24.5.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 128/5
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 3 aprilie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte suprema di cassazione — Italia) — Militzer & Münch GmbH/Ministero delle Finanze
(Cauza C-230/06) (1)
(Uniune vamală - Tranzit comunitar - Recuperarea datoriei vamale - Stat membru competent - Dovada conformității operațiunii sau a locului în care s-a săvârșit infracțiunea - Termene - Răspunderea principalului obligat)
(2008/C 128/07)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Corte suprema di cassazione
Părțile din acțiunea principală
Recurentă: Militzer & Münch GmbH
Intimat: Ministero delle Finanze
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Corte suprema di cassazione — Interpretarea articolului 11a din Regulamentul (CEE) nr. 1062 al Comisiei din 27 martie 1987 privind dispozițiile de aplicare și măsurile de simplificare a regimului de tranzit comunitar (JO L 107, p. 1) și a articolului 215 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2913 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58) — Încheiere a regimului de către vama de destinație atestată prin documente false — Termen prevăzut pentru notificarea faptului că un transport nu a fost prezentat la biroul de destinație — Aplicabilitate
Dispozitivul
1)
În vederea verificării competenței statului membru care a întreprins măsuri pentru a recupera taxele vamale, revine instanței de trimitere obligația de a determina dacă, la momentul la care s-a constatat că transportul nu a fost prezentat la biroul de destinație, putea fi stabilit locul în care s-a săvârșit infracțiunea sau neregula. Într-o astfel de ipoteză, dispozițiile articolului 203 alineatul (1) și ale articolului 215 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar permit desemnarea ca fiind competent pentru recuperarea datoriei vamale a statului membru pe teritoriul căruia s-a săvârșit prima infracțiune sau neregulă care poate fi calificată drept sustragere de sub supravegherea vamală. În schimb, dacă locul în care s-a săvârșit infracțiunea sau neregula nu a putut fi stabilit astfel, statul membru căruia îi aparține biroul de plecare este competent să întreprindă măsuri pentru a recupera taxele vamale, în conformitate cu dispozițiile articolelor 378 și 379 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92.
2)
În cazul în care un transport nu a fost prezentat la biroul de destinație și locul în care s-a săvârșit infracțiunea sau neregula nu poate fi stabilit, revine numai biroului de plecare obligația de a efectua notificarea prevăzută cu respectarea termenelor de unsprezece luni și de trei luni menționate la articolul 379 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 2454/93.
3)
Faptul de a considera că un expeditor în vamă, în calitatea sa de principal obligat, răspunde pentru datoria vamală nu este contrar principiului proporționalității.
(1) JO C 190, 12.8.2006.
Full & Egal Universal Law Academy