21.2.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 44/3
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 decembrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Szegedi Ítélőtábla — Republica Ungară) — În procedura referitoare la societatea Cartesio Oktató és Szolgáltató Bt
(Cauza C-210/06) (1)
(Transferul sediului unei societăți într un stat membru diferit de statul în care a fost constituită - Cerere de modificare în registrul societăților a mențiunii referitoare la sediu - Respingere - Apel împotriva deciziei unei instanțe care are obligația ținerii registrului societăților - Articolul 234 CE - Trimitere preliminară - Admisibilitate - Noțiunea „instanță’ - Noțiunea „instanță națională ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern’ - Apel împotriva unei decizii prin care se dispune o trimitere preliminară - Competența instanței de apel de a anula această decizie - Libertatea de stabilire - Articolele 43 CE și 48 CE)
(2009/C 44/04)
Limba de procedură: ungara
Instanța de trimitere
Szegedi Ítélőtábla
Partea din acțiunea principală
Cartesio Oktató és Szolgáltató Bt
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Szegedi Ítélőtábla — Interpretarea articolelor 43 CE, 48 CE și 234 CE — Imposibilitatea transferului sediului unei societăți constitute în conformitate cu dreptul unui stat membru într-un alt stat membru fără lichidarea prealabilă a acesteia în statul membru de origine
Dispozitivul
1)
O instanță precum instanța de trimitere, sesizată cu un apel împotriva unei decizii pronunțate de un tribunal care are obligația ținerii registrului societăților, prin care s a respins o cerere de modificare a unei mențiuni cuprinse în acest registru, trebuie să fie calificată drept instanță având competența de a introduce o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare în temeiul articolului 234 CE, în pofida faptului că nici decizia tribunalului menționat, nici examinarea apelului menționat de instanța de trimitere nu intervin în cadrul unei proceduri contradictorii.
2)
O instanță precum instanța de trimitere, ale cărei decizii, pronunțate în cadrul unui litigiu precum cel din acțiunea principală, pot face obiectul unui recurs, nu poate fi calificată drept instanță ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, în înțelesul articolului 234 al treilea paragraf CE.
3)
În prezența unor norme de drept intern referitoare la dreptul de apel împotriva unei decizii prin care se dispune o trimitere preliminară, caracterizate prin împrejurarea că întreaga acțiune principală rămâne pendinte la instanța de trimitere, numai decizia de trimitere făcând obiectul unui apel limitat, articolul 234 al doilea paragraf CE trebuie interpretat în sensul că competența conferită de această dispoziție din tratat oricărei instanțe naționale de a dispune o trimitere preliminară la Curte nu poate fi pusă în discuție prin aplicarea unor asemenea norme care permit instanței sesizate în apel să anuleze decizia prin care se dispune o trimitere preliminară la Curte, să înlăture trimiterea și să oblige instanța care a pronunțat această decizie să reia procedura de drept intern ce fusese suspendată.
4)
În stadiul actual al dreptului comunitar, articolele 43 CE și 48 CE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări a unui stat membru care interzice unei societăți constituite în temeiul dreptului național al acestui stat membru să își transfere sediul în alt stat membru, păstrându și totuși calitatea de societate supusă dreptului național al statului membru în conformitate cu a cărui legislație a fost constituită.
(1) JO C 165, 15.7.2006.
Full & Egal Universal Law Academy