Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 24330/02
depusă de Piotr DARCIUC
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 27 noiembrie 2007, în cadrul unei camere compuse din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlJ. Casadevall,
DlG. Bonello,
DlK. Traja,
DlS. Pavlovschi,
DlJ. Šikuta,
DnaP. Hirvelä, judecători,
şi dl T.L. Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 24 mai 2002,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,
Având în vedere declaraţiile formale ale părţilor prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Piotr Darciuc, este un cetăţean al Republicii Moldova, care s-a născut în anul 1940 şi care locuieşte în Ialoveni. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl Victor Constantinov, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamantul era directorul unei companii („compania”) înregistrate în Republica Moldova. La o dată nespecificată în anul 2000, reclamantul, în numele companiei, a intentat o acţiune judiciară împotriva unui terţ, solicitând compensaţii cu titlu de prejudiciu material suferit ca rezultat al neexecutării de către acesta a obligaţiilor sale contractuale.
La 5 octombrie 2000, Judecătoria Economică de circumscripţie Chişinău a admis acţiunea şi a obligat terţul să plătească companiei 17,348 lei moldoveneşti (MDL) (echivalentul a 1,621.79 euro (EUR) la acea dată). Terţul a depus apel.
La 28 iunie 2001, Curtea de Apel a respins apelul depus la hotărârea din 5 octombrie 2000. Hotărârea nu a fost contestată şi a devenit irevocabilă şi executorie.
La o dată nespecificată în septembrie 2001, Procurorul General a depus recurs în anulare la hotărârile din 5 octombrie 2000 şi 28 iunie 2001.
La 12 decembrie 2001, Curtea Supremă de Justiţie a admis în parte recursul în anulare al Procurorului General şi a casat hotărârile sus-menţionate. Ea a adoptat o nouă hotărâre prin care a redus suma compensaţiei la MDL 10,900 (EUR 934.35 la acea dată).
După comunicarea cauzei de către Curte şi a cererii Procurorului General care a urmat, la 25 mai 2005, Curtea Supremă de Justiţie a casat hotărârea sa din 12 decembrie 2001 şi a încetat procedura în recurs în anulare. De asemenea, ea a constatat că a avut loc o violare a articolului 6 § 1 şi a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie ca urmare a casării hotărârii judecătoreşti irevocabile din 28 iunie 2001.
PRETENŢII
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei şi al articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, de casarea de către Curtea Supremă de Justiţie a hotărârii judecătoreşti irevocable din 28 iunie 2001 în urma recursului în anulare depus de Procurorul General.
ÎN DREPT
La 25 octombrie 2007, Guvernul a informat Curtea că, la aceeaşi dată, părţile au semnat un acord de reglementare amiabilă. El a prezentat Curţii o copie a acordului, potrivit căruia Guvernul s-a obligat să plătească reclamantului, în decurs de trei luni de la data adoptării deciziei Curţii de scoatere de pe rol a cererii, EUR 770 cu titlu de prejudiciu material, EUR 1,800 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 900 cu titlu de costuri şi cheltuieli. Guvernul a solicitat Curţii să scoată cererea de pe rol.
La 5 noiembrie 2007, şi reclamantul a informat Curtea că părţile au semnat un acord de reglementare amiabilă conform condiţiilor sus-menţionate şi i-a solicitat să scoată cererea de pe rol.
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu găseşte vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
T.L. EarlyNicolas Bratza Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy