Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 32911/03
depusă de Ion COREIBA
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 12 februarie 2008, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Stanislav Pavlovschi,
David Thór Björgvinsson,
Ljiljana Mijović,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 14 iulie 2003,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,
Având în vedere acordul de reglementare amiabilă la care au ajuns părţile,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Ion Coreiba, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1936 şi care locuieşte la Chişinău. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl V. Constantinov, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
În anul 1994, reclamantul a încheiat un contract cu ASITO (o companie de asigurări din Republica Moldova), potrivit căruia el a plătit o primă de asigurare în schimbul unei pensii viagere. Reclamantul a început să primească pensia sa viageră de 100 lei moldoveneşti (MDL) (aproximativ 21 dolari SUA (USD)) începând cu 1 februarie 1997. În ianuarie 1999, ASITO a încetat să plătească pensia, invocând schimbarea ratei dobânzii Băncii Naţionale a Moldovei, şi a solicitat rezilierea contractului.
La o dată nespecificată în anul 2001, reclamantul a intentat o acţiune judiciară civilă împotriva companiei ASITO, cerând plata restanţelor la pensie şi obligarea companiei să se conformeze contractului.
La 11 decembrie 2001, Judecătoria sectorului Rîşcani a hotărât în favoarea reclamantului şi a obligat ASITO să-i plătească restanţele la pensie şi să reia executarea contractului.
ASITO a contestat această hotărâre cu apel, cerând, inter alia, rezilierea contractului încheiat cu reclamantul în anul 1994, pe motiv că situaţia economică a ţării s-a înrăutăţit, iar rata dobânzii Băncii Naţionale a Moldovei s-a schimbat.
La 29 mai 2002, Tribunalul Chişinău a respins apelul, susţinând că contractul din anul 1994 era conform legii şi valabil.
ASITO nu a contestat decizia. Astfel, ea a devenit irevocabilă şi executorie.
La o dată nespecificată, Procurorul General a depus la Curtea Supremă de Justiţie un „demers în interesul legii”. Conform Procurorului General, demersul a avut drept scop clarificarea controversei pe marginea acestor contracte şi stabilirea unei practici uniforme pentru toate instanţele de judecată.
La 11 martie 2002, Plenul Curţii Supreme de Justiţie a adoptat o hotărâre prin care a soluţionat litigiul între ASITO şi beneficiarii pensiei în favoarea companiei. Instanţa a mai notat că hotărârea sa nu putea afecta hotărârile deja examinate şi nici părţile din acele procese.
La o dată nespecificată, ASITO a intentat o acţiune judiciară împotriva reclamantului, solicitând rezilierea contractului încheiat în anul 1994.
La 3 septembrie 2002, Judecătoria sectorului Rîşcani a hotărât în favoarea reclamantului.
ASITO a contestat această hotărâre.
La 18 decembrie 2002, Tribunalul Chişinău a admis apelul şi a reziliat contractul din anul 1994. El s-a bazat pe aceleaşi argumente ca cele invocate de Plenul Curţii Supreme de Justiţie în hotărârea sa din 11 martie 2002.
Reclamantul a depus un recurs la Curtea de Apel; totuşi, acesta a fost respins la 22 aprilie 2003.
PRETENŢII
1. Reclamantul s-a plâns de încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei. El a susţinut că validitatea contractului său de pensie viageră a fost confirmată prin hotărâri judecătoreşti irevocabile pronunţate în favoarea sa; însă acestea au fost mai târziu lipsite de efect, când instanţele judecătoreşti au admis acţiunea companiei ASITO împotriva lui şi au dispus rezilierea contractului.
2. Reclamantul a susţinut că dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (şi anume dreptul său la pensie), a fost încălcat de către stat, în special prin hotărârile instanţelor judecătoreşti care au reziliat contractul său de pensie viageră.
ÎN DREPT
La 22 noiembrie 2007, Guvernul a informat Curtea despre semnarea, în aceeaşi zi, de către părţi a unui acord de reglementare amiabilă. Ei au prezentat Curţii o copie a acordului, semnat de către Agentul Guvernamental şi reprezentantul reclamantului, potrivit căruia Guvernul a recunoscut că a avut loc o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie şi s-a angajat să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data adoptării de către Curte a deciziei de scoatere a cererii de pe rol, 600 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material, EUR 2,000 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 500 cu titlu de costuri şi cheltuieli. Guvernul s-a mai angajat să solicite Procurorului General să ceară Curţii Supreme de Justiţie revizuirea hotărârilor judecătoreşti care au generat încălcarea drepturilor reclamantului. În schimb, reclamantul a acceptat să-şi retragă cererea şi să renunţe la orice pretenţii ulterioare împotriva Guvernului în legătură cu această cauză. Părţile au cerut Curţii să scoată această cerere de pe rol.
Curtea ia notă de acordul de reglementare amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi constată că nu există niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Lawrence EarlyNicolas Bratza
Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy