Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 22742/06
depusă de EPISCOPIA DE EDINEŢ ŞI BRICENI
contra Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a patra), statuînd la 7 septembrie 2010 în Camera compusă din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
Ján Šikuta,
Mihai Poalelungi,
Nebojša Vučinić, judecători,
and Fatoş Aracı, Grefier adjunct al Secţiei,
Examinînd cererea nominalizată depusă la 30 mai 2006,
Tinînd cont de declaraţiile oficiale cu privire la acceptarea reglementării amiabile a cauzei,
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, Episcopia de Edineţ şi Briceni, este parte componentă a Bisericii Ortodoxe din Moldova. Ea a fost reprezentată în faţa Curţii de dna J. Hanganu, avocat care îşi desfăşoară activitatea în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.
A. Circumstanţele cauzei
Circumstanţele cauzei prezentate de către părţi pot fi rezumate după cum urmează.
La 23 iunie 1999 autorităţile naţionale au înregistrat Biserica reclamantă în calitate de parte componentă a Bisericii Ortodoxe din Moldova.
La 8 octombrie 2003 Mitropolitul Vladimir, mitropolitul Bisericii Ortodoxe din Moldova a expediat o scrisoare Departamentului Vamal, prin care l-a informat că Biserica reclamantă are dreptul să importe şi să exporte obiecte de cult independent de Biserica Ortodoxă din Moldova.
La 20 ianuarie 2005 Biserica reclamantă a semnat un contract de vînzare-cumpărare cu o companie din Rusia pentru vînzarea şi importarea în Moldova a 10000 de pachete de lumînări. Toate actele vamale au fost perfectate în februarie 2005 şi la 15 decembrie 2005 lumînările au fost depozitate în Chişinău.
La 17 martie 2006 Comisariatul General de Poliţie al mun. Chişinău a stabilit că lumînările au fost vîndute de Biserica reclamantă, în pofida restricţiilor stabilite de lege pentru comercializarea acestor obiecte. Acesta a aplicat Bisericii reclamante o amendă şi a dispus confiscarea tuturor pachetelor de lumînări. Biserica reclamantă a contestat decizia respectivă în instanţa de judecată, din motiv că ea avea dreptul să comercializeze lumînări ca obiecte de cult.
La 12 aprilie 2006 Judecătoria Ciocana a pronunţat hotărîrea în favoarea Bisericii reclamante şi a anulat decizia din 17 martie 2006. Instanţa de judecată a constatat, inter alia, că Biserica reclamantă era o persoană juridică şi în temeiul legislaţiei relevante avea dreptul să producă şi să comercializeze obiecte care se folosesc la oficierea serviciilor religioase, care includea şi lumînările. Hotărîrea judecătorească a devenit definitivă.
La o dată necunoscută Procurorul General a depus un recurs extraordinar solicitînd casarea hotărîrii judecătoreşti definitive din 12 aprilie 2006.
La 11 mai 2006 Curtea de Apel Chişinău a admis recursul şi a casat hotărîrea judecătorească din 12 aprilie 2006, menţinînd decizia din 17 martie 2006. Instanţa de judecată a constatat că Biserica reclamantă nu a avut dreptul să comercializez obiecte de cult independent de Biserica Ortodoxă din Moldova. Ea a considerat că ignorînd acest fapt, Judecătoria Ciocana a încălcat considerabil dreptul procedural şi a adoptat o hotărîre «ilegală şi neîntemeiată». Această decizie a rămas definitivă.
PLÎNGERI
1. Biserica reclamantă s-a plîns în temeiul art. 6 din Convenţie, invocînd încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice, urmare a casării hotărîrii judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea sa.
2. De asemenea, ea s-a plîns că în rezultatul casării respective, a fost încălcat dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie
ÎN DREPT
La 20 ianuarie 2010 Curtea a primit următoarea declaraţie din partea Guvernului:
“Subsemnatul, Vladimir Grosu, Agent Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova se oferă să achite 81000 (optzeci şi unu mii) euro Episcopiei de Edineţ şi Briceni în vederea asigurării unei reglementări amiabile a cauzei menţionate mai sus care se află pe rolul Curţii Europene a Drepturile Omului.
Această sumă, care urmează să compenseze orice prejudiciu material, moral, precum şi costurile şi cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveneşti la rata aplicabilă la data achitării, şi va fi liberă de orice taxe care ar putea fi percepute. Aceasta va fi achitată în trei luni din data notificării deciziei luate de Curte conform articolul 37 § 1 a Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul omiterii achitării acestei sume în perioada menţionată de trei luni, Guvernul se angajează să achite dobîndă de întîrziere, din momentul expirării a acelei perioade pînă la acordul încheiat, la o rată egală cu rata minimă de refinanţare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de neexecutare plus trei procente. Achitarea sumei va constitui soluţionarea definitivă a cauzei. “
La 1 februarie 2010 Curtea a primit următoarea declaraţie semnată din partea Bisericii reclamante:
“Subsemnata, Janeta Hanganu, reprezentantul reclamantului în prezenta cauză, menţionează că Guvernul Republicii Moldova se oferă să achite suma de 81000 (optzeci şi unu mii) euro Episcopiei de Edineţ şi Briceni în vederea asigurării unei reglementări amiabile a cauzei menţionate mai sus care se află pe rolul Curţii Europene a Drepturile Omului.
Această sumă, care urmează să compenseze orice prejudiciu material, moral, precum şi costurile şi cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveneşti la rata aplicabilă la data achitării, şi va fi liberă de orice taxe care ar putea fi percepute. Aceasta va fi achitată în trei luni din data notificării deciziei luate de Curte conform articolul 37 § 1 a Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul omiterii achitării acestei sume în perioada menţionată de trei luni, Guvernul se angajează să achite dobîndă de întîrziere, din momentul expirării a acelei perioade pînă la acordul încheiat, la o rată egală cu rata minimă de refinanţare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de neexecutare plus trei procente. Achitarea sumei va constitui soluţionarea definitivă a cauzei. “
Accept această propunere şi renunţ la orice alte pretenţii împotriva Republicii Moldova în privinţa circumstanţelor de fapt care rezultă din prezenta cerere. Declar că aceasta constituie soluţionarea definitivă a cauzei.”
Curtea ia act de reglementarea amiabilă încheiată între părţi. Curtea este convinsă că reglementarea amiabilă s-a întemeiat pe respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi de Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica examinarea în continuare a cererii (articolul 37 § 1 in fine din Convenţie). În temeiul celor expuse, cauza urmează a fi radiată de pe rol.
Din aceste motive, Curtea în unanimitate,
Decide să radieze cererea de pe rol.
Fatoş Araci Nicolas Bratza
Grefier adjunct Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy