Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 24316/02
depusă de Gheorghe DIVIZA şi Alţii
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 21 noiembrie 2006, în cadrul unei camere compuse din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlJ. Casadevall,
DlG. Bonello,
DlM. Pellonpää,
DlK. Traja,
DlS. Pavlovschi,
DlJ. Šikuta, judecători,
şi dl T.L. Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 8 aprilie 2002,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul ei,
Având în vedere declaraţiile formale de acceptare a reglementării amiabile a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamanţii, dl Gheorghe Diviza, dna Lidia Olaru, dna Lilia Diviza, dl Mihail Orheianu, dna Maria Camenschi, dl Ion Camenschi şi dl Vasile Talmaci, sunt cetăţeni ai Republicii Moldova născuţi în 1938, 1948, 1972, 1953, 1952, 1953 şi, respectiv, 1942, care locuiesc în Hânceşti. Ei au fost reprezentaţi în faţa Curţii de dl Vitalie Postolache, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl Vitalie Pârlog.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamanţii şi Departamentul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de stat („Departamentul”) erau acţionari ai unei întreprinderi de distribuţie a gazului. În 2000, reclamanţii au cerut răscumpărarea acţiunilor lor.
La 24 mai 2000, Judecătoria Hânceşti a hotărât în favoarea reclamanţilor şi inter alia le-a alocat o parte din bunurile întreprinderii, evaluate la 295,552 lei moldoveneşti (MDL) (echivalentul a 25,735.76 euro (EUR) la acea dată). Departamentul nu a contestat cu apel hotărârea judecătorească în termenul legal stabilit şi, după cincisprezece zile, ea a devenit irevocabilă şi executorie. Totuşi, la 21 iulie 2000, Departamentul a depus apel, care a fost respins la 10 mai 2001 de către Tribunalul Chişinău ca fiind depus cu omiterea termenului pentru declararea apelului.
Departamentul nu a contestat această decizie.
La 11 august 2000, reclamanţii au fondat o nouă întreprindere după ce au primit bunurile în conformitate cu hotărârea judecătorească din 24 mai 2000.
La 9 noiembrie 2001, Procuratura Generală a depus la Curtea Supremă de Justiţie recurs în anulare la hotărârile judecătoreşti în favoarea reclamanţilor.
La 19 decembrie 2001, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare, a casat hotărârile judecătoreşti sus-menţionate şi a dispus rejudecarea cauzei.
După comunicarea cauzei, la 11 aprilie 2006, Guvernul şi reclamanţii au încheiat un acord de reglementare amiabilă. Potrivit acordului, Agentul Guvernamental trebuia să ceară Procuraturii Generale să depună la Curtea Supremă de Justiţie o cerere de revizuire cerând încetarea procedurii în recurs în anulare. În caz de succes, părţile erau de acord să solicite Curţii să radieze cererea de pe rol.
La 31 mai 2006, Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea de revizuire a Procurorului General, a casat decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 decembrie 2001 şi celelalte hotărâri judecătoreşti care au fost pronunţate în timpul rejudecării cauzei şi a încetat procedura în recurs în anulare. Curtea Supremă de Justiţie a constatat că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamanţilor garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei şi de articolul 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie ca urmare a casării hotărârii Judecătoriei Hânceşti din 24 mai 2000. Ea a acordat EUR 3,000 primului reclamant (dl Gheorghe Diviza) şi câte EUR 2,000 celorlalţi reclamanţi (dna Lidia Olaru, dna Lilia Diviza, dl Mihail Orheianu, dna Maria Camenschi, dl Ion Camenschi şi dl Vasile Talmaci) cu titlu de prejudiciu moral. De asemenea, Curtea Supremă de Justiţie a acordat EUR 500 cu titlu de costuri şi cheltuieli şi EUR 3,520 pentru costurile de reprezentare a reclamanţilor în faţa Curţii.
PRETENŢII
Reclamanţii s-au plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, de inechitatea procedurilor în faţa instanţelor judecătoreşti naţionale.
De asemenea, ei au pretins că decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 decembrie 2001, prin care a fost casată o hotărâre judecătorească irevocabilă în favoarea lor, a constituit o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei.
Ei au pretins că decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 decembrie 2001 a avut ca rezultat încălcarea dreptului lor la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1 Protocolul nr. 1 la Convenţie.
In fine, ei au declarat că a avut loc o violare a articolului 13 al Convenţiei, deoarece ei nu au avut recursuri efective în faţa instanţelor judecătoreşti naţionale.
ÎN DREPT
Articolul 37 al Convenţiei, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
„1. În orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanţele permit să se tragă concluzia că:
a) solicitantul nu doreşte să o mai menţină; ....”
Articolul 43 § 1 a1 Regulamentului Curţii, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
„1. La orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide radierea unei cauze de pe rol în condiţiile art. 37 al Convenţiei.”
Ambele părţi au informat Curtea că ele au încheiat un acord de reglementare amiabilă, iar reclamanţii au declarat că ei sunt satisfăcuţi de decizia Curţii Supreme de Justiţie din 31 mai 2006. Părţile au solicitat Curţii radierea cererii de pe rol.
Curtea ia notă de acordul amiabil încheiat între părţi. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului, după cum aceasta este definită în Convenţie şi în Protocoalele sale, şi nu găseşte motive care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi cererea urmează să fie radiată de pe rolul Curţii.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să sisteze aplicarea articolului 29 § 3 al Convenţiei; şi
Decide să radieze cererea de pe rolul Curţii.
T.L. EarlyNicolas Bratza Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy