Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 28209/03
depusă de Iulia CUMATRENCO şi Alţii
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 20 martie 2007, în cadrul unei camere compuse din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlJ. Casadevall,
DlG. Bonello,
DlK. Traja,
DlS. Pavlovschi,
DlJ. Šikuta,
DnaP. Hirvelä, judecători,
şi dl T.L. Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 15 aprilie 2003,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,
Având în vedere scrisoarea reclamantului din 26 februarie 2007,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Vasile Cumatrenco, a fost un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1949 şi care a locuit în Chişinău. La 31 martie 2004, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a decedat; el a declarat că succesorii acestuia doresc ca procedurile să continue şi a prezentat o procură. Din motive de comoditate, în această decizie se va face referire în continuare la dl Cumatrenco în calitate de reclamant, deşi acum văduva sa şi copiii săi sunt consideraţi ca având acest statut (a se vedea, printre altele, Vocaturo v. Italy, hotărâre din 24 mai 1991, Seria A nr. 206-C, § 2).
Reclamantul a fost reprezentat în faţa Curţii de dra Natalia Mardari, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl Vladimir Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamantul a fost judecător şi fost vicepreşedinte al Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. În anul 1997, Parlamentul a acceptat demisia sa din cauza problemelor de sănătate, iar la o dată nespecificată el s-a adresat Ministerului Finanţelor pentru o indemnizaţie de 245,855 lei moldoveneşti (MDL) (echivalentul a 18,862 euro (EUR) în acea perioadă), aşa cum prevede Legea cu privire la statutul judecătorului. Deoarece ministerul a refuzat să se conformeze cererii sale, reclamantul a intentat o acţiune împotriva acestuia din urmă, solicitând plata indemnizaţiei.
La 26 decembrie 2001, Judecătoria sectorului Rîşcani a hotărât în favoarea reclamantului şi i-a acordat întreaga sumă pretinsă. Ministerul a contestat cu apel această hotărâre judecătorească.
La 8 aprilie 2002, Tribunalul Chişinău a admis apelul, a casat hotărârea judecătorească din 26 decembrie 2001 şi a dispus rejudecarea cauzei de către judecătoria de sector.
La 18 iunie 2002, Judecătoria sectorului Rîşcani a hotărât în favoarea reclamantului şi i-a acordat MDL 245,855. Ministerul nu a depus apel şi, după cincisprezece zile, hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă şi executorie.
Ca urmare a unei cereri a Ministerului Finanţelor, la 6 septembrie 2002, Procurorul General a depus recurs în anulare la hotărârea judecătorească irevocabilă din 18 iunie 2002.
În timpul procedurilor în faţa Curţii Supreme de Justiţie, reclamantul a contestat componenţa completului de judecători care urma să examineze cauza sa, pe motiv că toţi cei trei judecători i-au fost direct subordonaţi lui şi ar fi putut avea o anumită animozitate faţă de el, în calitate de fostul lor superior. Cererea sa a fost respinsă ca neîntemeiată.
La 16 octombrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare al Procurorului General şi a casat hotărârea Judecătoriei sectorului Rîşcani din 18 iunie 2002. Reclamantul a pretins că el nu a fost prezent în şedinţă.
La 4 martie 2004, reclamantul a decedat (a se vedea mai sus).
După comunicarea cauzei de către Curte, Agentul Guvernamental a cerut Procurorului General să depună o cerere la Curtea Supremă de Justiţie în vederea casării deciziei acesteia din 16 octombrie 2002 şi să înceteze procedura în recurs în anulare. El a considerat că casarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile în favoarea reclamantului în urma recursului în anulare a constituit o încălcare a drepturilor acestuia garantate de Convenţie.
La 18 aprilie 2005, Procurorul General s-a conformat cererii Agentului Guvernamental. El a depus o cerere de revizuire în temeiul articolului 449 (j) al Codului de procedură civilă. Printr-o încheiere din 8 iunie 2005, Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea de revizuire a Procurorului General, a casat decizia sa din 16 octombrie 2002 şi a încetat procedura în recurs în anulare.
La 15 februarie 2007, reclamantul a depus o cerere la Curtea Supremă de Justiţie, cerând emiterea unei hotărâri judecătoreşti suplimentare la cea din 8 iunie 2005. În special, el a cerut plata compensaţiilor pentru pretinsa încălcare a drepturilor lui garantate de Convenţie.
La 21 februarie 2007, Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea sa şi a constatat că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei şi de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie ca urmare a casării hotărârii irevocabile a Judecătoriei sectorului Rîşcani din 18 iunie 2002. De asemenea, Curtea Supremă de Justiţie i-a acordat MDL 124,566.65 (EUR 7,459.08 la acea dată) cu titlu de compensaţii pentru prejudiciul material suferit ca urmare a imposibilităţii de a-şi folosi banii, EUR 4,850 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 950 cu titlu de costuri şi cheltuieli, inclusiv onorariile reprezentantului reclamantului în faţa Curţii.
PRETENŢII
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei şi articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, de casarea hotărârii judecătoreşti irevocabile din 18 iunie 2002, ca urmare a recursului în anulare al Procurorului General. De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1, că procedurile în recurs în anulare în faţa Curţii Supreme de Justiţie din 16 octombrie 2002 au fost inechitabile, deoarece contestarea imparţialităţii completului de judecători a fost respinsă. In fine, reclamantul a declarat că el nu a fost prezent în şedinţa Curţii Supreme de Justiţie din 16 octombrie 2002.
ÎN DREPT
Articolul 37 al Convenţiei, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
„1. În orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanţele permit să se tragă concluzia că:
(a) solicitantul nu doreşte să o mai menţină; sau
(b) litigiul a fost rezolvat; ...”
Articolul 43 § 1 al Regulamentului Curţii, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
„La orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide radierea unei cauze de pe rol în condiţiile art. 37 al Convenţiei.”
La 26 februarie 2007, Guvernul a informat Curtea despre rezultatul procedurilor, care s-au sfârşit cu încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 21 februarie 2007. Guvernul a considerat că, deoarece reclamantului i-a fost acordată o reparaţie adecvată, el nu mai poate pretinde că este „victimă”. El a cerut Curţii să respingă pretenţiile reclamantului ca fiind vădit nefondate în sensul articolului 35 §§ 3 şi 4 al Convenţiei.
La 26 februarie 2007, reclamantul, de asemenea, a informat Curtea despre rezultatul procedurilor, care s-au sfârşit cu încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 21 februarie 2007. Deoarece Curtea Supremă de Justiţie i-a acordat o reparaţie adecvată pentru violarea Convenţiei, el a cerut Curţii să radieze cererea de pe rol.
Având în vedere articolul 37 § 1 (a) şi (b) al Convenţiei şi faptul că reclamantului i-a fost acordată o reparaţie adecvată de către instanţele de judecată naţionale, Curtea notează că el nu mai doreşte să-şi menţină cererea. Mai mult, în conformitate cu articolul 37 § 1 in fine, Curtea nu găseşte circumstanţe speciale cu privire la respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale care ar cere continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 (a) şi (b) al Convenţiei şi articolul 43 al Regulamentului Curţii). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi ea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
T.L. EarlyNicolas Bratza Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy