulterior consimțământul de a fi legat prin convenție, aceasta intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de șase luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, acceptare sau aprobare.
Articolul 33
(1) După intrarea în vigoare a prezentei convenții, Comitetul Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului să adere la prezenta convenție, printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută la articolul 20d din Statutul Consiliului Europei și cu unanimitatea reprezentanților statelor contractante având dreptul de a face parte din comitet.
(2) Pentru fiecare stat care aderă, convenția intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de șase luni de la data depunerii instrumentului de aderare la Secretarul General al Consiliului Europei.
Articolul 34
(1) Orice semnatar poate formula, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, una sau mai multe rezerve; cu toate acestea, nu se poate formula nici o rezervă cu privire la articolele 1 – 14 și 18 – 20.
(2) Orice parte care a formulat o rezervă în conformitate cu alineatul anterior o poate retrage în totalitate sau parțial adresând o notificare Secretarului General al Consiliului Europei. Retragerea intră în vigoare la data primirii notificării de către Secretarul General.
(3) Partea care a formulat o rezervă în privința unei dispoziții a prezentei convenții nu poate pretinde aplicarea acestei dispoziții de către o altă parte; cu toate acestea, ea poate pretinde, în cazul în care rezerva este parțială sau condițională, aplicarea acestei dispoziții în măsura în care a acceptat-o.
Articolul 35
(1) Orice semnatar poate desemna, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, teritoriul sau teritoriile pentru care se aplică prezenta convenție.
(2) Orice parte poate extinde, în orice moment ulterior, printr-o declarație adresată Secretarului General al Consiliului Europei, aplicarea prezentei convenții la orice alt teritoriu desemnat în declarație. Convenția intră în vigoare, în ceea ce privește acest teritoriu, în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de șase luni de la data primirii declarației de către Secretarul General.
(3) Orice declarație făcută în conformitate cu cele două alineate anterioare poate fi retrasă, în ceea ce privește orice teritoriu desemnat în această declarație, printr-o notificare adresată Secretarului General. Retragerea intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de șase luni de la data primirii notificării de către Secretarul General.
Articolul 36
(1) Orice parte poate denunța în orice moment prezenta convenție prin adresarea unei notificări Secretarului General al Consiliului Europei.
(2) Denunțarea intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de șase luni de la data primirii notificării de către Secretarul General.
Articolul 37
Secretarul General al Consiliului Europei notifică statelor membre ale Consiliului Europei, Comunităților Europene și oricărui stat care a aderat la prezenta convenție:
(a)
orice semnare;
(b)
depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;
(c)
orice dată de intrare în vigoare a prezentei convenții în conformitate cu articolele 32, 33 și 35;
(d)
orice alt act, notificare sau comunicare care are legătură cu prezenta convenție.
DREPT CARE, subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat prezenta convenție.
Încheiată la Strasbourg, la 18 martie 1986, în limbile franceză și engleză, cele două texte fiind în egală măsură autentice, într-un singur exemplar care se depune în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei trimite copii autentificate fiecărui stat membru al Consiliului Europei și Comunităților Europene, precum și fiecărui stat invitat să adere la prezenta convenție.
ANEXA B
REZERVĂ PRIVIND ARTICOLUL 28 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA EUROPEANĂ PRIVIND PROTECȚIA ANIMALELOR VERTEBRATE UTILIZATE ÎN SCOPURI EXPERIMENTALE SAU ÎN ALTE SCOPURI ȘTIINȚIFICE
În conformitate cu articolul 34 alineatul (1) din Convenția europeană privind protecția animalelor vertebrate utilizate în scopuri experimentale sau în alte scopuri științifice, Comunitatea Europeană declară că nu se consideră legată prin obligația de a comunica date statistice prevăzută la articolul 28 alineatul (1) din convenția menționată anterior.
Top