©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România () şi al Institutului European din România (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania () and the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Traducere din limba franceză
Consiliul Europei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secţia a III-a
HOTĂRÂRE
Cererea nr. 30169/03
prezentată de Eduard DELFRATI şi Elena Evelina NICULAE
împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secţia a treia), statuând la data de 1 iulie 2008 în cadrul unei camere formate din:
Josep Casadevall, preşedinte,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ann Power, judecători,
şi Santiago Quesada, grefier de secţie,
Având în vedere cererea menţionată anterior înaintată la data de 27 august 2003,
Având în vedere decizia Curţii de a se prevala de art. 29 alin. 3 din Convenţie şi de a examina împreună admisibilitatea şi fondul cauzei,
Având în vedere declaraţiile formale de acceptare a unei soluţionări amiabile a cauzei,
După ce a deliberat asupra ei, a pronunţat următoarea hotărâre:
ÎN FAPT
Reclamanţii, domnul Eduard Delfrati şi doamna Elena Evelina Niculae, frate şi soră, sunt cetăţeni români, s-au născut în 1938 şi respectiv 1942 şi locuiesc la Bucureşti. La 16 noiembrie 2005 doamna Elena Evelina Niculae a decedat. Potrivit unui certificat de moştenitor din 24 octombrie 2007, a cărui copie a fost prezentată la dosar, moştenitorii săi sunt domnul Dumitru Niculae, soţul său şi domnii Laurenţiu Dan Niculae şi Octavian Niculae, fii săi. Printr-o scrisoare din 15 februarie 2008 ei au cerut Curţii să-i autorieze să continue procesul în calitate de moştenitori. Pe baza obiectului prezentei cauze şi ansamblului elementelor aflate în posesia sa, Curtea consideră că moştenitorii doamnei Elena Evelina Niculae pot pretinde să aibă un interes suficient pentru a justifica continuarea examinării cererii şi prin urmare le recunoaşte calitatea de a se substitui de-acum înainte reclamantei în cauza în speţă.
Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, domnul Răzvan-Horaţiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
Prin decizia definitivă din 4 martie 1998 Tribunalul Bucureşti (Tribunalul) a admis acţiunea reclamanţilor şi a dispus ca Consiliul municipal Bucureşti să le restituie un teren de 248 m² situat în Bucureşti, strada Săniuţei nr. 32C (în prezent strada Herţa), sectorul 2.
Pe baza acestei decizii, la 19 mai 1998 Primăria Bucureşti a dispus restituirea terenului şi punerea în posesie a reclamanţilor.
Prin procesul-verbal din 8 iulie 1998 reclamanţii nu au fost puşi în posesia decât a unei parcele de 150 m² deoarece restul terenului de 108 m² era ocupat de o şcoală publică (Şcoala generală nr. 4).
La 4 octombrie 2000 reclamanţii au sesizat Judecăria Bucureşti (Judecătoria) cu o acţiune în revendicare împotriva şcolii cu scopul de a li se restitui terenul de 108 m².
Prin sentinţa din 6 februarie 2002 Judecătoria a admis acţiunea şi a dispus ca şcoala să restituie terenul respectiv reclamanţilor.
Prin decizia din 10 septembrie 2002 Tribunalul a admis apelul şcolii şi a respins acţiunea, pe motiv că decizia din 4 martie 1998 nu putea fi invocată împotriva şcolii deoarece aceasta din urmă nu participase la procesul soluţionat prin această decizie.
Această decizie a fost confirmată, în urma recursului reclamanţilor, prin decizia din 10 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti.
PLÂNGERI
1. Invocând art. 6 alin. 1 din Convenţie, reclamanţii se plâng de refuzul autorităţilor de a executa decizia definitivă din 4 martie 1998 a Tribunalului Bucureşti în privinţa terenului de 108 m².
2. Din punct de vedere al art. 1 din Protocolul nr. 1, ei consideră că imposibilitatea de a obţine executarea integrală a deciziei menţionată anterior implică încălcarea dreptului lor la respectarea bunurilor.
ÎN DREPT
La 3 iunie 2008 Curtea a primit de la Guvern declaraţia următoare :
« Subsemnatul, Răzvan-Horaţiu Radu, agent guvernamental în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul român se oferă să plătească domnilor Eduard Delfrati, Dumitru Niculae, Laurenţiu-Dan Niculae şi Octavian Niculae, împreună, cu titlu gratuit, suma de 50.000 euro (cincizecimii euro) în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material şi moral precum şi costurile şi cheltuielile, va fi convertită în moneda statului pârât la cursul de schimb aplicabil la data plăţii şi va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va însemna soluţionarea definitivă a cauzei. »
La 29 aprilie 2008 Curtea a primit declaraţia următoare semnată de partea reclamantă:
« Subsemnaţii, Eduard Delfrati, Dumitru Niculae, Laurenţiu-Dan Niculae şi Octavian Niculae, constatăm că Guvernul român este dispus să ne plătească împreună, cu titlu gratuit, suma de 50.000 euro (cincizecimii euro) în vederea unei soluţionări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenţionată în curs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material şi moral precum şi costurile şi cheltuielile, va fi convertită în moneda statului pârât la cursul de schimb aplicabil la data plăţii şi va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii pronunţată în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.
Acceptăm această propunere şi renunţăm de altfel la orice pretenţie împotriva României în privinţa faptelor aflate la originea cererii respective. Declarăm cauza definitiv soluţionată.»
Curtea ia act de soluţionarea pe care amiabilă la care au ajuns părţile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenţia şi Protocoalele sale şi nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1 in fine din Convenţie). În consecinţă, se pune capăt aplicării art. 29 alin. 3 din Convenţie şi se scoate cauza de pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:
Decide să scoată cererea de pe rol.
Josep Casadevall,
preşedinte
Santiago Quesada,
grefier
Full & Egal Universal Law Academy