Cauza T‑351/05
Provincia di Imperia
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Fondul social european — Contribuție financiară comunitară în domeniul acțiunilor inovatoare în temeiul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 1784/1999 — Cerere de propuneri — Respingerea propunerii”
Sumarul hotărârii
1. Acțiune în anulare — Interesul de a exercita acțiunea
(art. 230 al patrulea paragraf CE; Regulamentul nr. 1784/1999 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 6)
2. Acte ale instituțiilor — Motivare — Obligație — Domeniu de aplicare
(art. 253 CE; Regulamentul nr. 1784/1999 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 6)
3. Procedură — Cerere de sesizare a instanței — Cerințe de formă
[Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]
1. O acțiune în anulare introdusă de o persoană fizică sau juridică este admisibilă numai în măsura în care reclamanta are un interes în anularea actului atacat. Acest interes trebuie să fie născut și actual și se apreciază la data la care este introdusă acțiunea. Interesul există numai dacă acțiunea poate, prin rezultatul său, să aducă un beneficiu părții care a introdus‑o.
În această privință, cu toate că anularea unei decizii a Comisiei prin care se refuză retragerea unei propuneri prezentate în urma unei cereri de propuneri în domeniul acțiunilor inovatoare în temeiul articolului 6 din Regulamentul nr. 1784/1999 privind Fondul social european nu poate în niciun caz să ducă la situația în care reclamanta ar avea dreptul să i se acorde o subvenție de către Comisie în temeiul cererii sale privind o contribuție financiară făcute în cadrul celui de al doilea ciclu de candidaturi, nu este mai puțin adevărat că o astfel de anulare ar da reclamantei o șansă suplimentară de a putea beneficia de o astfel de subvenție. Într‑adevăr, în ipoteza unei anulări, Comisia ar fi obligată să ia din nou în considerare propunerea reclamantei, ținând cont de aprecierea efectuată de Tribunal. Astfel, reclamanta nu ar trebui să aducă modificări propunerii sale, nici să o actualizeze, ceea ce nu ar fi cazul dacă aceasta ar trebui să își prezinte din nou candidatura în cadrul celui de al treilea ciclu de candidaturi.
(a se vedea punctele 32 și 33)
2. Motivarea impusă de articolul 253 CE trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției autoare a actului, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să exercite controlul. Cu toate acestea, nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente. Într‑adevăr, problema dacă motivarea unei decizii respectă condițiile impuse de articolul 253 CE trebuie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în funcție de contextul său, precum și de ansamblul de norme juridice care reglementează materia respectivă.
Caracterul sumar al motivării deciziei prin care Comisia respinge o cerere de subvenționare în temeiul articolului 6 din Regulamentul nr. 1784/1999 privind Fondul social european reprezintă o consecință ineluctabilă a examinării informatice a mai multor sute de cereri de subvenționare, cu privire la care Comisia este obligată să se pronunțe în termen scurt. Prin urmare, o motivare mai detaliată în susținerea fiecărei decizii individuale ar fi de natură să compromită atribuirea rațională și eficientă a contribuțiilor financiare ale Fondului social european.
Respectarea obligației de motivare trebuie apreciată în funcție de elementele de informare de care reclamanta dispune în momentul introducerii acțiunii. În cazul în care, înainte de introducerea unei acțiuni, reclamanta solicită instituției vizate explicații suplimentare cu privire la o decizie și primește aceste explicații, aceasta nu poate solicita Tribunalului să nu le ia în considerare în momentul evaluării caracterului suficient al motivării, înțelegându‑se totuși că instituția nu este autorizată să substituie motivării inițiale o motivare complet nouă.
(a se vedea punctele 52-55)
3. În temeiul articolului 21 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție, aplicabil procedurii aflate pe rolul Tribunalului potrivit articolului 53 primul paragraf din același statut și potrivit articolului 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, cererea de sesizare a instanței trebuie să conțină, printre altele, o expunere sumară a motivelor invocate. Aceasta trebuie, așadar, să explice în ce constă motivul pe care este întemeiată acțiunea, astfel încât numai enunțarea abstractă a acestuia nu îndeplinește condițiile prevăzute de Statutul Curții și de Regulamentul de procedură al Tribunalului.
(a se vedea punctul 87)
HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)
14 februarie 2008(*)
„Fondul social european – Contribuție financiară comunitară în domeniul acțiunilor inovatoare în temeiul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 1784/1999 – Cerere de propuneri – Respingerea propunerii”
În cauza T‑351/05,
Provincia di Imperia (Italia), reprezentată de S. Rostagno și K. Platteau, avocați,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Comunităților Europene, reprezentată de domnii D. Martin și A. Weimar, în calitate de agenți,
pârâtă,
având ca obiect o cerere de anulare a deciziei Comisiei din 30 iunie 2005 prin care se refuză reținerea propunerii 2005/VP021/20293 prezentate de Provincia di Imperia ca răspuns la cererea de propuneri VP/2003/021 privind „Acțiuni inovatoare în temeiul articolului 6 din Regulamentul privind Fondul social european: «Abordări novatoare în materie de gestionare a schimbării»” și a oricărui act conex acestei decizii,
TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE (Camera a cincea),
compus din domnul M. Vilaras, președinte, doamnele M. E. Martins Ribeiro și K. Jürimäe, judecătoare,
grefier: doamna K. Pocheć, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 6 martie 2007,
pronunță prezenta
Hotărâre
Cadrul juridic
1 Articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 de stabilire a dispozițiilor generale privind fondurile structurale (JO L 161, p. 1) prevede următoarele:
„(1) La inițiativa Comisiei, după consultarea comitetelor prevăzute la articolele 48-51 privind orientările pentru diferitele tipuri de acțiuni inovatoare, în limita unui plafon de 0,40 % din finanțarea anuală respectivă, fondurile pot finanța acțiunile inovatoare la nivel comunitar. Ele cuprind studii, proiecte pilot și schimburi de experiență.
Astfel de acțiuni inovatoare contribuie la elaborarea metodelor inovatoare și a practicilor care urmăresc ameliorarea calității intervențiilor în temeiul obiectivelor 1, 2 și 3. Ele sunt puse în aplicare de o manieră simplă, transparentă și conformă cu principiile bunei gestionări financiare.
(2) Fiecare domeniu de acțiune pentru proiecte pilot este finanțat de un singur fond. Decizia privind contribuția unui fond poate extinde domeniul de aplicare al fiecărui fond, stabilit în regulamentele speciale fiecărui fond, dar fără a excede aceste dispoziții speciale, pentru a include toate măsurile necesare punerii în aplicare a proiectului pilot respectiv.” [traducere neoficială]
2 Articolul 24 din același regulament prevede:
„(1) În urma informării statelor membre în cauză asupra acțiunilor inovatoare, Comisia evaluează cererile de contribuție a fondurilor introduse în conformitate cu articolele 22 și 23, pe baza următoarelor elemente:
(a) descrierea intervenției propuse, a domeniului său de aplicare, inclusiv a acoperirii geografice și a obiectivelor sale specifice;
(b) organismele responsabile cu executarea intervenției și beneficiarii;
(c) calendarul și planul de finanțare, inclusiv contribuțiile din partea oricărei alte surse de finanțare comunitară;
(d) dispoziții privind asigurarea aplicării corecte și eficiente;
(e) orice alt element necesar verificării compatibilității cu politicile comunitare și cu orientările prevăzute la articolul 10 alineatul (3).
Comisia aprobă contribuția fondurilor atunci când aceste informații permit evaluarea cererii.
(2) La aprobarea unei cereri, Comisia informează imediat statele membre în cauză.
(3) Răspunderea financiară a statelor membre în înțelesul prezentului regulament nu se aplică pentru acțiunile inovatoare prevăzute la articolul 22 sau pentru măsurile de asistență tehnică prevăzute la articolul 23, fără a aduce atingere obligațiilor care rezultă din normele instituționale specifice fiecărui stat membru.” [traducere neoficială]
3 Regulamentul (CE) nr. 1784/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iulie 1999 privind Fondul social european (JO L 213, p. 5) are ca obiect sprijinirea măsurilor de prevenire și combatere a șomajului, precum și a măsurilor de dezvoltare a resurselor umane și de integrare socială pe piața muncii pentru a promova un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, egalitatea între bărbați și femei, dezvoltarea durabilă și coeziunea economică și socială.
4 Articolul 6 din Regulamentul nr. 1784/1999 abilitează Comisia să finanțeze acțiuni de pregătire, de supraveghere și de evaluare necesare la realizarea acțiunilor prevăzute de acesta din urmă.
5 La 12 ianuarie 2001, Comisia a adoptat o Comunicare [COM (2000) 894 final] privind punerea în aplicare a acțiunilor inovatoare în temeiul articolului 6 din Regulamentul nr. 1784/1999 pentru perioada de programare 2000-2006.
6 La punctul 6 din această comunicare se arată că acțiunile inovatoare cuprind următoarele acțiuni:
– inovațiile referitoare la proceduri. Acestea acoperă dezvoltarea de noi metode, de noi instrumente sau de noi abordări, precum și îmbunătățirea metodelor existente;
– inovațiile referitoare la obiectivele urmărite. Acestea se concentrează asupra formulării de noi obiective care includ abordări destinate să identifice calificări noi și promițătoare, precum și crearea de noi surse de ocupare a forței de muncă;
– inovațiile referitoare la context. Acestea se referă la structurile politice și instituționale și privesc dezvoltarea de sisteme în legătură cu piața muncii.
7 Pe de altă parte, la punctul 43 din această comunicare se arată următoarele: „Pentru a garanta transparența ajutorului acordat prin intermediul unor acțiuni inovatoare, Comisia va recurge la cereri de propuneri deschise care vor fi publicate în Jurnalul Oficial și pe website‑ul Europa. Eligibilitatea eventualelor proiecte va fi stabilită de domeniul de aplicare și de tema cererii de propuneri publicate.” [traducere neoficială]
8 Mai mult, punctul 44 din aceeași comunicare prevede că „ghidul promotorului care însoțește fiecare cerere de propuneri va permite promotorilor de proiecte să își prezinte cererea de subvenții conform criteriilor și cerințelor definite în Regulamentul […] nr. 1784/1999”. [traducere neoficială]
9 În acest temei, o cerere de propuneri cu numărul de înregistrare VP/2003/021, intitulată „Linia bugetară B2‑1630 – Acțiuni inovatoare în temeiul articolului 6 din Regulamentul privind Fondul social european: «Abordări novatoare în materie de gestionare a schimbării»”, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 31 octombrie 2003 (JO C 262, p. 22).
10 În această cerere de propuneri, la titlul „Tema reținută” se arată că, „pentru perioada cuprinsă între 2004 și 2006, articolul 6 [din Regulamentul nr. 1784/1999] va acorda un sprijin financiar la elaborarea și la testarea de acțiuni novatoare care urmăresc să anticipeze și să gestioneze schimbările și care se înscriu în tema generală privind «Abordări[le] novatoare în materie de gestionare a schimbării»”. [traducere neoficială]
11 La același titlu se prevede că, în cadrul acestei teme generale, acțiunile inovatoare se vor articula în jurul a două teme secundare specifice, și anume, pe de o parte, gestionarea schimbării demografice și, pe de altă parte, gestionarea restructurării.
12 La titlul „Calendar” se arată următoarele:
„În cadrul prezentei cereri de propuneri au fost stabilite trei termene limită pentru prezentarea candidaturilor:
– […]
– Termenul limită pentru cel de al doilea ciclu de candidaturi este 26 ianuarie 2005. Convențiile privind subvenționarea vor fi semnate, în principiu, în septembrie 2005. Proiectele vor putea începe între 1 octombrie 2005 și 30 noiembrie 2005, dar nu înainte de semnarea convenției privind subvenționarea. Durata maximă a proiectelor va fi de 24 de luni și acestea trebuie să se încheie între 30 septembrie 2007 și 29 noiembrie 2007.
– Termenul limită pentru cel de al treilea ciclu de candidaturi este 25 ianuarie 2006. Convențiile privind subvenționarea vor fi semnate, în principiu, în septembrie 2006. Proiectele vor putea începe între 1 octombrie 2006 și 30 noiembrie 2006, dar nu înainte de semnarea convenției privind subvenționarea. Durata maximă a proiectelor va fi de 24 de luni și acestea trebuie să se încheie între 30 septembrie 2008 și 29 noiembrie 2009.” [traducere neoficială]
13 La 15 octombrie 2004, în cadrul celui de al doilea ciclu de candidaturi, un anunț de reconfirmare a cererii de propuneri VP/2003/021, intitulat „Linia bugetară 04.021000.00.11 – Acțiuni inovatoare în temeiul articolului 6 din Regulamentul privind Fondul social european: «Abordări novatoare în materie de gestionare a schimbării»”, a fost publicat în Jurnalul Oficial (JO C 255, p. 11). Acest anunț amintește în special că următorul termen limită pentru introducerea unei candidaturi în cadrul prezentei cereri de propuneri este 26 ianuarie 2005 și că de pe site‑ul internet indicat se pot descărca informații mai detaliate referitoare la procedura de introducere a candidaturilor, la finanțarea disponibilă și la criteriile de eligibilitate, de selecție și de atribuire, inclusiv ghidul candidatului.
14 Ghidul candidatului conține mai multe anexe, printre care anexa 2, intitulată „Anexă tehnică și financiară”, anexa 6, intitulată „Cerere de subvenționare – descrierea proiectului”, și anexa 7, intitulată „Buget previzional”.
15 Punctul 34 din anexa 2 precizează:
„Candidaturile care trec cu succes de controale[le] [prevăzute la punctele 27, 29 și 31] vor fi evaluate conform următoarelor criterii pentru a se stabili calitatea și fezabilitatea acțiunilor propuse:
– […]
– aspecte novatoare ale propunerii, în special în ceea ce privește obiectivele și punerea în aplicare a proiectului și modul în care propunerea se diferențiază de activitățile obișnuite ale organizațiilor vizate sau se sprijină pe acestea din urmă;
– […]
– corespondența între, pe de o parte, costul posturilor menționate în bugetul previzional și, pe de altă parte, activitățile prezentate în descrierea proiectului și programul de lucru care figurează în cererea de subvenționare.” [traducere neoficială]
Situația de fapt
16 La 21 ianuarie 2005, reclamanta, Provincia di Imperia, a adresat Comisiei, în cadrul celui de al doilea ciclu de candidaturi, o cerere de subvenționare în temeiul propunerii sale 2005/VP021/20293, intitulată „Flores”, prin care urmărea să intervină în sectorul floricol în Italia, în Franța și în Spania pentru a lupta împotriva efectelor negative ale proceselor de restructurare și pentru a promova dezvoltarea.
17 Prin mesajul electronic din 29 iunie 2005, Comisia a informat‑o pe reclamantă cu privire la decizia sa de a respinge cererea de subvenționare.
18 Această decizie a fost confirmată prin scrisoarea din 30 iunie 2005 (denumită în continuare „decizia atacată”).
19 În decizia sa, Comisia a semnalat reclamantei următoarele:
„În ceea ce privește propunerea dumneavoastră, s‑a considerat că aceasta nu îndeplinește criteriile de evaluare din cererea de propuneri. În special din următoarele motive: propunerea nu reușește să explice modul în care elaborează și în care ia în considerare experiențele dobândite anterior în acest domeniu în Liguria. Există grave inconsecvențe între informațiile bugetare furnizate în anexele 6 și 7”.
20 Prin mesajul electronic din 1 iulie 2005, reclamanta a contestat cele două motive de respingere a cererii sale prin decizia atacată și a invitat Comisia să verifice din nou propunerea sa și să o ia în considerare pentru finanțarea comunitară. Îndeosebi, în ceea ce privește motivul întemeiat pe faptul că propunerea nu ia în considerare experiențele dobândite anterior în Liguria, reclamanta subliniază că „în anexa 6, de la pagina 57 la pagina 89, [aceasta a] expus cu scrupulozitate situația, experiențele și politicile de sector, din punct de vedere economic, social și teritorial, la nivel internațional, regional și provincial”.
21 Prin mesajul electronic din 4 iulie 2005, Comisia și‑a explicitat răspunsul anterior, dezvoltând argumentația prin care a motivat respingerea cererii de subvenționare a reclamantei. Aceasta arată mai ales:
„1. În ceea ce privește primul punct, chiar dacă este adevărat că 32 de pagini descriu «clusterul» floricultură, această simplă descriere nu reușește totuși să ne explice în ce mod reușiți să construiți și să dezvoltați noul dumneavoastră proiect pornind de la experiențele dumneavoastră anterioare și, în sfârșit, să propuneți inovația.
2. Documentele pe care le‑ați expediat în termen (singurele documente luate în considerare pentru procedura de selecție) ne prezintă incoerențe în datele financiare. Dacă anexa 6 conține o sumă totală de 2 029 599,19 euro, anexa 7 conține o sumă totală de 2 109 599,99 euro (o diferență importantă, de 80 000 de euro).”
22 Prin mesajul electronic din 11 iulie 2005, reclamanta a contestat aceste precizări suplimentare.
23 Prin mesajul electronic din 15 iulie 2005, Comisia a anunțat că reiterează conținutul comunicărilor sale anterioare și că sugerează reclamantei să reflecteze la faptul că diferența importantă de 80 000 de euro poate fi indicată în costurile de administrare.
Procedura și concluziile părților
24 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 7 septembrie 2005, reclamanta a introdus prezenta acțiune.
25 Pe baza raportului judecătorului raportor, s‑a decis deschiderea procedurii orale. În cadrul măsurilor de organizare a procedurii, reclamanta a fost invitată să prezinte un document și să răspundă la o întrebare scrisă din partea Tribunalului. Reclamanta a dat curs acestor cereri.
26 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările orale adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 6 martie 2007.
27 Reclamanta a solicitat Tribunalului:
– anularea deciziei atacate și a oricărui act conex;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
28 Comisia a solicitat Tribunalului:
– respingerea acțiunii ca nefondată;
– pronunțarea asupra cheltuielilor de judecată potrivit legii.
Cu privire la admisibilitatea acțiunii
Argumentele părților
29 Reclamanta arată că prezenta acțiune este admisibilă, întrucât a fost introdusă în termenele legale și urmărește anularea unei decizii a Comisiei a cărei destinatară este și care îi aduce atingere din punct de vedere patrimonial, dacă se iau în considerare resursele umane și financiare importante folosite pentru pregătirea candidaturii sale.
30 Comisia observă mai întâi că reclamanta nu poate invoca un interes patrimonial care constă într‑un „drept la o subvenție”, având în vedere faptul că aceasta nu are nicio obligație de a subvenționa propunerile și proiectele care îi sunt prezentate. Mai mult, Comisia subliniază că prezentarea unei propuneri se face în mod voluntar, că toți candidații trebuiau să facă aceleași eforturi și că aceasta garantase fiecăruia un tratament echitabil și transparent.
31 În cadrul duplicii, Comisia ridică problema interesului reclamantei de a exercita acțiunea. În această privință, Comisia observă că acesta se apreciază la data la care acțiunea a fost introdusă, adică, în speță, la 7 septembrie 2005. Or, în opinia Comisiei, la acel moment, reclamanta putea încă să prezinte un nou dosar corectat, și aceasta până la 25 ianuarie 2006, în cadrul celui de al treilea ciclu de candidaturi. În lipsa justificării unui interes de a obține anularea deciziei atacate, o acțiune a reclamantei în anularea deciziei menționate nu ar fi admisibilă. Comisia arată că motivul privind inadmisibilitatea întemeiat pe lipsa interesului reclamantei este un motiv de ordine publică ce trebuie examinat din oficiu de către instanța comunitară și care poate fi invocat de către pârâtă în orice moment al procedurii.
Aprecierea Tribunalului
32 În ceea ce privește interesul reclamantei de a exercita acțiunea, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, o acțiune în anulare introdusă de o persoană fizică sau juridică este admisibilă numai în măsura în care reclamanta are un interes în anularea actului atacat (Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 1995, Antillean Rice Mills și alții/Comisia, T‑480/93 și T‑483/93, Rec., p. II‑2305, punctul 59, Hotărârea Tribunalului din 25 martie 1999, Gencor/Comisia, T‑102/96, Rec., p. II‑753, punctul 40, și Hotărârea Tribunalului din 30 ianuarie 2002, Nuove Industrie Molisane/Comisia, T‑212/00, Rec., p. II‑347, punctul 33). Acest interes trebuie să fie născut și actual (Hotărârea Tribunalului din 17 septembrie 1992, NBV și NVB/Comisia, T‑138/89, Rec., p. II‑2181, punctul 33) și se apreciază la data la care este introdusă acțiunea (Hotărârea Curții din 16 decembrie 1963, Forges de Clabecq/Înalta Autoritate, 14/63, Rec., p. 719, 748, și Hotărârea Tribunalului din 24 aprilie 2001, Torre și alții/Comisia, T‑159/98, RecFP, p. I‑A‑83 și II‑395, punctul 28). Interesul există numai dacă acțiunea poate, prin rezultatul său, să aducă un beneficiu părții care a introdus‑o (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 28 septembrie 2004, MCI/Comisia, T‑310/00, Rec., p. II‑3253, punctul 44 și jurisprudența citată).
33 În speță, pentru a evalua interesul reclamantei, trebuie avut în vedere beneficiul pe care aceasta ar putea să îl dobândească din anularea deciziei atacate. În această privință, cu toate că anularea acesteia din urmă nu poate în niciun caz să ducă la situația în care reclamanta ar avea dreptul să i se acorde o subvenție de către Comisie în temeiul cererii sale privind o contribuție financiară din Fondul social european făcute în cadrul celui de al doilea ciclu de candidaturi, nu este mai puțin adevărat că o astfel de anulare ar da reclamantei o șansă suplimentară de a putea beneficia de o astfel de subvenție. Într‑adevăr, în ipoteza unei anulări, Comisia ar fi obligată să ia din nou în considerare propunerea reclamantei, astfel cum a fost prezentată la 21 ianuarie 2005, ținând cont de aprecierea efectuată de Tribunal. Astfel, reclamanta nu ar trebui să aducă modificări propunerii sale, nici să o actualizeze, ceea ce nu ar fi cazul dacă aceasta ar trebui să își prezinte din nou candidatura în cadrul celui de al treilea ciclu de candidaturi.
34 În lumina considerațiilor de mai sus, este necesar să se concluzioneze că reclamanta are interes de a exercita acțiunea, astfel încât prezenta acțiune trebuie declarată admisibilă.
Cu privire la fond
35 În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă două motive. Primul motiv este îndreptat împotriva afirmației care figurează în decizia atacată, potrivit căreia există „grave inconsecvențe” între informațiile bugetare furnizate de reclamantă în anexele 6 și 7 la propunere. Al doilea motiv se opune afirmației care figurează în decizia menționată, potrivit căreia propunerea reclamantei nu reușește să explice modul în care elaborează și în care ia în considerare experiențele dobândite anterior în domeniul floricol în Liguria.
36 În cadrul primului motiv, reclamanta invocă mai multe obiecții, întemeiate respectiv pe încălcarea articolului 253 CE, a articolului 6 din Regulamentul nr. 1784/1999, a articolelor 22 și 24 din Regulamentul nr. 1260/1999, a regulilor stabilite în comunicarea din 12 ianuarie 2001, a regulilor stabilite în cererea de propuneri VP/2003/021 și în ghidul candidatului, inclusiv în anexele 2, 6 și 7 la acesta, precum și pe o eroare vădită de apreciere a faptelor, pe un abuz de putere și pe o încălcare a principiului securității juridice. În cadrul celui de al doilea motiv, reclamanta invocă aceleași obiecții, cu excepția celei întemeiate pe încălcarea anexei 7 la ghidul candidatului.
37 Înainte de a începe analiza propriu‑zisă a celor două motive, trebuie arătat că fiecare dintre cele două argumente invocate în decizia atacată ar fi suficient singur pentru a fundamenta decizia de a nu reține propunerea reclamantei pentru o cofinanțare comunitară. În aceste împrejurări, nu este necesar să se anuleze această decizie, în principiu, decât dacă fiecare dintre aceste argumente este nelegal. În această ipoteză, o eroare sau o altă nelegalitate care ar afecta numai un singur fundament al raționamentului nu poate fi suficientă pentru a justifica anularea deciziei atacate, din moment ce această eroare sau această nelegalitate nu a putut avea o influență determinantă în ceea ce privește refuzul cofinanțării comunitare. În prezenta cauză, reclamanta a atacat fiecare dintre cele două argumente prin două motive distincte. În consecință, pentru a ajunge la concluzia unei eventuale anulări în cauză, trebuie să se examineze fiecare dintre aceste două motive.
Cu privire la primul motiv
Argumentele părților
– Cu privire la admisibilitatea motivului
38 Comisia observă că, potrivit Statutului Curții de Justiție și Regulamentului de procedură al Tribunalului, cererea introductivă trebuie să indice în special obiectul litigiului și să cuprindă concluziile și o expunere sumară a motivelor invocate, acestea trebuind să fie suficient de clare și de precise pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea. Nu aceasta ar fi situația în prezenta cauză. Într‑adevăr, Comisia susține că reclamanta nu face decât să formuleze comentarii intitulate „Obiecții”, fără să stabilească ce obiecție este dezvoltată și cu privire la ce. Reclamanta nu ar dezvolta nici cel mai mic argument juridic în susținerea concluziilor sale. Îndeosebi în ceea de privește obiecțiile referitoare la eroarea vădită de apreciere, la abuzul de putere, precum și la încălcarea principiului securității juridice, enunțarea acestora ar rămâne complet abstractă, iar expunerea acestora nu ar fi nicidecum suficient de clară și de comprehensibilă pentru a permite Comisiei să își pregătească în mod util apărarea. Comisia consideră așadar că aceste obiecții sunt inadmisibile.
39 Ca răspuns la argumentele Comisiei, reclamanta precizează mai întâi că prezentul motiv formează un întreg care nu poate fi separat în funcție de temeiul legal invocat. În continuare, aceasta apreciază că a explicat în mod corespunzător prin ce a săvârșit Comisia o eroare vădită de apreciere și un abuz de putere în decizia atacată. În sfârșit, aceasta insistă asupra faptului că încălcarea cererii de propuneri VP/2003/021 și a ghidului candidatului prin decizia menționată duce, pe cale de consecință, la încălcarea normelor superioare în aplicarea cărora au fost adoptate acestea din urmă.
– Cu privire la fond
40 Reclamanta contestă existența unor „grave inconsecvențe” privind informațiile bugetare în cadrul anexelor 6 și 7 la propunerea sa. Chiar dacă nu neagă faptul că există o diferență între informațiile furnizate în fiecare dintre cele două anexe vizate, aceasta precizează totuși că diferența respectivă rezultă din structura acestor anexe pe care a fost obligată să o respecte și din diferența între informațiile solicitate. Într‑adevăr, anexa 6 („Cerere de subvenționare”) ar include numai cheltuielile eligibile directe, fapt care ar fi indicat de utilizarea literei majuscule „D” („Cheltuieli de personal, de deplasare, pentru activități/servicii și de administrare”), în timp ce anexa 7 („Buget previzional”) ar include în afara cheltuielilor eligibile directe, astfel cum sunt menționate în anexa 6, cheltuielile eligibile indirecte, fapt care ar fi indicat de utilizarea literei majuscule „I”. Această distincție ar permite justificarea diferenței de 80 000 de euro care există între cele două anexe, astfel cum a fost relevată de către Comisie.
41 Reclamanta arată, așadar, că nu poate exista o incoerență între anexele 6 și 7 la propunerea sa, întrucât s‑a conformat în întregime modelului obligatoriu stabilit de Comisie în ghidul candidatului. În consecință, includerea celor 80 000 de euro drept cheltuieli generale în cadrul cheltuielilor de administrare, la rubrica „D4” a anexei 6, după cum sugerase Comisia în mesajul său electronic din 15 iulie 2005, ar fi fost absurdă și ar fi condus la completarea incorectă a cererii de subvenționare și la lipsirea de utilitate a rubricii „I” din anexa 7(b) la ghidul candidatului. Această interpretare a Comisiei ar proveni fie dintr‑o eroare vădită de apreciere, Comisia confundând totalul cheltuielilor proiectului cu cel reprezentând exclusiv cheltuielile eligibile directe, fie dintr‑un abuz de putere, Comisia orientând după propria voință modelele propunerilor pe care ea însăși le‑a redactat. În consecință, reclamanta consideră că decizia atacată încalcă regulile stabilite în prealabil, cum sunt ghidul candidatului și anexele 6 și 7 la acesta. Mai mult, decizia atacată ar încălca decizia prealabilă care rezultă din comunicarea din 12 ianuarie 2001, articolul 6 din Regulamentul nr. 1784/1999, articolele 22 și 24 din Regulamentul nr. 1260/1999, precum și principiul securității juridice.
42 Pe de altă parte, ca răspuns la argumentația Comisiei potrivit căreia reclamanta nu i‑a adresat o cerere de informații suplimentare, aceasta arată că o astfel de cerere era inutilă, dat fiind că nu exista nici cea mai mică îndoială în ceea ce privește întinderea informațiilor financiare solicitate. Referitor la identitatea matematică între diferitele posturi ale bugetului, aceasta ar fi evidentă, dacă anexa 7(b) la ghidul candidatului nu ar impune menționarea cheltuielilor indirecte, în afara mențiunilor preluate din anexa 6.
43 Mai mult, afirmația Comisiei care constată „grave inconsecvențe” prezintă, în opinia reclamantei, o motivare insuficientă, diferența de 80 000 de euro nefiind evidențiată decât tardiv, în mesajul electronic din 4 iulie 2005, care nu precizează eventuala existență a altor incoerențe care să îi permită Comisiei să refuze propunerea. În plus, jurisprudența referitoare la articolul 253 CE ar impune să se menționeze o motivare clară și neechivocă în cadrul deciziei cauzatoare de prejudiciu.
44 În sfârșit, reclamanta se referă la argumentația Comisiei potrivit căreia jurisprudența ar fi consacrat faptul „că obligația de motivare are ca obiect să îl informeze pe destinatarul deciziei cu privire la motivele de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază, pentru a permite persoanei interesate să aprecieze, în special, oportunitatea de a o supune controlului instanței competente”. Nu aceasta ar fi situația în prezenta cauză, întrucât afirmația Comisiei care constată „grave inconsecvențe între informațiile bugetare furnizate în anexele 6 și 7” nu ar permite reclamantei să înțeleagă motivele respingerii propunerii sale. În plus, informațiile suplimentare furnizate ulterior de către Comisie nu ar putea modifica substanțial decizia atacată, întrucât motivarea solicitată ar fi trebuit să figureze chiar în decizie sau să fie comunicată în același timp cu aceasta.
45 Deși remarcă faptul că reclamanta nu pune în discuție diferența dintre informațiile furnizate în anexele 6 și 7 la propunerea sa, Comisia contestă aprecierea reclamantei potrivit căreia această diferență ar rezulta din structura acestor anexe. Într‑adevăr, în opinia Comisiei, trebuie să existe o perfectă coerență între anexa 6, care descrie „activitățile prezentate în descrierea bugetului”, pe de o parte, și anexa 7, care prezintă „bugetul previzional”, pe de altă parte. Conform punctului 34 din anexa tehnică și financiară la ghidul candidatului (anexa 2), această coerență ar fi o condiție necesară pentru luarea în considerare a unei cereri de subvenționare. În opinia Comisiei, din punctul C8 din anexa 6 reiese în plus faptul că aceasta trebuie să includă toate cheltuielile referitoare la partea bugetară. Comisia precizează că dacă anexa 6 este diferită față de anexa 7, aceasta are obligația de a semnala acest fapt și de a‑l lua în considerare la evaluarea proiectului. În ceea ce privește structura anexei 6, Comisia apreciază că fiecărui candidat îi revine obligația să își demonstreze aptitudinea de a organiza într‑un mod coerent și funcțional resursele financiare și umane, clarificând natura și valoarea activităților planificate și a sarcinilor încredințate participanților avuți în vedere.
46 În ceea ce privește argumentul reclamantei referitor la utilizarea literei „D” în anexa 6, Comisia arată că nimic nu permite să se stabilească faptul că această utilizare, destinată să faciliteze înțelegerea din partea candidaților, exclude cheltuielile generale din cheltuielile cuprinse în anexa 6. În opinia Comisiei, acestea sunt înscrise în mod normal la postul „D4”, „Gestionare și coordonare”. Comisia precizează că admite și înscrierea acestora într‑o altă fază specifică sau într‑o notă separată, dar că, având în vedere importanța lor, nu poate, în niciun caz, să le admită lipsa. Comisia subliniază că această cerință de claritate, independent de o exactitate matematică, era totuși cerută în capitolul 3.4 din anexa tehnică și financiară la ghidul candidatului.
47 Mai mult, Comisia afirmă că, în caz de îndoială privind includerea unor cheltuieli generale în cuantum de 80 000 de euro în anexa 6, reclamanta era obligată să adreseze Comisiei o cerere de informații suplimentare. În această privință, Comisia arată că prevăzuse de altfel eventualitatea unor divergențe de interpretare, introducând un mijloc de comunicare rapid și ușor pentru a răspunde la eventualele întrebări. Astfel, posibilitatea de a solicita informații suplimentare prin intermediul unui site internet, printr‑un mesaj electronic sau prin telefon era prevăzută atât în ghidul candidatului, în anexa tehnică și financiară la acesta, cât și în cererea de propuneri VP/2003/021 publicată în Jurnalul Oficial la 31 octombrie 2003.
48 În ceea ce privește pretinsa încălcare a articolului 253 CE, Comisia consideră că a răspuns cu o rapiditate extremă la cererile de informații ale reclamantei (în termen de trei zile) și scoate în evidență jurisprudența potrivit căreia o motivare sumară este suficientă și răspunde cerințelor articolului 253 CE în acest domeniu. În această privință, amintește Comisia, caracterul sumar al motivării reprezintă consecința ineluctabilă a examinării unui număr ridicat de cereri. Pe de altă parte, obligația de motivare ar avea ca obiect mai ales să permită persoanei interesate să aprecieze oportunitatea introducerii unei acțiuni la instanța competentă. Comisia consideră că o astfel de motivare a fost furnizată în cauza de față.
49 În sfârșit, Comisia consideră că obligația de motivare trebuie diferențiată de fondul acesteia. Presupunând că o motivare sumară a deciziei atacate se dovedește insuficientă în prezenta cauză, o jurisprudență constantă ar autoriza Comisia, în orice caz, să prezinte o motivare suplimentară, cu condiția ca această informație suplimentară să fie prezentată înainte de introducerea acțiunii. Or, în prezenta cauză aceasta ar fi situația. Într‑adevăr, Comisia ar fi furnizat precizări suplimentare ca răspuns la cereri formulate de reclamantă și nu i se poate reproșa faptul că a furnizat astfel de precizări.
Aprecierea Tribunalului
50 Prezentul motiv este îndreptat împotriva argumentului invocat de Comisie în susținerea deciziei atacate, potrivit căruia propunerea conține „grave inconsecvențe între informațiile bugetare din anexele 6 și 7”. Acest argument a fost precizat de către Comisie în mesajul său electronic din 4 iulie 2005, care arată că „[d]ocumentele [furnizate de reclamantă] prezintă incoerențe în datele financiare” și care subliniază că, „[d]acă anexa 6 conține o sumă totală de 2 029 599,[9]9 euro, anexa 7 conține o sumă totală de 2 109 599,99 euro (o diferență importantă, de 80 000 de euro).”
51 În prealabil, trebuie arătat că, în cadrul prezentului motiv, reclamanta invocă mai multe obiecții, enumerate la punctul 36 de mai sus. Chiar presupunând că anumite obiecții dintre acestea sunt inadmisibile din cauza caracterului lor imprecis, după cum pretinde Comisia, cu siguranță nu aceasta este situația obiecțiilor întemeiate pe încălcarea obligației de motivare și pe încălcarea ghidului candidatului, care au fost formulate într‑un mod suficient de clar și de precis pentru a permite acesteia din urmă să își pregătească apărarea și Tribunalului să hotărască cu privire la acțiune.
52 Referitor la fond, în ceea ce privește, în primul rând, obiecția reclamantei întemeiată pe încălcarea obligației de motivare, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, motivarea impusă de articolul 253 CE trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției autoare a actului, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să exercite controlul (Hotărârea Curții din 14 februarie 1990, Delacre și alții/Comisia, C‑350/88, Rec., p. I‑395, punctul 15, Hotărârea Curții din 29 februarie 1996, Belgia/Comisia, C‑56/93, Rec., p. I‑723, punctul 86, Hotărârea Curții din 2 aprilie 1998, Comisia/Sytraval și Brink’s France, C‑367/95 P, Rec., p. I‑1719, punctul 63, și Hotărârea Curții din 29 aprilie 2004, Țările de Jos/Comisia, C‑159/01, Rec., p. I‑4461, punctul 65).
53 Cu toate acestea, nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente. Într‑adevăr, problema dacă motivarea unei decizii respectă condițiile impuse de articolul 253 CE trebuie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în funcție de contextul său, precum și de ansamblul de norme juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea Hotărârea Delacre și alții/Comisia, punctul 52 de mai sus, punctul 16 și jurisprudența citată).
54 Mai mult, este necesar a se arăta că acest caracter sumar al motivării deciziei prin care Comisia respinge o cerere de subvenționare reprezintă o consecință ineluctabilă a examinării informatice a mai multor sute de cereri de subvenționare, cu privire la care Comisia este obligată să se pronunțe în termen scurt. Prin urmare, o motivare mai detaliată în susținerea fiecărei decizii individuale ar fi de natură să compromită atribuirea rațională și eficientă a contribuțiilor financiare ale Fondului Social European (Hotărârea Curții din 7 februarie 1990, Gemeente Amsterdam și VIA/Comisia, C‑213/87, Rec., p. I‑221, punctul 28).
55 În cazul de față, contrar celor susținute de reclamantă, obligația de motivare trebuie apreciată în funcție de informația suplimentară conținută în mesajul electronic din 4 iulie 2005 al Comisiei și de care reclamanta dispunea în momentul introducerii acțiunii. În cazul în care, precum în speță, înainte de introducerea unei acțiuni, reclamantul solicită instituției vizate explicații suplimentare cu privire la o decizie și primește aceste explicații, acesta nu poate solicita Tribunalului să nu le ia în considerare în momentul evaluării caracterului suficient al motivării, înțelegându‑se totuși că instituția nu este autorizată să substituie motivării inițiale o motivare complet nouă, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză (Hotărârea Tribunalului din 25 februarie 2003, Strabag Benelux/Consiliul, T‑183/00, Rec., p. II‑135, punctul 58).
56 Rezultă că argumentul contestat în cadrul prezentului motiv, în special având în vedere informația suplimentară conținută în mesajul electronic din 4 iulie 2005, este de natură să îi permită reclamantei să înțeleagă în mod clar că unul dintre cele două argumente care au justificat respingerea cererii sale de subvenționare era întemeiat pe faptul că, în opinia Comisiei, aceasta nu îndeplinea ultimul criteriu de evaluare care permitea stabilirea calității și a fezabilității acțiunilor propuse în cadrul candidaturii, astfel cum a fost acesta definit la punctul 34 din anexa tehnică și financiară la ghidul candidatului.
57 Având în vedere împrejurările din prezenta cauză, nu s‑a stabilit, așadar, că decizia atacată, în măsura în care privește argumentul contestat în cadrul prezentului motiv, este insuficient motivată.
58 În al doilea rând, în ceea ce privește obiecția reclamantei întemeiată pe încălcarea ghidului candidatului prin argumentul contestat în cadrul prezentului motiv, potrivit căruia „există grave inconsecvențe între informațiile bugetare furnizate în anexele 6 și 7” la propunere, trebuie constatat, după cum o demonstrează cele două tabele de mai jos, că există o perfectă corespondență între rubricile D1-D4 ale fiecăreia dintre cele două anexe, acestea cuprinzând cu rigurozitate aceleași totaluri:
Tabelul 1 (cuprinde costul activităților care figurează în cererea de subvenționare formulată după modelul din anexa 6 la ghidul candidatului)
Faza
D1
personal
(în euro)
D2
deplasări
(în euro)
D3
activități servicii
(în euro)
D4
administrare (în euro)
D1+D2+D3+D4
Totaluri
(în euro)
1
395 012,46
22 160,00
34 200,00
451 372,46
2
185 856,75
12 540,00
51 840,00
250 236,75
3
161 292,86
15 820,00
73 840,00
250 952,86
4
255 457,85
12 560,00
116 000,00
384 017,85
5
226 150,62
25 600,00
50 356,00
302 106,62
6
67 474,05
15 420,00
32 000,00
114 894,05
7
64 574,40
19 950,00
191 495,00
276 019,40
Total
1 355 818,99
124 050,00
499 375,00
50 356,00
2 029 599,99
Tabelul 2 (cuprinde costul posturilor menționate în bugetul previzional stabilit după modelul din anexa 7 la ghidul candidatului)
D1
personal (în euro)
1 355 818,99
D2
deplasări (în euro)
124 050,00
D3
activități servicii (în euro)
499 375,00
D4
administrare (în euro)
50 356,00
Total
costuri directe (D1 - D4)
2 029 599,99
Total
costuri indirecte (I.1)
80 000,00
Cheltuieli totale
Proiect total - (D+I)
2 109 599,99
59 Din aceste două tabele reiese că, în mod contrar celor susținute de Comisie, reclamanta a dat într‑adevăr dovadă de coerență adăugând la bugetul previzional (anexa 7), la rubrica „Cheltuieli eligibile indirecte”, o sumă de 80 000 de euro cu titlu de cheltuieli generale. Într‑adevăr, reportul diverselor sume corespunzătoare totalității cheltuielilor eligibile directe care figurează în cererea de subvenționare (anexa 6) la rubrica „Cheltuieli eligibile directe D1-D4” din bugetul previzional asigură o coerență între aceste două anexe. În această privință, trebuie arătat că această coerență răspunde de altfel perfect cerinței de corespondență înscrisă la punctul 34 din anexa tehnică și financiară la ghidul candidatului ca ultim criteriu de evaluare care permite să se stabilească calitatea și fezabilitatea acțiunilor propuse în cadrul candidaturii. Rezultă că afirmația din decizia atacată, potrivit căreia există „grave inconsecvențe” între informațiile bugetare furnizate în anexele 6 și 7 la propunerea reclamantei este incorectă.
60 Această concluzie nu este pusă sub semnul întrebării de sugestia Comisiei de a include în rubrica D4 din cererea de subvenționare cheltuielile generale în cuantum de 80 000 de euro menționate în rubrica I din bugetul previzional. Într‑adevăr, o astfel de includere ar face să dispară corespondența care există între rubrica D4 din cererea de subvenționare și rubrica D4 din bugetul previzional.
61 În această privință, mai trebuie arătat că sugestia Comisiei nu este compatibilă cu informațiile conținute în modelul prestabilit al bugetului previzional care figurează în anexa 7 la ghidul candidatului. Într‑adevăr, acest model arată că, pe de o parte, cheltuielile generale fac parte din „cheltuielile eligibile indirecte I”, o categorie de cheltuieli separată și distinctă de categoria „Cheltuieli eligibile directe D1-D4”. Pe de altă parte, modelul menționat indică principiul potrivit căruia cheltuielile generale nu trebuie să depășească 7 % din cuantumul total al „cheltuielilor eligibile directe D1-D4”, ceea ce implică în mod necesar faptul că în rubrica D4 din bugetul previzional nu pot fi incluse cheltuielile generale.
62 În ceea ce privește obligația înscrisă la punctul C8 din anexa 6 la ghidul candidatului, la care Comisia face referire și potrivit căreia „toate cheltuielile și activitățile administrative, linia bugetară D4, trebuie […] să figureze” în cererea de subvenționare în vederea gestionării și coordonării proiectului, trebuie precizat că această obligație poate viza numai cheltuielile eligibile directe. Într‑adevăr, mențiunea „linia bugetară D4” subliniază faptul că este vorba de cheltuieli eligibile directe care privesc cheltuielile de administrare. În această privință, trebuie arătat că în acestea nu sunt incluse cheltuielile generale, dat fiind că în modelul bugetului previzional se precizează în mod expres, după cum s‑a subliniat la punctul precedent, că acestea trebuie considerate drept cheltuieli eligibile indirecte.
63 Rezultă că reclamanta a completat cererea de subvenționare și bugetul previzional conform modelelor acestor documente care figurează în anexa la ghidul candidatului. În schimb, interpretarea Comisiei potrivit căreia trebuie să existe o corespondență între aceste două anexe nu este compatibilă cu modelele menționate.
64 Având în vedere cele de mai sus, Comisia nu a aplicat în mod corect nici principiile înscrise în modelele care figurează în anexele 6 și 7 la ghidul candidatului, nici ultimul criteriu care figurează la punctul 34 din anexa tehnică și financiară la ghidul candidatului.
65 În consecință, primul motiv trebuie declarat ca întemeiat pentru încălcarea anexelor 2, 6 și 7 la ghidul candidatului, fără să fie nevoie să se examineze celelalte argumente invocate de reclamantă în cadrul acestui motiv.
Cu privire la al doilea motiv
Argumentele părților
– Cu privire la admisibilitatea motivului
66 Comisia arată că, pe baza acelorași argumente precum cele menționate în cadrul primului motiv, obiecțiile întemeiate pe o încălcare a Regulamentului nr. 1784/1999 și a Regulamentului nr. 1260/1999 și a principiului securității juridice, precum și pe un pretins abuz de putere, prezentate în cadrul prezentului motiv, sunt inadmisibile.
67 Făcând trimitere la susținerile sale cu privire la admisibilitatea primului motiv, reclamanta consideră că în mod greșit Comisia invocă inadmisibilitatea obiecțiilor menționate.
– Cu privire la fond
68 În primul rând, în ceea ce privește afirmația Comisiei potrivit căreia reclamanta nu ar fi evidențiat suficient caracterul inovator al proiectului său, reclamanta observă că aceasta rezultă numai din mesajul electronic din 4 iulie 2005. Având în vedere că este vorba de un element nou în raport cu decizia atacată, această afirmație nu ar putea fi luată în considerare de Tribunal.
69 În aceste condiții, numai în subsidiar reclamanta înțelege să demonstreze caracterul inovator al propunerii sale. Acesta ar reieși dintr‑o lectură coroborată a punctului C3 cu punctele C2, C4 și C8 din propunerea sa. Pentru a demonstra coordonarea între constatările făcute la punctul C3 și obiectivele concrete și inovatoare prezentate la punctele C2 și C4, reclamanta menționează diferitele faze ale proiectului, descrise la punctul C8, și anume „intervențiile în domeniul producției”, „intervențiile în domeniul cooperării și al dialogului în interiorul teritoriului”, „reabilitarea terenurilor în vederea afectării acestora locuințelor și turismului” și „intervențiile în domeniul comercializării și al marketingului”. În această privință, pe de o parte, reclamanta consideră că, prin faptul că a analizat prezentarea inovațiilor numai la punctul C3, Comisia nu a respectat în mod intenționat structura impusă candidaților pentru prezentarea candidaturilor. Pe de altă parte, subliniază aceasta, criteriile Comisiei pentru evaluarea propunerilor care figurează la punctul 34 din anexa tehnică și financiară la ghidul candidatului sunt definite mai degrabă în mod larg, fără referire la structura prestabilită a propunerii.
70 În al doilea rând, în ceea ce privește afirmația Comisiei potrivit căreia simpla descriere a „clusterului” floricultură nu ar permite să se explice cum reușește reclamanta, pornind de la experiențele sale anterioare, să construiască și să dezvolte noul său proiect, aceasta din urmă admite caracterul descriptiv al prezentării contextului (punctul C3) cererii sale de subvenționare. Totuși, aceasta susține că nu a făcut decât să urmeze modelul impus de Comisie în anexa 6 la ghidul candidatului. În orice caz, experiența regiunii Liguria ar fi evocată în partea C3, atât în mod pozitiv, prin sublinierea punctelor sale forte, cât și în mod negativ, prin scoaterea în evidență a lacunelor care trebuie acoperite și a defectelor care trebuie corectate.
71 În al treilea rând, anexa tehnică și financiară la ghidul candidatului, care prezintă sistemul de evaluare a candidaturilor în patru etape, nu ar fi fost respectată. În această privință, observă reclamanta, candidatura sa a fost examinată de către Comisie până în etapa finală, ceea ce înseamnă că aceasta a trecut cu succes de cele trei etape anterioare, și anume cea a controlului eligibilității candidatului (prima etapă), cea a controlului eligibilității candidaturii (a doua etapă) și cea a evaluării capacității candidatului de a duce la bun sfârșit acțiunile propuse, în funcție mai ales de experiența și de competența dovedite în domeniul acțiunilor propuse (a treia etapă). Prin motivarea deciziei atacate, în cadrul controlului calității candidaturii (a patra etapă), pe baza unui criteriu care ține de a treia etapă, Comisia ar fi încălcat anexa tehnică și financiară la ghidul candidatului și principiul securității juridice.
72 În al patrulea rând, reclamanta invocă nerespectarea criteriului alternativ care figurează la punctul 34 din anexa tehnică și financiară la ghidul candidatului. Într‑adevăr, inovațiile pot fi considerate, în opinia sa, ca „rezultatul unei îndepărtări de la activitățile obișnuite sau al unei continuări a acestora”. Or, Comisia ar fi apreciat caracterul inovator al proiectului reclamantei numai din perspectiva continuării activităților obișnuite, fără să ia în considerare caracterul inovator al proiectului menționat din perspectiva diferenței în raport cu activitățile obișnuite. Astfel, aceasta ar fi încălcat dispozițiile anexei tehnice și financiare la ghidul candidatului și principiul securității juridice.
73 În al cincilea rând, afirmația Comisiei care constată lipsa de legătură cu experiențele dobândite anterior în domeniul vizat în Liguria ar încălca articolul 253 CE. Reclamanta consideră că motivarea suplimentară adusă de Comisie în mesajul său electronic din 4 iulie 2005 nu poate fi admisă în cadrul prezentului litigiu întrucât nu figurează chiar în corpul deciziei atacate. În orice caz, Comisia ar face o apreciere vădit eronată a faptelor și, nemotivând în mod adecvat decizia atacată, ar încălca articolul 253 CE.
74 În al șaselea rând, reclamanta observă că explicația Comisiei cu privire la faptul că proiectul reclamantei nu a fost reținut în cadrul unei examinări comparative având ca scop să rețină numai cele mai bune proiecte este un element nou. Într‑adevăr, Comisia ar fi respins propunerea reclamantei din cauza unei lipse de înțelegere care rezultă din structura acesteia, și nu din valoarea sa intrinsecă și aceasta nu ar preciza, în orice caz, greșelile săvârșite de reclamantă, care să îi permită acesteia să înțeleagă acest refuz. Larga putere de apreciere de care ar dispune Comisia în materie nu ar împiedica instanța comunitară să își exercite controlul jurisdicțional.
75 Comisia subliniază că, întrucât a fost confruntată cu un mare număr de cereri și având în vedere resursele bugetare limitate, trebuia să dea dovadă de o rigoare deosebită, eliminând anumite proiecte care puteau fi foarte bune, dar a căror calitate era totuși inferioară proiectelor admise. În această privință, cu toate că un refuz nu constituie o apreciere a calității muncii furnizate, cea mai mică greșeală, incoerență sau imprecizie poate influența alegerea finală în cadrul unei examinări comparative. Dintr‑o jurisprudență constantă ar reieși că o motivare sumară ar fi suficientă în materie și că ar fi posibil să se furnizeze orice informație suplimentară până la introducerea acțiunii. Comisia nu poate admite ca informațiile suplimentare privind caracterul inovator al proiectului să fie considerate ca elemente noi, aceste informații rezultând din conținutul anexei tehnice și financiare la ghidul candidatului. Mai mult, aceasta arată că o jurisprudență constantă a recunoscut o largă putere de apreciere autorităților comunitare atunci când acestea trebuie, în cadrul misiunilor lor, să procedeze la evaluări complexe, cum este cazul în cadrul fondurilor structurale. Astfel, instanța comunitară s‑ar limita să examineze materialitatea și calificarea juridică a faptelor. În special, ar trebui verificat dacă acțiunea acestor autorități nu este viciată de o eroare vădită, de un abuz de putere sau dacă acestea nu au depășit în mod evident limitele puterii lor de apreciere.
76 În continuare, în ceea ce privește obiecția reclamantei întemeiată pe un abuz de putere, Comisia arată, în măsura în care această argumentare ar fi admisibilă, că reclamanta nu a dovedit că, prin adoptarea deciziei atacate, Comisia ar fi urmărit un alt scop decât cel vizat de reglementarea în cauză sau că, pe baza unor indicii obiective, pertinente și concordante, decizia menționată fusese luată pentru a se atinge alte scopuri decât cele invocate.
77 În ceea ce privește eroarea vădită de apreciere invocată, Comisia subliniază caracterul descriptiv al prezentării proiectului, fapt admis chiar de către reclamantă. Printr‑o simplă descriere, fără elemente care să valorifice inovația în raport cu experiențele anterioare, reclamanta nu ar fi reușit să convingă comitetul de evaluare și ordonatorul competent cu privire la valoarea adăugată a acestui proiect, în cadrul unei examinări comparative în care toți candidații erau pe picior de egalitate.
78 În sfârșit, în ceea ce privește obiecția întemeiată pe încălcarea articolului 253 CE, Comisia consideră că reclamanta face o interpretare greșită a obligației de motivare. Aceasta susține că, pentru aceleași argumente ca și cele invocate în cadrul primului motiv, a răspuns cerințelor de motivare prin furnizarea informațiilor suplimentare.
Aprecierea Tribunalului
79 Prezentul motiv este îndreptat împotriva argumentului, invocat de Comisie în susținerea deciziei atacate, potrivit căruia „propunerea nu reușește să explice modul în care elaborează și în care ia în considerare experiențele dobândite anterior în acest domeniu în Liguria”. Acest argument a fost precizat de Comisie în mesajul său electronic din 4 iulie 2005 care arată că „[simpla descriere pe 32 de pagini a «clusterului» floricultură] nu reușește să […] explice cum [reclamanta reușește] să construiască și să dezvolte noul [său] proiect pornind de la experiențele [sale] anterioare și, în sfârșit, [să] propună inovația”.
80 În primul rând, în ceea ce privește obiecția reclamantei întemeiată pe încălcarea obligației de motivare, este necesar a se concluziona, și aceasta pentru aceleași argumente ca și cele enunțate la punctele 52-55 de mai sus, că decizia atacată, în măsura în care privește argumentul contestat în cadrul prezentului motiv, este suficient motivată, având în vedere împrejurările prezentei cauze.
81 Într‑adevăr, informațiile care figurează în decizia atacată, astfel cum au fost completate prin informațiile conținute în mesajul electronic din 4 iulie 2005, sunt de natură să permită reclamantei să înțeleagă în mod clar că unul dintre cele două argumente care au justificat refuzul cererii de subvenționare se întemeia pe al treilea criteriu de la punctul 34 din anexa tehnică și financiară la ghidul candidatului, care permitea stabilirea calității și a fezabilității acțiunilor propuse în cadrul candidaturii.
82 În această privință și contrar celor susținute de reclamantă, precizarea adusă prin mesajul electronic al Comisiei din 4 iulie 2005 potrivit căreia propunerea nu explică modul în care reclamanta reușește să propună inovația nu reprezintă o motivare complet nouă, din moment ce nu face decât să expliciteze cel de al treilea criteriu de la punctul 34 din anexa tehnică și financiară la ghidul candidatului.
83 În al doilea rând, nu este pertinent argumentul întemeiat pe faptul că, întrucât a analizat prezentarea inovației numai la punctul C3 din cererea de subvenționare, Comisia nu ar fi respectat structura impusă candidaților. Într‑adevăr, reclamanta nu poate imputa Comisiei faptul că, în mesajul său electronic din 4 iulie 2005, s‑a concentrat asupra celor 32 de pagini ale cererii de subvenționare care corespund punctului C3, deoarece acest mesaj electronic nu face decât să răspundă la mesajul său electronic din 1 iulie 2005, în care aceasta a invocat numai paginile menționate. Pe de altă parte, contrar celor susținute de reclamantă, trebuie arătat că modelul din anexa 6 la ghidul candidatului nu îl împiedică sub nicio formă pe solicitantul unei subvenții să clarifice modul în care propunerea sa se sprijină pe activitățile sale obișnuite și, în special, pe experiențele sale anterioare. Cu alte cuvinte, structura cererii de subvenționare, astfel cum a fost impusă de anexa 6 la ghidul candidatului, nu îl împiedică pe solicitantul unei subvenții să facă în așa fel încât cererea sa să îndeplinească al treilea criteriu care figurează la punctul 34 din anexa tehnică și financiară la ghidul candidatului. Prezentul argument trebuie așadar respins ca fiind nefondat.
84 În al treilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia decizia atacată a fost motivată pe baza unui criteriu corespunzător unei etape pe care aceasta a trecut‑o deja cu succes, trebuie arătat că experiențele dobândite anterior, care au fost invocate în susținerea deciziei menționate, trebuie înțelese ca fiind corespunzătoare activităților obișnuite, astfel cum sunt menționate în cel de al treilea criteriu înscris la punctul 34 din anexa tehnică și financiară la ghidul candidatului. Apreciind faptul că propunerea nu explică modul în care reclamanta reușește să construiască și să dezvolte noul său proiect pornind de la experiențele sale anterioare, Comisia nu face decât să examineze dacă propunerea îndeplinește al treilea criteriu înscris la punctul 34 din anexa tehnică și financiară la ghidul candidatului. În acest mod, Comisia nu pune sub semnul întrebării concluziile sale din cadrul celei de a treia etape a examinării propunerii, potrivit cărora reclamanta dispune de capacitatea financiară și operațională pentru a realiza și finaliza propunerea sa pe baza experienței și a competenței sale dovedite în domeniul acțiunilor propuse, pe de o parte, și a experienței și a competențelor profesionale dovedite ale șefului de proiect, pe de altă parte. În consecință, prin faptul că, în decizia atacată, face trimitere la experiențele dobândite anterior, Comisia nu încalcă principiul securității juridice. Rezultă că prezentul argument al reclamantei trebuie respins ca fiind nefondat.
85 În al patrulea rând, argumentul reclamantei potrivit căruia Comisia nu ar fi respectat caracterul alternativ al criteriului care figurează la punctul 34 din anexa tehnică și financiară la ghidul candidatului, întrucât a omis să examineze propunerea din perspectiva diferenței față de activitățile obișnuite, trebuie respins ca fiind inoperant. Într‑adevăr, trebuie constatat în această privință că reclamanta nu a demonstrat și nici măcar nu a susținut că propunerea sa era diferită față de activitățile sale obișnuite. În aceste condiții, chiar presupunând că proiectul nu a fost examinat de către Comisie din perspectiva diferenței față de activitățile obișnuite, lipsa unei asemenea examinări nu ar putea să afecteze decizia atacată.
86 În al cincilea rând, referitor la argumentul potrivit căruia Comisia a făcut o apreciere vădit eronată a faptelor, trebuie amintit că, în domeniul acordării unei contribuții financiare comunitare, aceasta din urmă se bucură de o largă putere de apreciere în ceea ce privește existența condițiilor care justifică acordarea unei asemenea contribuții (Hotărârea Curții din 7 mai 1992, Pesquerias De Bermeo și Naviera Laida/Comisia, C‑258/90 și C‑259/90, Rec., p. I‑2901, punctul 25, și Hotărârea Tribunalului din 19 mai 1994, Consorzio gruppo di azione locale „Murgia Messapica”/Comisia, T‑465/93, Rec., p. II‑361, punctul 46). Or, reclamanta nu a furnizat elemente de fapt care să poată stabili că aprecierea lipsei de legătură între propunere și experiențele pe care le‑a dobândit anterior ar fi fost viciată printr‑o eroare vădită. În aceste împrejurări, prezentul argument trebuie respins ca fiind nefondat.
87 În al șaselea rând, în ceea ce privește obiecțiile prezentate în cadrul prezentului motiv întemeiate pe un abuz de putere și, respectiv, pe încălcarea articolului 6 din Regulamentul nr. 1784/1999, a articolelor 22 și 24 din Regulamentul nr. 1260/1999, a regulilor stabilite în comunicarea din 12 ianuarie 2001, a regulilor stabilite în cererea de propuneri VP/2003/021 și în ghidul candidatului, inclusiv în anexele 2 și 6 la acesta, trebuie arătat că reclamanta se limitează la a enumera în mod abstract, în titlul prezentului motiv, încălcarea dispozițiilor menționate. Or, în temeiul articolului 21 primul paragraf din Statutul Curții, aplicabil procedurii aflate pe rolul Tribunalului potrivit articolului 53 primul paragraf din același statut și potrivit articolului 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, cererea de chemare în judecată trebuie să conțină, printre altele, o expunere sumară a motivelor invocate. Aceasta trebuie așadar să explice în ce constă motivul pe care este întemeiată acțiunea, astfel încât numai enunțarea abstractă a acestuia nu îndeplinește condițiile prevăzute de Statutul Curții și de Regulamentul de procedură al Tribunalului (Hotărârea Tribunalului din 12 ianuarie 1995, Viho/Comisia, T‑102/92, Rec., p. II‑17, punctul 68). Rezultă că aceste obiecții trebuie respinse ca fiind inadmisibile.
88 În consecință, al doilea motiv trebuie respins ca fiind în parte inoperant, în parte nefondat și în parte inadmisibil și, pentru argumentele prezentate la punctul 37 de mai sus, este necesar să se respingă acțiunea în ansamblul său.
Cu privire la cheltuielile de judecată
89 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamata a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Comisiei.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a cincea)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Provincia di Imperia să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată ale Comisiei.
Vilaras
Martins Ribeiro
Jürimäe
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 14 februarie 2008.
Grefier
Președinte
E. Coulon
M. Vilaras
* Limba de procedură: franceza.
Full & Egal Universal Law Academy