EUR-Lex -  62004CC0507 - RO

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

JULIANE KOKOTT

prezentate la 11 ianuarie 20071(1)

Cauza C‑507/04

Comisia Comunităților Europene

împotriva

Republicii Austria

„Conservarea păsărilor sălbatice – Transpunerea Directivei 79/409/CEE”

I –    Introducere

1.        În cadrul prezentei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de către un stat membru, Comisia Comunităților Europene critică modul de transpunere a anumitor dispoziții din Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice(2) (denumită în continuare „Directiva păsări”) în mai multe landuri austriece.

2.        Procedura a fost inițiată la 13 aprilie 2000 printr‑o scrisoare de punere în întârziere din și a continuat prin emiterea unui aviz motivat la 17 octombrie 2003. Prezenta acțiune a fost introdusă de Comisie la 8 decembrie 2004.

3.        Deoarece legislația austriacă a fost modificată în mai multe privințe pe parcursul procedurii, Comisia a solicitat în final Curții:

1)      constatarea faptului că, prin transpunerea incorectă și incompletă a articolului 1 alineatele (1) și (2), a articolului 5, a articolului 6 alineatul (1), a articolului 7 alineatele (1) și (4), a articolului 8, a articolului 9 alineatele (1) și (2), precum și a articolului 11 din Directiva păsări în dreptul austriac, Republica Austria nu și‑a îndeplinit obligația de a transpune în mod corect și complet directiva amintită.

2)      obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecată.

4.        Republica Austria a solicitat Curții:

1)      respingerea acțiunii formulate de Comisie ca nefondată, cel puțin în măsura în care legislația în vigoare în Austria a fost modificată între timp, și

2)      obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

II – Apreciere

5.        Acțiunea trebuie apreciată din perspectiva dreptului aplicabil la data expirării termenului stabilit de Comisie prin avizul motivat. Deoarece Reprezentanța Permanentă a Republicii Austria a primit avizul motivat la 17 octombrie 2003, data relevantă în prezenta cauză este 17 decembrie 2003.

A –    Recunoașterea parțială a temeiniciei motivelor acțiunii

6.        Republica Austria nu contestă obiecțiile privind transpunerea inadecvată a articolului 1 alineatul (1) și (2) în Carintia, în Austria Inferioară și în Styria, a articolului 5 în Austria Inferioară și în Styria, a articolului 7 alineatul (1) în Austria Inferioară, precum și a articolului 7 alineatul (4) și a articolului 9 în Styria, dar anunță adaptarea legislației austriece în vigoare. Întrucât această adaptare nu s‑a efectuat până la expirarea termenului stabilit prin avizul motivat, neîndeplinirea obligațiilor trebuie considerată ca fiind recunoscută în ceea ce privește aceste articole.

B –    Cu privire la articolul 1 din Directiva păsări

7.        Articolul 1 din Directiva păsări definește domeniul de aplicare, și anume întinderea protecției care se urmărește a fi asigurată prin directivă. Curtea a arătat deja că această dispoziție trebuie transpusă în dreptul intern(3). Alineatele (1) și (2) ale acestui articol au următorul cuprins:

„(1)      Prezenta directivă se referă la conservarea tuturor speciilor de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe teritoriul european al statelor membre pentru care se aplică tratatul. Directiva reglementează protejarea, gestionarea și controlul asupra acestor specii și stabilește normele pentru exploatarea acestora.

(2)      Prezenta directivă se aplică păsărilor, precum și ouălor, cuiburilor și habitatelor acestora.”

1.      Burgenland

8.        În ceea ce privește Burgenland, Comisia susține că, potrivit articolului 16 alineatul 1 litera b din Legea privind protecția naturii și întreținerea peisajelor din Burgenland (Burgenländisches Naturschutz- und Landschaftspflegegesetz), „sunt protejate […] toate celelalte specii de păsări sălbatice, cu excepția graurului (Sturnus vulgaris), în conformitate cu articolul 88a din Legea privind vânătoarea din Burgenland” (Burgenländisches Jagdgesetz). Nu s‑a invocat existența unei alte dispoziții generale de protecție a graurului.

9.        Republica Austria invocă, în ceea ce privește transpunerea, numai dispoziții din dreptul vânătorii, și anume faptul că împușcarea graurului poate fi autorizată numai în vederea protejării culturilor viticole, între 15 iulie și 30 noiembrie. În această situație ar fi necesar un regulament în conformitate cu articolul 88a alineatul 1 din Legea privind vânătoarea din Burgenland, care să fie adoptat în cazul în care se prevede o apariție masivă a graurilor într‑o zonă viticolă.

10.      Indiferent dacă aceste dispoziții puteau fi adoptate în mod valabil în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Directiva păsări(4) – astfel cum susține Republica Austria – acestea nu ar putea în niciun caz justifica excluderea totală a graurului de la protecția păsărilor sălbatice. Protejarea tuturor păsărilor prevăzută la articolul 1 prezintă de fapt importanță nu numai în ceea ce privește vânătoarea, reglementată la articolul 7, ci și în privința tuturor celorlalte atingeri prevăzute la articolul 5.

11.      Prin urmare, articolul 1 din Directiva păsări nu a fost transpus corect în Burgenland.

2.      Landul Austria Superioară

12.      În Austria Superioară, categoria păsărilor care trebuie protejate este definită printr‑un regulament privind protecția speciilor care trebuie adoptat în temeiul articolului 27 alineatele 1 și 2 din Legea privind protecția naturii și a peisajelor din landul Austria Superioară (Oberösterreichisches Natur- und Landschaftschutzgesetz). Animale sălbatice care nu pot fi vânate pot fi protejate „în măsura în care specia respectivă este rară în peisajul local, existența sa este amenințată sau menținerea sa pentru motive de echilibru ecologic prezintă un interes public […]”.

13.      Comisia susține că acest temei juridic nu permite protejarea tuturor păsărilor cuprinse la articolul 1 din Directiva păsări. În concret, coțofana (Pica pica), gaița (Garrulus glandarius), cioara neagră (Corvus corone corone) și cioara grivă (Corvus corone cornix) sunt excluse în mod expres de la protecția păsărilor sălbatice.

14.      Referitor la obiecția privind temeiul juridic, Republica Austria răspunde că articolul 27 alineatele 1 și 2 din Legea privind protecția naturii și a peisajelor din landul Austria Superioară trebuie interpretat și aplicat în conformitate cu Directiva păsări și că se prevede în mod expres că trebuie respectate articolele 5-7 și 9 din această directivă.

15.      Totuși, la transpunerea unei directive trebuie respectate standarde mai ridicate. Transpunerea trebuie efectuată astfel încât orice practician al dreptului să aplice dispozițiile de transpunere astfel cum impune directiva, chiar în cazul în care nu cunoaște cuprinsul acesteia. După cum a precizat Curtea, executarea conformă directivei de către autoritățile naționale nu poate, singură, să prezinte claritatea și precizia necesare pentru a fi îndeplinită cerința de securitate juridică(5). De asemenea, nu se poate considera că o serie de simple practici administrative, care pot, prin natura lor, să fie modificate de administrație în mod arbitrar și care sunt lipsite de o publicitate adecvată, constituie o executare valabilă a obligațiilor prevăzute de dreptul comunitar(6). Pe de altă parte, exactitatea transpunerii are o importanță deosebită în ceea ce privește Directiva păsări, în măsura în care gestionarea patrimoniului comun este încredințată fiecărui stat membru pentru propriul teritoriu(7).

16.      În speță, textul articolului 27 alineatele 1 și 2 din Legea privind protecția naturii și a peisajelor din landul Austria Superioară pune în discuție transpunerea completă a articolului 1 din Directiva păsări, întrucât nu pot fi incluse într‑un regulament privind protecția speciilor păsări care pot fi vânate, cu toate că acestea intră în domeniul de aplicare al Directivei păsări. În plus, pot fi protejate numai specii rare. Aceasta reprezintă de asemenea o restricție neprevăzută la articolul 1. Trimiterea la articolele 5-7 și 9 nu poate remedia aceste lipsuri întrucât nu se face referire la articolul 1.

17.      În plus, un alt aspect problematic este acela că ar fi posibil ca Republica Austria să dorească numai protejarea speciilor indigene, deși, din articolul 27, nu rezultă în mod obligatoriu acest lucru. Curtea a stabilit deja că Directiva păsări protejează în fiecare stat membru toate speciile de păsări care se găsesc în mod natural în stare sălbatică pe teritoriul european al statelor membre unde tratatul este aplicabil – atât specii indigene, cât și specii care se găsesc numai în alte state membre(8). Există diferențe numai cu privire la dispozițiile de protecție aplicabile.

18.      În sfârșit, Comisia critică în mod întemeiat faptul că anumite specii, și anume coțofana, gaița, cioara neagră și cioara grivă, sunt excluse din sfera de aplicare a regimului de protecție. Articolul 1 din Directiva păsări se aplică și acestor specii.

19.      Prin urmare, articolul 1 din Directiva păsări nu a fost transpus corect în Austria Superioară.

C –    Cu privire la articolul 5 din Directiva păsări

20.      Articolul 5 prevede:

„Fără a se aduce atingere articolelor 7 și 9, statele membre iau măsurile impuse pentru a stabili un sistem de protecție pentru toate speciile de păsări menționate la articolul 1, interzicând în special următoarele:

a)      omorârea sau capturarea deliberată a speciilor respective, indiferent de metoda utilizată;

b)      distrugerea sau producerea de daune în mod deliberat asupra cuiburilor sau a ouălor sau eliminarea cuiburilor;

c)      culegerea ouălor din natură și păstrarea acestora, chiar dacă sunt goale;

d)      perturbarea deliberată a acestor păsări, în special în perioada de reproducere sau de maturizare, dacă o astfel de perturbare este relevantă în contextul obiectivelor prezentei directive;

e)      ținerea în captivitate a păsărilor din specii a căror vânare și capturare este interzisă.”

1.      Burgenland

a)      Cu privire la protecția graurului

21.      În ceea ce privește Burgenland, Comisia impută caracterul insuficient al protecției graurului (descrisă mai sus), care rezultă din articolul 16 alineatul 1 litera b din Legea privind protecția naturii și întreținerea peisajelor din Burgenland în coroborare cu articolul 88 alineatele 1 și 2 din Legea privind vânătoarea din Burgenland(9) și care constituie o încălcare a articolului 5 din Directiva păsări. În măsura în care – cum am arătat mai sus – graurul este exclus de la protecția păsărilor cu încălcarea articolului 1 din Directiva păsări, se încalcă în același timp articolul 5. Într‑adevăr, protecția prevăzută la articolul 5 se aplică tuturor speciilor de păsări avute în vedere la articolul 1.

22.      În principiu, o derogare de la articolul 5 din Directiva păsări poate fi totuși justificată în temeiul articolului 9 alineatul (1) prin unul dintre motivele menționate la acest articol în cazul în care nu există altă soluție satisfăcătoare. În ceea ce privește graurul, Republica Austria afirmă că împiedică astfel daune considerabile aduse culturilor viticole. Acest motiv ar putea să justifice, cu anumite condiții, o derogare de la articolul 5(10). Totuși, justificarea nu poate fi suficientă pentru a exclude complet graurul de la protecția păsărilor sălbatice, cum este cazul în speță. Într‑adevăr, este exclus ca această specie să producă în orice moment și indiferent de mărimea populației sale daune considerabile. Astfel, obiecția întemeiată pe încălcarea articolului 5 este întemeiată în ceea ce privește graurul.

b)      Cu privire la protecția cuiburilor

23.      Comisia impută în plus faptul că Regulamentul privind protecția speciilor din Burgenland (Burgenländische Artenschutzverordnung) prevede de asemenea, cu încălcarea articolelor 5 și 9 din Directiva păsări, o excepție generală în ceea ce privește atingerile deliberate aduse cuiburilor, ariilor de reproducere și zonelor de odihnă și de hibernare ale speciilor protejate. Acest lucru ar rezulta din articolul 6 din Regulamentul privind protecția speciilor din Burgenland, conform căruia „dispozițiile acestui regulament nu aduc atingere exercitării regulate a vânătorii și a pescuitului”.

24.      Republica Austria răspunde acestei imputări a Comisiei că, prin intermediul articolelor 16-16b din Legea privind protecția naturii și întreținerea peisajelor din Burgenland, protejarea speciilor este asigurată în toate stadiile dezvoltării lor, în pofida normei prevăzute la articolul 6 din Regulamentul privind protecția speciilor din Burgenland.

25.      Într‑adevăr, în conformitate cu articolul 16 alineatul 1 și alineatul 4 prima teză din Legea privind protecția naturii și întreținerea peisajelor din Burgenland, se interzice urmărirea, tulburarea, capturarea, transportul, menținerea în captivitate, rănirea, omorârea, deținerea, înlăturarea sau vătămarea păsărilor – cu excepția graurilor – în toate stadiile dezvoltării lor. Deși cuiburile și ouăle nu sunt menționate în mod expres, interdicțiile prevăzute la articolul 5 din directivă par astfel să fi fost, în principiu, transpuse. În parte, interdicțiile în vigoare în Burgenland sunt chiar mai stricte în măsura în care nu se limitează la comportamentele deliberate.

26.      Legiuitorul din Burgenland a considerat totuși că este necesară o normă suplimentară, în special în ceea ce privește cuiburile care trebuie protejate în aplicarea articolului 5 litera (b) din Directiva păsări. Potrivit articolului 16 alineatul 2 litera d din Legea privind protecția naturii și întreținerea peisajelor din Burgenland, guvernul din Burgenland trebuie într‑adevăr să indice într‑un regulament speciile pentru a căror protecție se interzice eliminare, deteriorarea sau distrugerea cuiburilor și a ariilor lor de creștere, a locurilor de paradă nupțială, a ariilor de reproducere, a zonelor de odihnă și de hibernare (arbori care adăpostesc un cuib, arbori scorburoși, faleze și pereți în care se clădesc cuiburi, stufărișuri, vizuini și locuri similare). Astfel, este posibil să se concluzioneze a contrario că interdicțiile generale prevăzute la articolul 16 alineatul 4 din Legea privind protecția naturii și întreținerea peisajelor din Burgenland nu se aplică unor astfel de forme de atingeri, deși sunt în marea lor majoritate incompatibile cu articolul 5 din Directiva păsări. În această privință, reglementarea din Burgenland poate crea neînțelegeri.

27.      Dispozițiile Regulamentului privind protecția speciilor din Burgenland nu remediază acest viciu care afectează transpunerea. Într‑adevăr, articolul 2 din regulamentul menționat nu furnizează precizările necesare decât pentru un mic număr de specii, deosebit de amenințate, și nu pentru toate speciile care trebuie protejate. Astfel, există temeri că nu ar fi protejate cuiburile altor specii. În plus, astfel cum în mod întemeiat arată Comisia, în conformitate cu articolul 6, regulamentul menționat nu se aplică exercitării vânătorii și a pescuitului. Vânătorii și pescarii ar putea interpreta aceasta ca fiind o semnătură în alb care le permite să aducă atingere cuiburilor.

28.      În măsura în care Republica Austria nu încearcă să justifice această reglementare, nu este necesar să se examineze argumentul întemeiat de Comisie pe incompatibilitatea acesteia cu articolul 9 din Directiva păsări.

29.      Prin urmare, acțiunea este fondată și cu privire la acest aspect.

2.      Landul Carintia

30.      În ceea ce privește landul Carintia, Comisia arată că anexa 1 la Regulamentul privind protecția speciilor animale (Tierartenschutzverordnung) în vigoare în acest land exclude, cu încălcarea Directivei păsări, anumite specii de păsări [cioara neagră, cioara grivă, gaița, stăncuța (Corvus monedula), coțofana și vrabia de casă (Passer domesticus)] din categoria „specii de animale care beneficiază de o protecție absolută”.

31.      Comisia se întemeiază deja pe această împrejurare, pe care Republica Austria nu o contestă, pentru a fundamenta obiecția privind incorecta transpunere a articolului 1 din Directiva păsări(11). După cum am arătat, omisiunea de a declara ca fiind protejate anumite specii care intră în domeniul de aplicare al articolului 1 constituie în același timp o încălcare a articolului 5 din Directiva păsări, dat fiind că acesta se referă în mod expres la toate păsările care intră în domeniul de aplicare al articolului 1(12).

32.      Deși Comisia menționează de asemenea porumbelul de casă sălbăticit (Columba livia?), aceasta a precizat în partea introductivă a cererii sale că, în opinia sa, această specie nu intră (în Austria?) în sfera de aplicare a normelor prevăzute prin Directiva păsări. Întrucât cererea conține o contradicție cu privire la aspectul respectiv, aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute în această privință la articolul 38 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură și, prin urmare, acțiunea este inadmisibilă în privința porumbelului de casă sălbăticit(13).

33.      În plus, Comisia arată că articolul 68 alineatul 1 punctul 19 din Legea privind vânătoarea din landul Carintia (Kärntner Jagdgesetz) nu transpune interdicțiile de a omorî sau de a captura deliberat ori de a ține în captivitate păsări care intră în domeniul de aplicare al articolului 1 din Directiva păsări, prevăzute la articolul 5 literele (a) și (e) din aceasta în ceea ce privește vânatul cu pene care intră sub incidența dreptului vânătorii. Dispoziția respectivă interzice numai deteriorarea cuiburilor. Nici articolul 68 alineatul 1 punctul 19, nici articolul 51 alineatul 4a din Legea privind vânătoarea din landul Carintia, invocate de Republica Austria, nu conțin norme de transpunere în acest sens.

34.      Prin urmare, acțiunea Comisiei este fondată și cu privire la acest aspect, cu excepția obiecției, inadmisibile, referitoare la porumbelul de casă sălbăticit.

3.      Landul Austria Superioară

35.      Pe de o parte, Comisia critică faptul că abilitarea de reglementare prevăzută la articolul 27 alineatul 1 din Legea privind protecția naturii și a peisajelor din landul Austria Superioară s‑ar limita la speciile indigene. Dispoziția respectivă prevede că „animale sălbatice care nu pot fi vânate pot face obiectul unei protecții speciale prin regulament al guvernului landului, în măsura în care specia respectivă este rară în peisajul local, existența sa este amenințată sau menținerea sa […] prezintă un interes public […]”. Comisia arată, pe de altă parte, că articolul 5 punctul 1 din Regulamentul privind protecția speciilor din landul Austria Superioară (Oberösterreichischen Artenschutzverordnung) exclude coțofana, gaița, cioara neagră și cioara grivă dintre speciile de păsări protejate.

36.      Această obiecție a Comisiei se limitează, așadar, în ceea ce privește Austria Superioară, la omiterea de a declara drept protejate toate speciile care trebuie protejate. În această privință, am constatat deja că nici articolul 27 din Legea privind protecția naturii și a peisajelor din landul Austria Superioară, nici articolul 5 punctul 1 din Regulamentul privind protecția speciilor din landul Austria Superioară nu garantează o protecție suficientă a speciilor care intră în domeniul de aplicare al articolului 1 din Directiva păsări. Rezultă o încălcare simultană a articolului 5 din Directiva păsări, a cărui sferă, în ceea ce privește speciile protejate, este identică cu cea a articolului 1 din Directiva păsări(14).

D –    Cu privire la articolul 6 alineatul (1) din Directiva păsări

37.      Articolul 6 alineatul (1) din Directiva păsări interzice comerțul cu speciile de păsări menționate la articolul 1:

„Fără a se aduce atingere dispozițiilor alineatelor (2) și (3), statele membre interzic, pentru toate speciile de păsări menționate la articolul 1, vânzarea, transportul în scopul vânzării, păstrarea în scopul vânzării și oferirea spre vânzare a păsărilor vii sau moarte și a oricăror părți ale păsărilor sau a produselor aviare ușor de recunoscut.”

38.      Anexa III părțile 1 și 2 conține liste ale speciilor cărora, în anumite condiții, nu li se aplică interdicția vânzării.

39.      Comisia arată că, în Austria Superioară, această interdicție nu a fost transpusă în ceea ce privește coțofana, gaița, cioara neagră și cioara grivă. Republica Austria arată că aceste păsări au fost omise numai din greșeală de pe lista de păsări care pot fi vânate în Austria, în anexa II la Directiva păsări. Totuși, această obiecție nu are consecințe în ceea ce privește prezentul motiv, dat fiind că posibilitatea de a le vâna nu le sustrage în mod necesar și de la interdicția de comercializare.

40.      Prin urmare, acțiunea este admisibilă și cu privire la acest aspect.

E –    Cu privire la articolul 7 alineatul (1) din Directiva păsări

41.      Articolul 7 alineatul (1) prima teză din Directiva păsări stabilește care specii de păsări pot fi vânate. Această dispoziție prevede:

„Datorită efectivului populației, a distribuției geografice și a ratei de reproducere pe întreg teritoriul Comunității, legislația internă permite vânarea speciilor menționate la anexa II”.

1.      Landul Carintia

42.      Comisia reproșează că articolul 9 alineatul 2 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii privind vânătoarea din landul Carintia (Durchführungsverordnung zum Kärntner Jagdgesetz) prevede în continuare un sezon de vânătoare în ceea ce privește „Aaskrähe” (Corvus corone) [această denumire cuprinde cioara neagră (Corvus corone corone) și cioara grivă (Corvus corone cornix)], gaița și coțofana, deși nu sunt specii care pot fi vânate potrivit anexei II la Directiva păsări.

43.      Și în această privință, Republica Austria invocă faptul că anexa II la Directiva păsări este incompletă în ceea ce o privește. Republica Austria ar trebui să figureze în categoria țărilor în care corvidele pot fi vânate și ar încerca în prezent să obțină din partea Comisiei corectarea anexei II în acest sens.

44.      Or, în scopul aprecierii prezentei cauze, prezintă importanță numai cunoașterea conținutului anexei II la data relevantă, și anume la expirarea termenului stabilit în avizul motivat. Având în vedere că speciile în cauză nu făceau parte la momentul respectiv din categoria păsărilor care pot fi vânate în Austria, potrivit anexei II la Directiva păsări, Republica Austria nu putea să prevadă un sezon de vânătoare pentru aceste specii. Prin urmare, articolul 7 alineatul (1) din Directiva păsări nu a fost corect transpus în Carintia.

2.      Landul Austria Superioară

45.      În ceea ce privește Austria Superioară, este valabilă aceeași apreciere făcută în cazul landului Carintia. Prin urmare, acțiunea Comisiei este fondată și cu privire la acest aspect.

F –    Cu privire la articolul 7 alineatul (4) din Directiva păsări

46.      Articolul 7 alineatul (4) a doua și a treia teză din Directiva păsări stabilește durata perioadelor de protecție după cum urmează:

„Statele membre se asigură în special că speciile cărora li se aplică legislația asupra vânătorii nu sunt vânate în perioada de maturizare, nici în diferitele etape de reproducere. În cazul speciilor migratoare, statele membre se asigură în special că speciile cărora li se aplică reglementările asupra vânătorii nu sunt vânate în perioada lor de reproducere sau pe parcursul rutei de întoarcere spre ariile de creștere.”

47.      Comisia arată că, în toate landurile vizate prin acest motiv, perioadele de protecție se îndepărtează în privința unor specii de perioadele impuse la articolul 7 alineatul (4) a doua și a treia teză din Directiva păsări, în măsura în care perioadele de vânătoare impietează asupra perioadelor de creștere, de reproducere și de maturizare fără ca acest lucru să fie justificat în temeiul articolului 9.

1.      Aspecte generale

48.      Înainte de a examina situația specifică fiecărui land, trebuie discutate anumite aspecte generale care există independent de reglementarea concretă. Aceste aspecte privesc, pe de o parte, dovada datelor perioadelor de protecție pe care se întemeiază Comisia și, pe de altă parte, vânarea cocoșului de munte (Tetrao urogallus), a cocoșului de mesteacăn (Tetrao tetrix), a cocoșului de munte încrucișat (Tetrao tetrix x Tetrao urugallus), precum și a sitarului de pădure (Scolopax rusticola). În legătură cu acest specii, Republica Austria arată că perioada de paradă nupțială nu trebuie considerată ca făcând parte din perioada de protecție și că, în orice caz, vânătoarea în cursul perioadei de paradă nupțială este justificată în temeiul articolului 9 din Directiva păsări(15).

a)      Cu privire la dovada științifică a perioadelor de protecție care trebuie impuse

49.      Deși Comisia indică în toate cazurile date precise pentru perioadele de protecție a speciilor în cauză, aceasta omite totuși să precizeze sursa lor(16). S‑ar putea considera că acest lucru reprezintă o dovadă insuficientă a susținerii sale. Cu toate acestea, trebuie să se considere, mai corect, că, atât timp cât nu sunt contestate, indicarea acestor date este suficientă pentru ca reclamantul să își fi îndeplinit obligația de probă.

50.      În schimb, în caz de contestare, este necesar să se susțină aceste date prin rezultate ale cercetării științifice, a căror respingere, dacă este cazul, revine statului membru(17).

b)      Cu privire la vânătoarea în timpul paradei nupțiale

51.      Părțile se opun cu privire la problema dacă perioada de paradă nupțială face parte din perioada de protecție instituită la articolul 7 alineatul (4) a doua teză din Directiva păsări. Această opoziție se datorează cel puțin în parte unor divergențe între diferitele versiuni lingvistice.

52.      În versiunea germană a articolului 7 alineatul (4) a doua teză din Directiva păsări, perioada de protecție cuprinde perioada de creștere („Nistzeit”) și diferitele faze ale perioadei de clocire și de maturizare („Brut- und Aufzuchtzeit”). În mod similar, versiunile olandeză și daneză par să facă referire în mod expres la clocire. Parada nupțială nu face parte din clocire, dar o precedă, în orice caz, dacă acest termen se înțelege ca faptul de a cloci ouăle. Republica Austria deduce că perioada de paradă nupțială a cocoșului de mesteacăn, a cocoșului de munte și a sitarului de pădure nu face parte din perioada de protecție.

53.      În schimb, Comisia consideră că, potrivit opiniei general admise, perioada de paradă nupțială face parte din perioada de reproducere și, așadar, și din perioada de creștere. Aceasta se poate întemeia pe celelalte trei versiuni lingvistice originale ale Directivei păsări. Versiunile engleză, franceză și italiană nu utilizează termenul „clocire”, ci pe acela mai larg, „reproducere”. Parada nupțială este de asemenea o etapă necesară a reproducerii.

54.      În aceste circumstanțe, nu se exclude posibilitatea de a înțelege termenul „clocire” din versiunile germană, olandeză și daneză și ca reproducere și de a include, așadar, în acesta parada nupțială.

55.      De altfel, un sens atât de larg al perioadei de protecție este conform obiectivului recunoscut de Curte de a asigura un sistem complet de protecție în perioadele în cursul cărora supraviețuirea păsărilor sălbatice este amenințată în mod deosebit(18). Într‑adevăr, trebuie pornit de la principiul că orice intervenție în cursul perioadelor relevante pentru reproducere o poate afecta. Prin urmare, parada nupțială face parte din perioada în cursul căreia articolul 7 alineatul (4) a doua teză din Directiva păsări interzice în principiu orice acțiune de vânătoare.

56.      Totuși, observațiile prezentate de Republica Austria lasă să se înțeleagă de asemenea că perioada reținută de Comisie pentru parada nupțială utilă reproducerii este prea lungă. Se pare că cifrele avansate de Comisie cu privire la cocoșul de mesteacăn, la cocoșul de munte și la sitarul de pădure depind în mod determinant de sosirea femelelor la locurile de paradă nupțială(19). Or, potrivit respectivelor observații, la momentul respectiv, „majoritatea femelelor sunt departe de a fi apte să producă ouă”(20).

57.      Or, din principiul unui regim complet de protecție rezultă că nu are importanță dacă majoritatea femelelor sunt apte pentru reproducere și că, dimpotrivă, este suficient ca parada nupțială să facă parte din faza de reproducere numai pentru o parte din populația speciei(21).

58.      Prin urmare, argumentația referitoare la parada nupțială nu poate respinge susținerile Comisiei cu privire la perioada de protecție a cocoșului de munte, a cocoșului de mesteacăn și a sitarului de pădure.

c)      Cu privire la caracterul justificat al vânătorii în perioada de paradă nupțială

59.      Articolul 9 din Directiva păsări prevede totuși posibilitatea de a autoriza, cu respectarea condițiilor pe care acesta le enunță, vânătoarea la speciile menționate în anexa II în perioadele indicate la articolul 7 alineatul (4) din directiva menționată(22). Normele relevante în speță sunt enunțate la alineatele (1) și (2) ale articolului 9:

„(1)      Statele membre pot aplica derogări de la prevederile articolelor 5, 6, 7 și 8 în cazul în care nu există altă soluție satisfăcătoare, din următoarele motive:

(a)      –       în interesul siguranței și al sănătății publice;

–        în interesul siguranței aerului [a se citi «aeriene»];

–        pentru a preveni daune considerabile asupra recoltelor, a șeptelului, a pădurilor, a pescăriilor și a apelor;

–        pentru protecția florei și a faunei;

(b)      în scopul cercetării și al învățământului, al repopulării sau al reintroducerii și al înmulțirii necesare în acest sens;

(c)      pentru a permite, în condiții strict controlate și pe bază selectivă, capturarea, păstrarea sau alte utilizări judicioase ale anumitor păsări în număr mic.

(2)      Derogarea trebuie să specifice următoarele:

–        speciile care fac obiectul derogărilor;

–        mijloacele, sistemele sau metodele autorizate pentru capturare sau sacrificare;

–        condițiile de risc și circumstanțele de timp și spațiu sub rezerva cărora pot fi acordate astfel de derogări;

–        autoritatea împuternicită să declare că sunt îndeplinite condițiile impuse și să decidă mijloacele, sistemele sau metodele care pot fi utilizate, în ce limite și de către cine;

–        controalele care trebuie efectuate.

[…]”

60.      Articolul 9 din Directiva păsări instituie un regim de excepție, care trebuie să fie de strictă interpretare și să atribuie sarcina probei în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor necesare, pentru fiecare derogare, autorității naționale cu putere de decizie(23). Rezultă că în prezenta procedură îi revine Republicii Austria sarcina de a demonstra justificarea în temeiul articolului 9 de care se prevalează(24).

61.      Republica Austria susține în special că autorizarea acestei vânători are drept efect sporirea interesului vânătorilor pentru conservarea speciilor respective, ceea ce este necesar în măsura în care populația acestor specii ar diminua dacă habitatele lor nu ar mai fi îngrijite în mod intensiv. Astfel, se pare că Republica Austria face referire la articolul 9 alineatul (1) litera (a) a patra liniuță din Directiva păsări la posibilitatea unei derogări pentru protecția florei și a faunei. Recurgerea la articolul 9 presupune totuși inexistența unei alte soluții satisfăcătoare(25). Or, este neîndoielnic faptul că protecția habitatelor acestor specii poate fi asigurată și independent de vânătoare(26). Statele membre au de altfel o obligație în acest sens în temeiul articolului 4(27) – atât în interiorul, cât și în afara zonelor de protecție specială a păsărilor(28).

62.      Se pune astfel întrebarea dacă perioadele de vânătoare pot fi justificate ca fiind derogări în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva păsări pentru a permite, în condiții controlate strict și în mod selectiv, o exploatare judicioasă a anumitor păsări în număr mic. Și această posibilitate de derogare presupune lipsa unei alte soluții satisfăcătoare.

63.      Potrivit jurisprudenței Curții, există o alternativă satisfăcătoare la vânătoare în perioadele în cursul cărora Directiva păsări tinde să stabilească o protecție specială dacă vânarea speciei în cauză este posibilă pe teritoriul vizat în afara perioadelor de protecție. În acest caz, derogarea ar avea drept unic obiectiv prelungirea perioadelor de vânătoare(29).

64.      Până în prezent, Curtea a considerat suficient ca o cantitate „care nu poate fi neglijată” sau „anumite cantități” de exemplare ale speciei în cauză să se afle pe teritoriile de vânătoare de primăvară de la începutul toamnei pentru a considera că există o altă soluție satisfăcătoare(30). Hotărând astfel, Curtea a considerat acceptabilă prezența pe teritoriul de vânătoare, toamna, a unui număr mult mai mic de animale din specia respectivă(31). Curtea a considerat că o derogare de la articolul 7 alineatul (4) din Directiva păsări este justificată numai în cazul absenței totale a speciei în afara perioadelor de protecție(32).

65.      Republica Austria recunoaște că speciile în cauză sunt prezente de asemenea pe teritoriul său în cursul perioadelor de vânătoare. Vânătoarea ar fi totuși impracticabilă la acest moment sau nu ar fi practicabilă decât în câteva cazuri excepționale. În caz de înzăpezire puternică în munți, vânătoarea cu câine ar fi imposibilă. Ar fi dificil, chiar imposibil de găsit vânatul ucis sau rănit.

66.      Aceste susțineri ale Republicii Austria sunt totuși contrare observațiilor depuse de acest stat membru. Potrivit acestor observații, vânătoarea de toamnă la cocoșul de munte și la cocoșul de mesteacăn este cel puțin posibilă, deși în condiții mai puțin favorabile, în special în ceea ce privește măsurile destinate conservării populațiilor(33). În ceea ce privește sitarul de pădure, nici nu pare să fie contestat faptul că vânătoarea de toamnă este posibilă(34). Prin urmare, trebuie să se considere că vânătoarea de toamnă la aceste specii este posibilă.

67.      Susținerea Republicii Austria se deosebește totuși de cauzele anterioare din fața Curții, în măsura în care lipsa unei alte soluții satisfăcătoare se întemeiază și pe faptul că vânătoarea de primăvară ar fi mai selectivă decât vânătoarea de toamnă. Aceasta ar permite de fapt limitarea la uciderea anumitor cocoși – nedominanți – care nu contribuie la reproducerea speciei cocoșului de munte și a cocoșului de mesteacăn. În ceea ce privește sitarul de pădure, poligam, cocoșii uciși ar fi înlocuiți, pentru reproducere, cu alți cocoși. Ar fi imposibilă asigurarea unei astfel de selecții toamna sau iarna. Nu este, așadar, vorba numai de extinderea posibilităților de vânătoare, ci cel puțin și de practicarea vânătorii într‑un mod mai protector.

68.      Potrivit Comisiei, acest aspect este lipsit de orice pertinență în scopul aplicării articolului 9 din Directiva păsări. Nu suntem totuși convinși de aceasta. Dacă vânătoarea de primăvară la cocoși este efectiv mai protectoare pentru populațiile speciilor vizate, ceea ce Comisia nu contestă, conform obiectivelor Directivei păsări se preferă această formă de vânătoare. Astfel, este posibil să nu existe o altă soluție satisfăcătoare în afara vânării în cursul perioadei de paradă nupțială dacă celelalte forme de vânătoare sunt mai puțin protectoare pentru populații.

69.      Totuși, o altă soluție satisfăcătoare în afară de vânătoarea mai protectoare în cursul paradei nupțiale lipsește numai dacă, în același timp, se renunță la vânătoarea mai puțin protectoare în cursul perioadelor în care Directiva păsări autorizează vânătoarea. În caz contrar, vânătoarea mai protectoare ar constitui numai o presiune suplimentară asupra populațiilor, care ar putea fi astfel vânate un timp mai îndelungat.

70.      Măsura în care se realizează acest lucru în landurile austriece considerate în mod individual și problema dacă sunt îndeplinite celelalte condiții pentru o derogare în temeiul articolului 9 din Directiva păsări nu pot fi apreciate decât în lumina reglementărilor în vigoare în diferitele landuri austriece.

2.      Cu privire la landurile considerate în mod individual

a)      Burgenland

71.      În ceea ce privește Burgenland, Comisia arată că articolul 88b alineatul 2 din Legea privind vânătoarea din Burgenland autorizează, între 1 martie și 15 aprilie, vânătoarea la sitarul de pădure prin metoda denumită „vânătoare de becaține”, cu toate că această specie poate fi vânată numai între 11 septembrie și 19 februarie. Burgenland prevede în plus o vânătoare de toamnă la această specie. Pe de altă parte, perioadele de protecție stabilite la articolul 76 alineatul 1 punctele 13 și 16 din Regulamentul privind vânătoarea din Burgenland (Burgenländische Jagdverordnung) ar fi prea scurte în ceea ce privește porumbelul gulerat (Columba palumbus) (între 16 aprilie și 31 iulie în loc de între 1 februarie și 31 august), guguștiucul (Streptopelia decaocto) (între 16 aprilie și 31 iulie în loc de între 1 martie și 20 octombrie), turtureaua (Streptopelia turtur) (între 1 noiembrie și 31 iulie în loc de între 11 aprilie și 31 august) și sitarul de pădure (între 1 ianuarie și 28 februarie și între 16 aprilie și 30 septembrie în loc de între 20 februarie și 10 septembrie).

72.      Republica Austria replică, între altele, că perioadele de protecție prevăzute la articolul 76 din Regulamentul privind vânătoarea din Burgenland au fost stabilite ținând seama de condițiile climatice existente în Austria. Acesta este singurul caz în care Republica Austria, independent de aspectul deja evocat dacă perioada de protecție definită la articolul 7 alineatul (4) a doua teză din Directiva păsări include parada nupțială, contestă exactitatea perioadelor de protecție pe care se întemeiază Comisia.

73.      Prin urmare, pentru ca acțiunea să fie admisibilă cu privire la această obiecție, Comisia ar trebui cel puțin să indice temeiurile pentru care consideră că perioadele de protecție în temeiul articolului 7 alineatul (4) din Directiva păsări cuprind perioadele pe care aceasta le indică. Totuși, Comisia nu răspunde la acest argument specific.

74.      Prin urmare, Comisia nu a dovedit în mod satisfăcător din punct de vedere juridic durata perioadelor de protecție și acțiunea acesteia trebuie respinsă cu privire la acest aspect.

b)      Landul Carintia

75.      Comisia reproșează că, pentru următoarele specii, articolul 9 alineatul 2 din Regulamentul privind vânătoarea din landul Carintia stabilește perioade de vânătoare care se suprapun cu perioada de reproducere și de maturizare: cocoșul de munte (între 10 și 31 mai în loc de între 1 octombrie și 28 februarie), cocoșul de mesteacăn (între 10 și 31 mai în loc de între 21 septembrie și 31 martie), lișița (Fulica atra) (între 16 august și 31 ianuarie în loc de între 21 septembrie și 10 martie), sitarul de pădure (între 1 septembrie și 31 decembrie și între 16 martie și 10 aprilie în loc de între 11 septembrie și 19 februarie), porumbelul gulerat (între 1 august și 31 decembrie și între 16 martie și 10 aprilie în loc de între 1 septembrie și 31 ianuarie) și guguștiucul (între 1 august și 31 decembrie și între 16 martie și 10 aprilie în loc de între 21 octombrie și 20 februarie).

76.      Republica Austria nu contestă această imputare în ceea ce privește lișița, nici în ceea ce privește porumbelul gulerat și guguștiucul.

77.      În privința cocoșului de munte, a cocoșului de mesteacăn și a sitarului de pădure, Republica Austria se referă la motivele expuse mai sus. În această privință, se impune constatarea că se adaugă o vânătoare de toamnă la vânătoarea de primăvară la sitarul de pădure. Rezultă că Republica Austria nu se poate prevala de lipsa unei alte soluții satisfăcătoare în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva păsări.

78.      În schimb, în ceea ce privește cocoșul de munte și cocoșul de mesteacăn, se prevede numai o perioadă de vânătoare de primăvară. Prin urmare, în principiu, este posibilă aplicarea articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva păsări în privința acestor două specii.

79.      Totuși, Curtea a subliniat recent că articolul 9 alineatul (1) litera (c) din directivă obligă statele membre, cu ocazia adoptării măsurilor de transpunere a acestei dispoziții, să garanteze ca, în toate cazurile de aplicare a derogării prevăzute de aceasta și pentru toate speciile protejate, prelevările cinegetice autorizate să nu depășească un nivel maxim conform limitării respectivelor prelevări la un număr mic, limitare impusă de această dispoziție, acest nivel trebuie să fie stabilit pe baza unor date științifice riguroase(35). În special, dispozițiile naționale de transpunere referitoare la noțiunea „număr mic” prevăzută la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva păsări trebuie să permită autorităților competente pentru autorizarea prelevărilor derogatorii de păsări aparținând unei anumite specii să se sprijine pe indicatori suficient de preciși în ceea ce privește cantitățile maxime de respectat(36).

80.      Republica Austria invocă în această privință o modificare a Legii privind vânătoarea din landul Carintia, intervenită în 2004, care este lipsită totuși de pertinență în cadrul prezentei cauze, dat fiind că aprecierea realității încălcării dreptului comunitar trebuie să se facă în raport cu reglementarea în vigoare la 17 decembrie 2003. În plus, dacă, în urma acestei modificări, numai vânătoarea în număr mic la cocoșul de munte, la cocoșul de mesteacăn și la sitarul de pădure poate fi autorizată în cursul perioadei de protecție definite în Directiva păsări, noțiunea juridică „număr mic” nu este în niciun fel definită. În special nu există niciun criteriu în acest sens.

81.      Același lucru este valabil pentru susținerea Republicii Austria potrivit căreia vânătoarea la cocoșul de munte și la cocoșul de mesteacăn este supusă planificării prelevărilor, iar aceasta este efectuată cu respectarea articolului 9 din Directiva păsări. Este posibil ca planificarea prelevărilor să fie efectiv aptă să garanteze controalele impuse în temeiul articolului 9 alineatul (2) a cincea liniuță, dar acest lucru nu ar putea înlocui o definire legislativă a noțiunii „număr mic”.

82.      Așadar, acțiunea Comisiei este admisibilă și cu privire la acest aspect.

c)      Landul Austria Inferioară

83.      În ceea ce privește Austria Inferioară, Comisia arată că articolul 22 din Regulamentul privind vânătoarea din landul Austria Inferioară (Niederösterreichische Jagdgverordnung) stabilește pentru următoarele specii perioade de tir care se suprapun cu perioada de creștere, de reproducere sau de maturizare: cocoșul de munte (între 1 și 31 mai în anii pari în loc de între 1 octombrie și 28 februarie), cocoșul de mesteacăn (între 1 și 31 mai anii impari în loc de între 21 septembrie și 31 martie), cocoșul de munte încrucișat (între 1 ianuarie și 31 decembrie, cu alte cuvinte tot anul, în loc de între 1 octombrie și 28 martie) și sitarul de pădure (între 1 septembrie și 31 decembrie și între 1 martie și 15 aprilie în loc de între 11 septembrie și 19 februarie).

84.      Republica Austria arată, în primul rând, că obiecția referitoare la cocoșul de munte încrucișat nu figura în scrisoarea de punere în întârziere a Comisiei și că acțiunea este inadmisibilă în ceea ce privește acest aspect. Comisia se opune arătând că, în ceea ce privește cocoșul de munte încrucișat, este vorba doar despre o încrucișare între cocoșul de munte și cocoșul de mesteacăn și că, prin urmare, nu era necesar să se facă referire la acesta în scrisoarea de punere în întârziere.

85.      Opinia Comisiei nu poate fi admisă. Cocoșul de munte încrucișat rezultă din încrucișarea a două specii și independent de problema dacă poate fi considerat ca o specie de sine stătătoare în sens biologic, în orice caz acesta nu este nici cocoș de munte, nici cocoș de mesteacăn. Prin urmare, cocoșul de munte încrucișat ar fi trebuit deja să facă obiectul scrisorii de punere în întârziere și al avizului motivat, dat fiind că, potrivit jurisprudenței constante a Curții, acestea delimitează obiectul litigiului(37). Având în vedere posibilitatea pentru statul membru interesat de a prezenta observațiile sale, obiectul litigiului nu mai poate fi extins apoi. Această obiecție este, prin urmare, inadmisibilă în măsura în care Comisia critică perioadele de vânătoare stabilite pentru cocoșul de munte încrucișat.

86.      În ceea ce privește obiecția referitoare la o protecție insuficientă a celorlalte specii citate, ar putea fi luată în considerare, astfel cum am expus mai sus(38), numai o justificare a vânătorii de primăvară în temeiul articolului 9 din Directiva păsări. Aceasta este totuși exclusă în privința sitarului de pădure, dat fiind că, pentru această specie, s‑a stabilit de asemenea o perioadă de vânătoare toamna și iarna și că, astfel, vânătoarea de primăvară nu este o soluție alternativă, mai protectoare, la vânătoarea de toamnă, ci constituie o presiune suplimentară asupra populației.

87.      În schimb, în ceea ce privește cocoșul de munte și cocoșul de mesteacăn, justificarea este posibilă întrucât s‑a renunțat la vânătoarea de toamnă și, un an din doi, și la vânătoarea de primăvară. Totuși, Republica Austria nu furnizează nicio indicație cu privire la modul în care este asigurată respectarea celorlalte condiții ale articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva păsări, în special a restricției la un număr mic(39).

88.      Prin urmare, acțiunea Comisiei este admisibilă și cu privire la acest aspect.

d)      Landul Austria Superioară

89.      Comisia reproșează Republicii Austria că, în aplicarea articolului 1 din Regulamentul privind perioadele de protecție a animalelor care pot fi vânate din landul Austria Superioară (Oberösterreichische Schonzeitenverordnung), perioadele de vânătoare se suprapun cu perioada de creștere, de reproducere și de maturizare pentru următoarele specii: cocoșul de munte (între 1 și 31 mai în loc de între 1 octombrie și 28 februarie), cocoșul de mesteacăn (între 1 și 31 mai în loc de între 21 septembrie și 31 martie), cocoșul de munte încrucișat (între 1 și 31 mai în loc de între 1 octombrie și 28 martie) și sitarul de pădure (între 1 octombrie și 30 aprilie în loc de între 11 septembrie și 19 februarie).

90.      Această imputare este întemeiată în ceea ce privește sitarul de pădure, dat fiind că acesta poate fi vânat nu numai (în mod mai protector) primăvara, ci și toamna și iarna(40). Cu privire la cocoșul de munte și la cocoșul de mesteacăn, deși numai vânătoarea de primăvară este autorizată, totuși dovada îndeplinirii celorlalte condiții ale articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva păsări lipsește, în special în ceea ce privește criteriile pentru stabilirea unui număr mic. Și în această privință acțiunea este fondată.

91.      În ceea ce privește dispozițiile referitoare la cocoșul de munte încrucișat, mai întâi trebuie examinat dacă acesta, ca și încrucișare între cocoșul de munte și cocoșul de mesteacăn, beneficiază de protecția Directivei păsări.

92.      Potrivit articolului 1 alineatul (1), Directiva păsări are ca obiectiv conservarea tuturor speciilor de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe teritoriul european al statelor membre pentru care se aplică tratatul. Interdicțiile de omorâre sau de capturare prevăzute la articolul 5 privesc exemplare din aceste specii. Dispozițiile în materie de vânătoare prevăzute la articolul 7 se referă de asemenea la anumite specii a căror vânare este autorizată prin directiva menționată(41).

93.      O specie biologică se definește ca ansamblul tuturor indivizilor care constituie o comunitate de reproducere. Chestiunea dacă cocoșii de munte încrucișați sunt apți să procreeze împreună este cel puțin contestată de Republica Austria (în cadrul argumentației sale privind Austria Inferioară) fără a fi abordată de Comisie. Așadar, nu s‑ar putea pleca de la principiul că există o comunitate de reproducere a cocoșilor de munte încrucișați care ar permite să fie considerați ca o specie de sine stătătoare.

94.      Cocoșul de munte încrucișat nu aparține totuși nici speciei cocoșului de munte sau a cocoșului de mesteacăn. Și în această privință, Republica Austria contestă într‑adevăr posibilitatea unei reproduceri, fără a fi contrazisă de Comisie.

95.      Prin urmare, vânarea cocoșului de munte încrucișat nu intră nici sub incidența interdicției de omorâre sau de capturare a speciilor de păsări sălbatice protejate, nici a dispozițiilor în materie de vânătoare.

96.      Acest rezultat este conform obiectivului de protecție al Directivei păsări. Într‑adevăr, aceasta nu are ca obiectiv protecția păsărilor ca atare în mod individual, ci în mod expres conservarea speciilor de păsări sălbatice(42). Exemplare încrucișate care nu sunt apte de reproducere nu pot contribui la realizarea acestui obiectiv.

97.      Prin urmare, acțiunea Comisiei în ceea ce privește cocoșul de munte încrucișat trebuie respinsă.

98.      Pentru completare, trebuie adăugat că vânarea cocoșului de munte încrucișat nu este compatibilă cu articolul 5 litera (d) din Directiva păsări decât în măsura în care aceasta nu are ca efect perturbarea în mod semnificativ a reproducerii speciilor protejate. Acest lucru privește în mod deosebit cocoșul de mesteacăn, ale cărui situri de paradă nupțială sunt frecventate de cocoșul de munte încrucișat, potrivit declarațiilor Republicii Austria.

99.      Dacă totuși Curtea ar considera că vânarea cocoșului de munte încrucișat este legală doar în cadrul definit la articolele 7 și 9 din Directiva păsări, acțiunea Comisiei ar fi de asemenea fondată în ceea ce privește cocoșul de munte încrucișat. Întrucât cocoșul de munte încrucișat nu trebuie clasat printre speciile din anexa II, vânarea acestuia nu s‑ar putea întemeia pe articolul 7. Nici condițiile unei derogări în temeiul articolului 9 nu sunt demonstrate. Desigur, este posibil ca exemplarele de masculi de cocoș de munte încrucișat să afecteze succesul reproducerii cocoșului de mesteacăn, dar argumentele avansate de Republica Austria nu permit să se concluzioneze că acest lucru ar produce daune considerabile asupra recoltelor, a șeptelului, a pădurilor, a pescăriilor și a apelor în sensul articolului 9 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță. În ceea ce privește ipoteza unei exploatări judicioase în număr mic, în orice caz lipsește orice criteriu al unui număr mic, ca și în cazul cocoșului de munte și al cocoșului de mesteacăn(43).

e)      Landul Salzburg

100. Comisia reproșează că la articolul 54 alineatul (1) din Legea privind vânătoarea din landul Salzburg (Salzburger Jagdgesetz) în coroborare cu articolul 1 din Regulamentul privind perioadele în care vânătoarea nu este permisă din landul Salzburg (Salzburger Schonzeitenverordnung) s‑au stabilit, în ceea ce privește cocoșul de munte (între 1 și 31 mai în loc de între 1 octombrie și 28 februarie), cocoșul de munte încrucișat (între 1 mai și 15 iunie în loc de între 1 octombrie și 28 martie), cocoșul de mesteacăn (între 1 mai și 15 iunie în loc de între 21 septembrie și 31 martie) și sitarul de pădure (între 1 martie și 15 aprilie și între 1 octombrie și 31 decembrie în loc de între 11 septembrie și 19 februarie), perioade de vânătoare care se suprapun cu perioada de reproducere fără a se face referire îndeajuns la criteriile articolului 9 din Directiva păsări. Comisia s‑a desistat de acțiunea referitoare la celelalte specii.

101. După cum s‑a arătat deja, acțiunea în ceea ce privește cocoșul de munte încrucișat trebuie respinsă în măsura în care vânarea acestuia nu este reglementată prin Directiva păsări(44).

102. În schimb, vânătoarea de primăvară la sitarul de pădure combinată cu o vânătoare de toamnă nu ar putea fi justificată în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (c)(45).

103. În ceea ce privește cocoșul de munte și cocoșul de mesteacăn, este autorizată numai vânătoarea de primăvară. Ca dovadă a faptului că celelalte condiții ale articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva păsări sunt îndeplinite(46), Republica Austria invocă normele în materie de planificare a prelevărilor. Or, potrivit articolului 59 alineatul (1) a doua teză din Legea privind vânătoarea din landul Salzburg, aceste dispoziții privesc numai speciile care nu sunt reluate pe lista din anexa II la Directiva păsări drept specii care pot fi vânate în Austria. Cocoșul de munte și cocoșul de mesteacăn sunt totuși menționați în anexa II și nu țin, așadar, de planificarea prelevărilor. Prin urmare, Republica Austria nu a demonstrat că legislația landului Salzburg garanta respectarea articolului 9 alineatul (1) litera (c).

104. Prin urmare, acțiunea este întemeiată și cu privire la această obiecție în ceea ce privește reglementarea în vigoare în landul Salzburg privind cocoșul de munte, cocoșul de mesteacăn și sitarul de pădure.

f)      Landul Tirol

105. În legătură cu articolul 1 alineatul (1) din Al doilea regulament de aplicare a Legii privind vânătoarea din landul Tirol (Zweite Durchführungsverordnung zum Tiroler Jagdgesetz), Comisia reproșează că perioadele de vânătoare pe care le stabilește impietează asupra perioadelor de creștere, de reproducere și de maturizare în ceea ce privește cocoșul de munte (între 1 și 15 mai în anii impari în loc de între 1 octombrie și 28 februarie) și cocoșul de mesteacăn (între 10 și 31 mai în loc de între 21 septembrie și 31 martie).

106. După cum s‑a arătat deja, nu este exclus ca această formă de vânătoare să poată fi justificată în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva păsări, însă și în acest caz lipsește dovada transpunerii suficiente a celorlalte condiții ale acestei dispoziții, în special în ceea ce privește cerința unui criteriu pentru stabilirea unui număr mic(47).

107. Prin urmare, acțiunea est întemeiată și cu privire la acest aspect.

g)      Landul Vorarlberg

108. În prezent, Comisia reproșează numai insuficienta transpunere a articolului 7 alineatul (4) din Directiva păsări prin stabilirea incorectă a perioadei de vânătoare în ceea ce privește cocoșul de mesteacăn (între 11 și 31 mai în loc de între 21 septembrie și 31 martie). Și în acest caz, se impune constatarea că Republica Austria nu a stabilit că erau îndeplinite toate condițiile necesare pentru a justifica această reglementare(48). Prin urmare, acțiunea este admisibilă și cu privire la acest aspect.

h)      Landul Viena

109. Comisia constată că articolul 69 din Legea privind vânătoarea din landul Viena (Wiener Jagdgesetz) în coroborare cu articolul 1 alineatul 1 din Regulamentul privind perioadele în care vânătoarea nu este permisă din landul Viena (Wiener Schonzeitenverordnung) stabilește, contrar articolului 7 alineatul (4) din Directiva păsări, perioade de vânătoare pentru sitarul de pădure care, cel puțin între 1 martie și 15 aprilie, se suprapun cu perioada de creștere, de reproducere sau de maturizare. Trebuie adăugat că, în landul Viena, s‑a stabilit de asemenea o perioadă de vânătoare de toamnă și de iarnă, și anume între 1 septembrie și 31 decembrie.

110. Întrucât și în Viena vânătoarea de primăvară la sitarul de pădure este combinată cu o vânătoare de toamnă, prima dintre ele nu poate fi justificată în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (c)(49).

111. În măsura în care Republica Austria se apără invocând o reformă a Regulamentului privind perioadele în care vânătoarea nu este permisă, care a fost adoptat numai după expirarea termenului stabilit în avizul motivat, acest argument nu poate fi luat în considerare în cadrul aprecierii neîndeplinirii obligațiilor imputate în speță. Pe de altă parte, nici potrivit acestei reforme nu s‑ar stabili îndeplinirea condițiilor articolului 9 alineatul (1) din Directiva păsări. În expunerea de motive a ultimei modificări a respectivului regulament (LGBl. für Wien nr. 41/2004) citată de Republica Austria, singurul motiv de derogare menționat este acela că vânătoarea de primăvară este o formă de vânătoare istorică ce nu poate fi înlocuită. Acesta nu reprezintă un motiv de derogare suficient în sensul articolului 9 alineatul (1) din Directiva păsări.

112. Prin urmare, acțiunea este admisibilă și cu privire la acest aspect.

G –    Cu privire la articolul 8 din Directiva păsări

113. Articolul 8 din Directiva păsări se referă la mijloacele și la metodele de vânătoare și de captură interzise. Acesta prevede:

„(1)      În privința vânării, a capturării sau a omorârii păsărilor care intră sub incidența prezentei directive, statele membre interzic utilizarea oricăror mijloace, sisteme sau metode folosite pentru capturarea sau omorârea pe scară largă sau neselectivă a păsărilor sau care pot produce dispariția pe plan local a unei specii, în special a uneia dintre speciile menționate la anexa IV litera (a).

(2)      În afară de aceasta, statele membre interzic vânarea din mijloace de transport și în condițiile menționate la anexa IV litera (b).”

114. Comisia arată că articolul 20 alineatul 4 din Legea privind protecția naturii din Austria Inferioară (Niederösterreichisches Naturschutzgesetz) nu precizează suficient mijloacele de vânătoare interzise în temeiul anexei IV litera (a) din Directiva păsări. Dimpotrivă, articolul respectiv nu ar conține decât o referire de ordin general la „mijloacele, sistemele sau metodele de capturare sau de ucidere autorizate”.

115. Republica Austria arată că, potrivit dispoziției menționate, autoritățile sunt obligate să stabilească ele însele în decizia de autorizare mijloacele, sistemele sau metodele de capturare sau de ucidere autorizate. Întrucât autoritățile sunt astfel obligate să acționeze în conformitate cu Directiva păsări și, în plus, în conformitate cu principiul aplicării coerente a ordinii juridice naționale, să respecte interdicțiile prevăzute la articolul 95 din Legea privind vânătoarea din landul Austria Inferioară (Niederösterreichisches Jagdgesetz), protecția impusă prin directiva respectivă ar fi garantată.

116. După cum s‑a arătat deja, posibilitatea unei practici conforme acestei directive nu îndeplinește cerințele unei transpuneri corecte(50). În plus, este necesară transpunerea listei de mijloace și de metode de vânătoare și de captură ilicite(51). În special interdicțiile stabilite în Directiva păsări de a utiliza anumite mijloace în cursul exercitării vânătorii trebuie să decurgă din dispoziții normative. Principiul securității juridice impune ca interdicțiile în cauză să fie reluate în dispoziții cu forță juridică obligatorie(52).

117. Trimiterea la articolul 95 din Legea privind vânătoarea din landul Austria Inferioară este de asemenea inoperantă, dat fiind că în domeniul de aplicare al acestei legi intră numai speciile de animale sălbatice care pot fi vânate, și nu toate speciile de păsări care trebuie protejate.

118. Prin urmare, articolul 8 din Directiva păsări nu a fost transpus corect în Austria Inferioară și acțiunea Comisiei trebuie admisă cu privire la acest aspect.

H –    Cu privire la articolul 9 din Directiva păsări

119. Comisia critică modul de transpunere a articolului 9 din Directiva păsări în mai multe landuri. În măsura în care privește această cauză, textul articolului 9 a fost deja reprodus(53).

120. Această dispoziție enunță criteriile de derogare de la normele de protecție a speciilor de păsări la care se referă, cuprinse la articolele 5-8. Derogarea este supusă la trei condiții. În primul rând, statul membru trebuie să restrângă derogarea în cazul în care nu există o altă soluție satisfăcătoare. În al doilea rând, derogarea trebuie întemeiată pe cel puțin unul dintre motivele enumerate limitativ la articolul 9 alineatul (1) literele (a)-(c) din Directiva păsări. În al treilea rând, derogarea trebuie să răspundă criteriilor precise de formă enumerate la alineatul (2) al articolului menționat, care au ca obiect limitarea derogărilor la strictul necesar, și să permită Comisiei supravegherea acestora(54).

1.      Burgenland

121. Comisia arată că, în temeiul articolului 88a alineatul 1 din Legea privind vânătoarea din Burgenland, combaterea graurilor este autorizată între 15 iulie și 30 noiembrie. În conformitate cu alineatul 2 al articolului respectiv, în cazul în care apariția masivă a graurilor în zone viticole este previzibilă, necesitatea acestei măsuri trebuie constatată prin regulament al guvernului landului(55). În opinia Comisiei, această abilitare de reglementare nu se referă suficient la condițiile prevăzute la articolul 9 din Directiva păsări.

122. Comisia a imputat deja aceleiași dispoziții că este contrară articolelor 1 și 5 din Directiva păsări. Orice restricție adusă de o dispoziție națională de transpunere unei dispoziții de protecție, cum ar fi, de exemplu, articolul 5, poate fi înțeleasă atât ca o limitare a domeniului de aplicare al acesteia, caz în care trebuie apreciată în raport cu dispoziția de protecție respectivă, cât și ca derogare, care trebuie raportată la articolul 9. Astfel, articolul 5 și următoarele și articolul 9 – precum articolul 12 și următoarele și articolul 16 din Directiva habitate(56) – constituie un sistem de protecție închis(57). În afară de articolul 5 și următoarele, și dispoziția națională de transpunere poate, așadar, încălca articolul 9 din Directiva păsări și, prin urmare, trebuie raportată la acesta din urmă, în măsura în care Comisia susține și acest motiv.

123. Republica Austria consideră totuși că, având în vedere daunele considerabile pe care le cauzează graurul culturilor viticole, această reglementare este compatibilă cu obiectivele articolului 9 alineatul (1) din Directiva păsări. Lipsa unei alte soluții satisfăcătoare ar reieși din expunerea de motive a Legii privind vânătoarea din Burgenland în care s‑ar fi declarat, în legătură cu articolul 88a, că mijloacele convenționale de alungare sunt insuficiente. În măsura în care articolul 88a din Legea privind vânătoarea din Burgenland ar reprezenta numai abilitarea pentru adoptarea regulamentului, nu ar fi necesară reluarea în lege a condițiilor enunțate la articolul 9 alineatul (2) din Directiva păsări.

124. Această argumentație nu poate fi admisă. Este contrar principiului securității juridice ca legea să dea abilitare pentru adoptarea unui regulament care derogă de la normele de protecție, dar să nu definească ea însăși criteriile formale precise cărora li se supune derogarea. Trebuie amintită în această privință jurisprudența Curții, potrivit căreia exactitatea transpunerii are o importanță deosebită în privința situațiilor precum cea în cauză în speță, în care gestionarea patrimoniului comun este încredințată, fiecărui stat membru, pentru propriul teritoriu(58). Curtea a amintit recent acest principiu în legătură cu transpunerea articolului 9(59).

125. Articolul 88a din Legea privind vânătoarea din Burgenland nu prevede el însuși care sunt mijloacele, sistemele sau metodele de captură ori de omorâre autorizate, după cum nici nu impune în mod obligatoriu ca regulamentul care trebuie adoptat în aplicarea alineatului 2 să reglementeze acest aspect. Potrivit textului articolului 88a alineatul 2 din Legea privind vânătoarea din Burgenland, regulamentul respectiv constată numai că graurii prezintă pericol pentru viticultură. În schimb, nu se impune ca acesta să conțină și indicații mai precise în ceea ce privește condițiile articolului 9 alineatul (2) din Directiva păsări. De asemenea, cerința lipsei unei alte soluții satisfăcătoare nu este menționată. Astfel, regimul instituit prin articolul 88a din Legea privind vânătoarea din Burgenland nu răspunde criteriilor unei derogări în temeiul articolului 9 din Directiva păsări.

2.      Landul Austria Inferioară

126. În ceea ce privește Austria Inferioară, Comisia arată că, autorizând derogări, „în special în scopuri științifice sau pedagogice”, articolul 20 alineatul 4 din Legea privind protecția naturii din landul Austria Inferioară nu furnizează o listă exhaustivă de motive admise de derogare de la dispozițiile de protecție a păsărilor sălbatice. Republica Austria opune argumentul că, în aplicarea articolului 20 alineatul (4) din Legea privind protecția naturii din landul Austria Inferioară, autoritățile trebuie să acționeze într‑un mod conform cu directiva și respectă de asemenea criteriile definite de dreptul vânătorii.

127. După cum am amintit deja, potrivit jurisprudenței Curții, o simplă practică administrativă conformă directivei nu îndeplinește cerințele unei transpuneri corecte(60). Legea națională trebuie să enumere ea însăși în mod exhaustiv motivele care permit să se deroge, dacă este cazul, de la dispozițiile de protecție. Având în vedere formularea deschisă privind motivele a articolului 20 alineatul 4 din Legea privind protecția naturii din landul Austria Inferioară, nu poate fi vorba despre o transpunere corectă.

128. În plus, Comisia critică faptul că articolul 21 din Legea privind protecția naturii din landul Austria Inferioară autorizează o derogare de la dispozițiile de protecție a păsărilor sălbatice în scopuri de utilizare profesională, agricolă sau silvicolă, fără a supune această derogare criteriilor articolului 9 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări. Republica Austria arată că respectivele clauze de derogare nu se aplică niciodată inter alia când se aduce atingere deliberat unor plante și animale protejate sau unor habitate protejate.

129. Articolul 21 din Legea privind protecția naturii din landul Austria Inferioară exclude utilizarea profesională, agricolă sau silvicolă de la interdicțiile de protecție a păsărilor. Totuși, aceste clauze de derogare nu sunt în mod expres aplicabile în cazul în care se aduce atingere deliberat unor plante și animale protejate.

130. Contrar analizei Comisiei, această normă nu trebuie raportată la articolul 9 din Directiva păsări. Articolul 9 ar fi relevant numai dacă articolul 21 din Legea privind protecția naturii din landul Austria Inferioară ar permite derogări de la interdicțiile articolelor 5-8. Or, nu este cazul. Interdicțiile articolelor 5 și 6 pertinente în raport cu utilizarea profesională, agricolă sau silvicolă necesită toate, în mod expres sau implicit, o atingere deliberată(61). Or, tocmai, excepțiile articolului 21 nu se aplică în cazul atingerilor deliberate. Așadar, ele nu trebuie să fie conforme articolului 9.

131. În consecință, cu privire la acest aspect, acțiunea Comisiei este numai în parte admisibilă, și anume în ceea ce privește articolul 20 alineatul 4 din Legea privind protecția naturii din landul Austria Inferioară.

3.      Landul Austria Superioară

132. Comisia impută faptul că articolul 60 alineatul 3 din Legea privind vânătoarea din landul Austria Superioară (Oberösterreichisches Jagdgesetz) conține derogări de la dispozițiile de protecție fără a le supune criteriului lipsei unei alte soluții satisfăcătoare. Potrivit dispoziției menționate, „în imobilele de locuit și clădirile comerciale, precum și în grădinile familiale împrejmuite, posesorul poate captura sau ucide și își poate însuși […] ulii, șoimi negri și ereți”.

133. Republica Austria replică în esență că, atunci când a completat acest articol ulterior adăugând condiția „dacă acest lucru este necesar pentru a împiedica pagube importante, în special aduse culturilor, crescătoriilor și altor forme de proprietate”, legiuitorul însuși a examinat chestiunea eventualelor soluții alternative. Acesta ar fi concluzionat că, în cazurile prevăzute prin dispoziția în cauză, nu exista în general altă soluție.

134. În această privință, trebuie stabilit mai întâi că numai versiunea originală face obiectul prezentei proceduri și că aceasta nu prevede, nici chiar sub formă rudimentară, o examinare a soluțiilor alternative.

135. În ceea ce privește dispoziția în vigoare în prezent, trebuie observat că – astfel cum în mod întemeiat arată Comisia – împrejurarea că legiuitorul a examinat acest aspect nu este suficientă. Dimpotrivă, din articolul 9 alineatul (2) a patra liniuță din Directiva păsări reiese că trebuie desemnată o autoritate care să examineze în fiecare caz în parte dacă sunt îndeplinite condițiile de derogare. În plus, celelalte cerințe prevăzute la articolul 9 alineatul (2) din Directiva păsări, referitoare la mijloacele de captură și de omorâre, precum și la controale nu au fost transpuse.

136. Pe de altă parte, dispoziția națională sus‑mențioantă permite capturarea, omorârea și însușirea de păsări protejate în scopul prevenirii daunelor aduse „altor forme de proprietate” și prevede astfel un motiv de derogare care nu figurează pe lista exhaustivă a articolului 9 alineatul (1) din Directiva păsări. Prin urmare, articolul 60 alineatul 3 din Legea privind vânătoarea din landul Austria Superioară nu este conform articolului 9 alineatele (1) și (2).

137. În consecință, acțiunea Comisiei este admisibilă și cu privire la acest aspect.

4.      Landul Salzburg

138. În ceea ce privește landul Salzburg, Comisia contestă articolul 34 alineatul 1 din Legea privind protecția naturii din landul Salzburg (Salzburger Naturschutzgesetz) potrivit căruia pot fi autorizate excepții de la dispozițiile de protecție în vigoare, inter alia, în vederea producerii de băuturi. Republica Austria arată că derogarea în favoarea producției de băuturi nu se aplică păsărilor, întrucât aceasta are în vedere să permită producerea de băuturi alcoolice pe bază de anumite specii vegetale. Or, textul articolului respectiv nu conține nicio restricție în acest sens. Acesta creează astfel un motiv de derogare suplimentară care nu figurează pe lista exhaustivă de motive de derogare prevăzute la articolul 9 din Directiva păsări.

139. În plus, Comisia impută faptul că articolul 72 alineatul 3 din Legea privind vânătoarea din landul Salzburg permite derogări de la interdicția de a utiliza capcane pentru a omorî animale sălbatice fără a se lua în considerare criteriile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) din Directiva păsări. Și această obiecție este întemeiată. Această dispoziție din legislația landului Salzburg nu este conformă caracterului exhaustiv al listei de motive de derogare admis care figurează la articolul 9 alineatul (1) din Directiva păsări, în măsura în care permite punerea de capcane atunci când „interese publice de o importanță comparabilă nu pot fi protejate altfel”. În plus, cerințele articolului 9 alineatul (2) din Directiva păsări nu sunt transpuse suficient prin legea națională respectivă.

140. Prin urmare, articolul 9 nu a fost transpus corect în landul Salzburg. Așadar, acțiunea Comisiei trebuie admisă cu privire la acest aspect.

5.      Landul Tirol

141. Comisia impută faptul că articolul 4 alineatul 3 din Regulamentul privind protecția naturii din landul Tirol (Tiroler Naturschutzverordnung) permite îndepărtarea ciorilor, a graurilor și a mierlelor din culturile agricole și silvicole, precum și din grădinile private, fără a transpune criteriile articolului 9 din Directiva păsări. Republica Austria anunță o reformă, dar apără și punctul de vedere potrivit căruia nu este necesar să existe o întemeiere pe articolul 9, dat fiind că, potrivit articolului 5 litera (d), numai perturbările care au un efect semnificativ în raport cu obiectivele directivei trebuie interzise. Or, îndepărtarea autorizată nu ar avea un efect semnificativ.

142. Argumentele Republicii Austria sunt totuși convingătoare. Dacă speciile în cauză ar fi într‑adevăr îndepărtate din toate culturile agricole și silvicole, precum și din grădinile private, habitatul lor ar fi redus aproape la zero. Așadar, perturbarea astfel autorizată ar putea avea un efect semnificativ având în vedere obiectivele Directivei păsări. Aceasta nu ar fi putut fi autorizată decât în temeiul articolului 9. Or, condițiile enunțate la acest articol nu au fost transpuse.

143. Prin urmare, acțiunea este admisibilă cu privire la acest aspect.

I –    Cu privire la articolul 11 din Directiva păsări

144. Articolul 11 privește introducerea de specii neindigene și are următorul cuprins:

„Statele membre se asigură că introducerea speciilor de păsări care nu se găsesc în mod natural în stare sălbatică pe teritoriul european al statelor membre nu prejudiciază flora și fauna locală. Statele membre consultă Comisia în această privință.”

145. Comisia susține că Austria Inferioară nu a transpus corect această dispoziție a directivei în măsura în care articolul 17 alineatul 5 din Legea privind protecția naturii din landul Austria Inferioară subordonează introducerea și dezvoltarea de specii neindigene condiției de a nu rezulta din aceasta o deteriorare „durabilă” a speciilor indigene sau a peisajelor locale. Astfel, s‑ar introduce un criteriu suplimentar, neprevăzut prin directivă.

146. În replică, Republica Austria arată că este necesară o autorizație a guvernului landului pentru introducerea de specii de păsări neindigene și că guvernul respectiv interpretează dispoziția națională într‑un mod conform directivei în sensul că autorizația trebuie refuzată în cazul în care ar avea un efect negativ asupra faunei și florei locale.

147. Articolul 11 din Directiva păsări stabilește bariere mai ridicate decât norma națională cu privire la introducerea de specii de păsări care nu se găsesc în mod natural în stare sălbatică pe teritoriul european al statelor membre. Așadar este exclusă o transpunere corectă a articolului respectiv prin articolul 17 alineatul 5 din Legea privind protecția naturii din landul Austria Inferioară. De asemenea, am amintit deja că o interpretare a autorităților conformă directivei nu este suficientă pentru a se considera că există transpunere(62).

148. Prin urmare, acțiunea este admisibilă și cu privire la acest din urmă aspect.

III – Cu privire la cheltuielile de judecată

149. Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În măsura în care Curtea este în continuare sesizată cu soluționarea acțiunii, Comisia are în mare parte câștig de cauză; prin urmare, se impune obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecată. În temeiul articolului 69 alineatul (5) din Regulamentul de procedură, aceeași constatare este valabilă și în privința motivelor la care Comisia a renunțat. Sub acest aspect, Republica Austria se află la originea acțiunii, dat fiind că legislația națională a fost modificată cu întârziere pentru a răspunde exigențelor dreptului comunitar. Prin urmare, se impune obligarea Republicii Austria la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

IV – Concluzie

150. Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să hotărască după cum urmează:

„1)      Prin transpunerea în mod incorect a următoarelor prevederi din Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice:

–        articolul 1 alineatele (1) și (2) în ceea ce privește Burgenland, Carintia, Austria Inferioară, Austria Superioară și Styria;

–        articolul 5 în Burgenland, în Carintia, în Austria Inferioară, în Austria Superioară și în Styria;

–        articolul 6 alineatul (1) în Austria Superioară;

–        articolul 7 alineatul (1) în Carintia, în Austria Inferioară și în Austria Superioară;

–        articolul 7 alineatul (4) în următoarele landuri cu privire la următoarele specii de păsări:

–        în Carintia, în ceea ce privește cocoșul de munte, cocoșul de mesteacăn, lișița, sitarul de pădure, porumbelul gulerat și guguștiucul:

–        în Austria Inferioară, în ceea ce privește cocoșul de munte, cocoșul de mesteacăn și sitarul de pădure:

–        în Austria Superioară, în ceea ce privește cocoșul de munte, cocoșul de mesteacăn și sitarul de pădure:

–        în landul Salzburg, în ceea ce privește cocoșul de munte, cocoșul de mesteacăn și sitarul de pădure:

–        în Styria, în ceea ce privește cocoșul de munte, cocoșul de mesteacăn și sitarul de pădure:

–        în Tirol, în ceea ce privește cocoșul de munte și cocoșul de mesteacăn:

–        în Vorarlberg, în ceea ce privește cocoșul de mesteacăn și

–        în landul Viena, în ceea ce privește sitarul de pădure;

–        articolul 8 în Austria Inferioară;

–        articolul 9 în Burgenland, în Austria Inferioară, în Austria Superioară, în landul Salzburg, în Tirol și în Styria;

–        articolul 11 în Austria Inferioară.

Republica Austria nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 10 CE și 249 CE, precum și al articolului 18 din directiva amintită.

2)      Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

3)      Obligă Republica Austria la plata cheltuielilor de judecată.”

1– Limba originală: germana.

2– JO L 103, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 77, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/49/CE a Comisiei din 29 iulie 1997 (JO L 223, p. 9).

3– Hotărârea Curții din 8 iulie 1987, Comisia/Belgia (conformitate) (247/85, Rec., p. 3029, punctul 18 și următoarele).

4– În acest sens, a se vedea în continuare punctul 121 și următoarele.

5– Hotărârea din 10 mai 2001, Comisia/Țările de Jos (C‑144/99, Rec., p. I‑3541, punctul 21), și Hotărârea din 19 septembrie 1996, Comisia/Grecia (C‑236/95, Rec., p. I‑4459, punctul 12 și următoarele); de asemenea, în materie de mediu, Concluziile avocatului general Stix‑Hackl prezentate la 14 ianuarie 2003 în cauza Comisia/Franța (Hotărârea din 26 iunie 2003, C‑233/00, Rec., p. I‑6625, punctul 73).

6– Hotărârea din 13 martie 1997, Comisia/Franța (C‑197/96, Rec., p. I‑1489, punctul 14), Hotărârea din 9 martie 2000, Comisia/Italia (C‑358/98, Rec., p. I‑1255, punctul 17), Hotărârea din 7 martie 2002, Comisia/Italia (C‑145/99, Rec., p. I‑2235, punctul 30), și Hotărârea din 10 martie 2005, Comisia/Regatul Unit (C‑33/03, Rec., p. I‑1865, punctul 25).

7– Hotărârea din 8 iulie 1987, Comisia/Italia (conformitate) (262/85, Rec., p. 3073, punctul 39), și Hotărârea din 7 decembrie 2000, Comisia/Franța (perioade de vânătoare) (C‑38/99, Rec., p. I‑10941, punctul 53).

8– Hotărârea Comisia/Belgia (conformitate) (citată la nota de subsol 3, punctul 21 și următoarele).

9– Aceste dispoziții sunt menționate la punctul 8 de mai sus.

10– Referitor la compatibilitatea normelor privind graurul cu articolul 9 din Directiva păsări, a se vedea în continuare punctul 121 și următoarele.

11– A se vedea punctul 6 de mai sus.

12– Cu privire la o încălcare similară în Burgenland, a se vedea punctul 21 de mai sus.

13– A se vedea Concluziile noastre prezentate la 14 septembrie 2006 în cauza Comisia/Spania (lista IBA) (C‑235/04, încă pendinte în fața Curții, punctul 94 și următoarele).

14– Cu privire la încălcări similare imputate în Burgenland, a se vedea punctul 21 de mai sus, iar în Carintia, a se vedea punctul 31 de mai sus.

15– Republica Austria susține aceste argumente prin observații științifice ale Zentralstelle Österreichischer Landesjagdverbände cu privire la vânătoarea de primăvară la cocoșul de munte, la cocoșul de mesteacăn și la sitarul de pădure (anexa 3 la memoriul în duplică) care sunt datate 5 iulie 2005 și care nu puteau fi prezentate, așadar, decât în memoriul în duplică, nefiind, prin urmare, prezentate tardiv.

16– Este posibil ca în cerere Comisia să se refere – fără să indice în mod clar – la studiul Comisiei și al Comitetului ORNIS „Key concepts of Article 7(4) of Directive 79/409/EEC – Period of Reproduction and Prenuptial Migration of Annex II Bird Species in the EU” [Noțiuni‑cheie ale articolului 7 alineatul (4) din Directiva 70/409/CEE – Perioada de reproducere și migrația prenupțială a speciilor de păsări prevăzute în anexa II în Uniunea Europeană], septembrie 2001, care poate fi consultat la următoarea adresă: Comisia indică totuși pentru mai multe specii perioade de protecție care se îndepărtează de la cele menționate în studiu (de exemplu, pentru sitarul de pădure, turturea, porumbelul gulerat și guguștiuc).

17– Hotărârea din 17 ianuarie 1991, Comisia/Italia (perioade de vânătoare) (C‑157/89, Rec., p. I‑57, punctul 15).

18– Hotărârea Comisia/Italia (perioade de vânătoare) (citată la nota de subsol 17, punctul 14) și Hotărârea din 19 ianuarie 1994, Association pour la protection des animaux sauvages și alții (C‑435/92, Rec., p. I‑67, punctul 9).

19– Precum s‑a indicat în documentul „Period of Reproduction and prenuptial Migration of Annex II Bird Species in the EU”, p. 121 și p. 124, precum și p. 201,

20– Observații [citate la nota de subsol 15, p. 5 (pagina 65 din memoriul în duplică)].

21– A se vedea Hotărârea Comisia/Italia (perioade de vânătoare ) (citată la nota de subsol 17, punctul 14) și Hotărârea Association pour la protection des animaux sauvages și alții (citată la nota de subsol 18, punctul 10).

22– Hotărârea din 16 octombrie 2003, Ligue pour la protection des oiseaux și alții (C‑182/02, Rec., p. I‑12105, punctele 9-11), și Hotărârea din 9 iunie 2005, Comisia/Spania (contrapasa) (C‑135/04, Rec., p. I‑5261, punctul 17).

23– Hotărârea din 8 iunie 2006, WWF Italia și alții (C‑60/05, Rec., p. I‑5083, punctul 34). A se vedea de asemenea Hotărârea din 15 decembrie 2005, Comisia/Finlanda (vânătoarea de primăvară la păsările acvatice) (C‑344/03, Rec., p. I‑11033, punctele 36, 39, 42 și 60).

24– Hotărârea din 27 aprilie 1988, Comisia/Franța (conformitate) (252/85, Rec., p. 2243, punctul 30), care, la prima vedere, pare să indice contrariul, trebuie înțeleasă în sensul că argumentul concludent înaintat de statul membru pârât cu privire la motivul justificativ nu a putut fi repus în discuție de Comisie.

25– Hotărârea Comisia/Italia (conformitate) (citată la nota de subsol 7, punctul 7), Hotărârea din 9 decembrie 2004, Comisia/Spania (Parany) (C‑79/03, Rec., p. I‑11619, punctul 24), și Hotărârea Comisia/Finlanda (vânătoarea de primăvară la păsările acvatice) (citată la nota de subsol 23, punctul 31).

26– A se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Finlanda (vânătoarea de primăvară la păsările acvatice) (citată la nota de subsol 23, punctele 35, 38 și 40).

27– Cocoșul de munte și cocoșul de mesteacăn intră în domeniul de aplicare al articolului 4 alineatul (1) din Directiva păsări, întrucât sunt menționați în anexa I; în schimb, sitarul de pădure, parțial migrator, intră în domeniul de aplicare al articolului 4 alineatul (2).

28– Cu privire la obligațiile în afara zonelor de protecție a păsărilor, a se vedea Concluziile noastre, prezentate la 14 septembrie 2006 în cauza Comisia/Irlanda (C‑418/04, încă pendinte în fața Curții, punctul 92 și următoarele).

29– A se vedea Hotărârea Ligue pour la protection des oiseaux și alții (citată la nota de subsol 22, punctul 16), Hotărârea Comisia/Spania (contrapasa) (citată la nota de subsol 22, punctul 19) și Hotărârea Comisia/Finlanda (vânătoarea de primăvară la păsările acvatice) (citată la nota de subsol 23, punctul 33).

30– Hotărârea Comisia/Finlanda (vânătoarea de primăvară la păsările acvatice) (citată la nota de subsol 23, punctele 35 și 37).

31– Hotărârea Comisia/Finlanda (vânătoarea de primăvară la păsările acvatice) (citată la nota de subsol 23, punctul 41).

32– Hotărârea Comisia/Finlanda (vânătoarea de primăvară la păsările acvatice) (citată la nota de subsol 23, punctul 43 și următoarele).

33– Observații [citate la nota de subsol 15, p. 2 (pagina 62 din memoriul în duplică)].

34– În anexa 8 la memoriul în apărare, p. 2 (pagina 80 din memoriul în apărare), se menționează că, din punctul de vedere al dreptului comunitar, nu se pot ridica obiecții în privința vânătorii de toamnă.

35– Hotărârea WWF Italia și alții (citată la nota de subsol 23, punctul 29).

36– Hotărârea WWF Italia și alții (citată la nota de subsol 23, punctul 36).

37– Hotărârea din 27 aprilie 2006, Comisia/Germania (C‑441/02, Rec., p. I‑3449, punctele 59 și 60), și Hotărârea din 9 noiembrie 1999, Comisia/Italia (C‑365/97, Rec., p. I‑7773, punctul 23).

38– A se vedea punctul 68 de mai sus.

39– A se vedea în acest sens punctul 79 de mai sus.

40– A se vedea în acest sens punctul 68 de mai sus.

41– Cu privire la interzicerea comercializării, de asemenea edictată prin referire la specii, enunțată la articolul 6 din Directiva păsări, a se vedea Hotărârea Comisia/Belgia (conformitate) (citată la nota de subsol 3, punctele 6 și 7) și Hotărârea din 8 februarie 1996, Vergy (C‑149/94, Rec., p. I‑299, punctul 8 și următoarele, precum și punctul 12 și următoarele).

42– Hotărârea Vergy (citată la nota de subsol 41, punctul 12 și următoarele).

43– A se vedea punctul 79 de mai sus.

44– A se vedea punctul 91 și următoarele de mai sus.

45– A se vedea punctul 68 de mai sus.

46– A se vedea punctul 79 de mai sus.

47– A se vedea punctul 79 de mai sus.

48– A se vedea punctul 79 de mai sus.

49– A se vedea punctul 68 de mai sus.

50– A se vedea punctul 15 de mai sus.

51– Hotărârea din 13 octombrie 1987, Comisia/Țările de Jos (conformitate I) (263/85, Rec., p. 3989, punctul 27 și următoarele).

52– Hotărârea din 15 martie 1990, Comisia/Țările de Jos (conformitate II) (C‑339/87, Rec., p. I‑851, punctul 22).

53– A se vedea punctul 59 de mai sus.

54– Hotărârea din 7 martie 1996, Associazione italiana per il WWF și alții (C‑118/94, Rec., p. I‑1223, punctul 21), și Hotărârea Comisia/Italia (conformitate) (citată la nota de subsol 7, punctul 7).

55– Aceste dispoziții sunt menționate la punctul 8 de mai sus.

56– Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109).

57– Cu privire la raportul dintre articolul 12 și următoarele și articolul 16 din Directiva habitate, analog celui existent între articolul 5 și următoarele și articolul 9 din Directiva păsări, a se vedea Hotărârea din 20 octombrie 2005, Comisia/Regatul Unit (conformitate) (C‑6/04, Rec., p. I‑9017, punctul 112).

58– Hotărârea Comisia/Italia (conformitate) (citată la nota de subsol 7, punctul 9).

59– Hotărârea WWF Italia și alții (citată la nota de subsol 23, punctul 24).

60– A se vedea punctul 15 de mai sus.

61– Cu privire la noțiunea de caracter deliberat în cadrul Directivei păsări, a se vedea Hotărârea din 18 mai 2006, Comisia/Spania (vânătoarea cu laț) (C‑221/04, Rec. p. I‑4515, punctul 71).

62– A se vedea punctul 15 de mai sus.

Full & Egal Universal Law Academy