Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 251/05
depusă de Ilarion CRECIUN
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 12 iunie 2007, în cadrul unei camere compuse din:
Sir Nicolas Bratza, Preşedinte,
DlJ. Casadevall,
DlG. Bonello,
DlK. Traja,
DlS. Pavlovschi,
DlL. Garlicki,
DraL. Mijović, judecători,
şi dl T.L. Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 26 noiembrie 2004,
Având în vedere decizia de a aplica procedura stabilită de articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina fondul cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia,
Având în vedere declaraţiile formale ale părţilor prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Ilarion Creciun, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1938 şi care locuieşte în Trinca. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
În anul 1949, reclamantul şi familia sa au fost deportaţi de către autorităţile sovietice. Toate bunurile familiei au fost confiscate de către stat.
La 8 decembrie 1992, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 1225-XII „privind reabilitarea victimelor represiunilor politice săvârşite de regimul comunist totalitar de ocupaţie”. Legea a permis victimelor represiunilor sovietice să revendice proprietăţile lor confiscate sau naţionalizate.
La o dată necunoscută, reclamantul a cerut compensaţii pentru proprietatea confiscată de la familia sa. La 10 septembrie 2003, Judecătoria Edineţ a hotărât în favoarea lui şi i-a acordat 41,175 lei moldoveneşti (MDL) (echivalentul a 2,688 euro (EUR) la acea dată), sumă care urma a fi plătită de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor. Hotărârea judecătorească nu a fost contestată şi ea a devenit irevocabilă şi executorie 15 zile mai târziu.
La 22 decembrie 2003, reclamantul a cerut Departamentului de Executare a Deciziilor Judiciare de pe lângă Ministerul Justiţiei („Departamentul”) să execute hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea sa. La 23 decembrie 2003, Departamentul a răspuns reclamantului că acesta trebuia să depună originalul titlului executoriu.
Potrivit reclamantului, el a cerut Judecătoriei Edineţ eliberarea unui astfel de titlu, însă i s-a spus că nu era nevoie de aceasta, deoarece instanţa va trimite titlul direct Departamentului.
La 27 iulie 2005, Judecătoria Edineţ a adoptat o altă hotărâre pe aceeaşi chestiune în procedurile între aceleaşi părţi. Ca şi în procedurile din anul 2003, instanţa a acordat reclamantului aceeaşi sumă (MDL 41,175) cu titlu de compensaţie pentru proprietatea confiscată de la familia sa.
Hotărârea din 10 septembrie 2003 nu a fost executată nici până în prezent.
PRETENŢII
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolelor 5 şi 6 ale Convenţiei şi în temeiul articolelor nespecificate ale Protocoalelor nr. 1 şi nr. 7 la Convenţie, de evenimentele de mai sus.
ÎN DREPT
La 22 martie şi 2 mai 2007, părţile au prezentat Curţii declaraţiile semnate, prin care a fost acceptat acordul de reglementare amiabilă a cauzei, în conformitate cu care Guvernul şi-a asumat obligaţia să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la adoptarea de către Curte a deciziei de scoatere a cererii de pe rol, EUR 5,188 pentru orice prejudiciu cauzat reclamantului şi orice costuri şi cheltuieli angajate de el în cadrul procedurilor în faţa Curţii. Părţile au declarat că acordul a constituit o reglementare definitivă a cauzei şi au solicitat Curţii să scoată cererea de pe rol.
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi constată că nu există niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
T.L. Early Nicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy