12.4.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 92/3
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 21 februarie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgerichtshof — Austria) — Tele2 Telecommunication/Telekom-Control-Kommission
(Cauza C-426/05) (1)
(Comunicații electronice - Rețele și servicii - Cadru de reglementare comun - Articolele 4 și 16 din Directiva 2002/21/CE (Directivă cadru) - Cale de atac - Procedură administrativă de analiză a pieței)
(2008/C 92/04)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Verwaltungsgerichtshof
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Tele2 Telecommunication GmbH
Pârâtă: Telekom-Control-Kommission
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Verwaltungsgerichtshof — Interpretarea articolelor 4 alineatul (1) și 16 alineatul (3) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) (JO L 108, p. 33, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 195) — Procedură de analiză a pieței — Noțiunea de persoană „afectată” sau „căreia i s-a adus atingere” („betroffen”) — Legislație națională care nu recunoaște calitatea de parte în procedură („Parteistellung”) decât destinatarului deciziei de a impune, modifica sau elimina obligații de reglementare specifice, cu excluderea întreprinderilor concurente
Dispozitivul
1)
Noțiunea de utilizator sau de întreprindere „afectat(ă)”, în înțelesul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru), precum și aceea de parte „căreia i s-a adus atingere” în înțelesul articolului 16 alineatul (3) din această directivă trebuie să fie interpretate în sensul că pot viza nu numai o întreprindere care are (a avut) o putere semnificativă pe piața relevantă, care face obiectul unei decizii adoptate de o autoritate națională de reglementare în cadrul unei proceduri de analiză a pieței vizate la articolul 16 din aceeași directivă și al cărei destinatar este, ci și pe utilizatorii și întreprinderile concurente ale unei astfel de întreprinderi, care nu sunt ei înșiși destinatarii acestei decizii, dar ale căror drepturi sunt afectate în mod defavorabil de aceasta.
2)
O dispoziție de drept național care, în cadrul unei proceduri necontencioase de analiză a pieței, nu recunoaște calitatea de parte decât întreprinderilor care au (au avut) o putere semnificativă pe piața relevantă, pentru care sunt impuse, modificate sau retrase obligații de reglementare specifice, nu este, în principiu, contrară articolului 4 din Directiva 2002/21. Totuși, este de competența instanței de trimitere să verifice că dreptul procesual intern garantează apărarea drepturilor pe care le au, în temeiul ordinii juridice comunitare, utilizatorii și întreprinderile concurente ale unei întreprinderi care are (a avut) o putere semnificativă pe piața relevantă într un mod care nu este mai puțin favorabil decât cel aplicabil apărării drepturilor interne comparabile și care nu aduce atingere eficacității protecției juridice a acestor utilizatori și a acestor întreprinderi, care este garantată la articolul 4 din Directiva 2002/21.
(1) JO C 22, 28.1.2006.
Full & Egal Universal Law Academy