Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATEA
Cererii nr. 38386/02
depusă de POJARNIŢA-MED
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 28 martie 2006, în cadrul unei camere compuse din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlJ. Casadevall,
DlG. Bonello,
DlK. Traja,
DlS. Pavlovschi,
DlM. Pellonpää,
DlJ. Šikuta, judecători,
şi dl M. O’Boyle, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 20 septembrie 2002,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul ei,
Având în vedere observaţiile prezentate de Guvernul pârât,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul este o întreprindere înregistrată în Republica Moldova. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl G. Botezat, avocat din Ştefan-Vodă. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Pârlog.
A. Circumstanţele cauzei
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
La 16 aprilie 2002, Judecătoria Economică de circumscripţie Chişinău a pronunţat o hotărâre prin care a obligat Întreprinderea de Stat „Moldtranselectro” („debitorul”) să plătească datoria sa faţă de reclamant, în suma totală de 33,514 lei moldoveneşti (MDL). Hotărârea judecătorească nu a fost contestată cu apel şi a devenit executorie la 2 mai 2002.
Reclamantul a obţinut un titlu executoriu pe care executorul judecătoresc nu l-a executat. La 27 mai 2002, reclamantul a scris Departamentului de executare a deciziilor judiciare al Ministerului Justiţiei, solicitând executarea hotărârii judecătoreşti şi sechestrarea proprietăţii debitorului. La 17 iulie 2002, el a cerut Ministerului Justiţiei să ia măsuri în vederea executării hotărârii judecătoreşti.
La 26 iulie 2002, Judecătoria sectorului Centru a decis să restituie titlul executoriu reclamantului fără executare, deoarece debitorul nu avea proprietăţi. La 30 iulie 2002, Departamentul de executare a deciziilor judiciare a restituit titlul executoriu fără executare. Acelaşi Departament a trimis, la 5 august 2002, o altă scrisoare reclamantului, prin care a declarat că el a verificat la 12 iulie 2002 situaţia financiară a debitorului şi a descoperit că acesta avea o datorie semnificativă faţă de bugetul de stat. De asemenea, el a verificat informaţia potrivit căreia debitorul continua să-şi desfăşoare activitatea şi avea proprietăţi (de exemplu, automobile ale întreprinderii), însă el nu a găsit nicio probă cu privire la astfel de proprietăţi.
La 31 octombrie 2002, reclamantul a încheiat un contract cu debitorul potrivit căruia debitorul a cesionat reclamantului creanţa sa faţă de un terţ şi astfel datoria sa faţă de reclamant a fost stinsă. Reclamantul nu a declarat că el a încercat să încaseze datoria de la persoana terţă.
B. Dreptul intern relevant
Legislaţia internă relevantă a fost descrisă în hotărârea Curţii în cauza Prodan v. Moldova, nr. 49806/99, ECHR 2004-... (extrase).
PRETENŢIA
Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei şi al articolului 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie de neexecutarea de către stat a hotărârii judecătoreşti irevocabile din 16 aprilie 2002.
ÎN DREPT
Reclamantul s-a plâns de neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 16 aprilie 2002. El a invocat articolul 6 § 1 al Convenţiei şi articolul 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie, care, în partea lor relevantă, prevăd următoarele:
Articolul 6 § 1:
„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil ... şi într-un termen rezonabil a cauzei sale ... de către o instanţă ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil ... .”
Articolul 1 Protocolul nr. 1:
„1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional ... .”
Curtea notează că titlul executoriu a fost restituit fără executare şi că la 31 octombrie 2002 reclamantul a încheiat un contract de transfer al datoriei de la debitorul său iniţial la o terţă persoană. În absenţa oricărui comentariu din partea reclamantului cu privire la declaraţia Guvernului că nu există nicio probă că a existat vreo încercare de a încasa datoria de la terţ, Curtea trebuie să prezume că o astfel de încercare nu a avut loc.
Prin urmare, Curtea consideră că probele dovedesc că neîncasarea datoriei se datorează propriei inacţiuni a reclamantului şi nu este imputabilă statului. Rezultă că această cerere urmează a fi respinsă ca fiind vădit nefondată, după cum prevede articolul 35 §§ 3 şi 4 al Convenţiei.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
1.Decide să disjungă admisibilitatea de fondul cererii; şi
2.Declară cererea inadmisibilă.
Michael O’BoyleNicolas Bratza
Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy