26.1.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 22/8
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 22 noiembrie 2007 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesverwaltungsgericht — Germania) — Deutsche Telekom AG/Bundesrepublik Deutschland
(Cauza C-262/06) (1)
(Sectorul telecomunicațiilor - Serviciul universal și drepturile utilizatorilor - Noțiunea de obligații care trebuie menținute cu titlu tranzitoriu - Articolul 27 primul paragraf din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) și articolul 16 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal) - Tarifarea furnizării serviciilor de telefonie vocală - Obligația de a obține o autorizație administrativă)
(2008/C 22/15)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesverwaltungsgericht
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: Deutsche Telekom AG
Pârât: Bundesrepublik Deutschland
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesverwaltungsgericht — Interpretarea articolului 27 primul paragraf din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) (JO L 108, p. 33, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 195), precum și a articolului 16 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal) (JO L 108, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213) — Noțiunea de obligații care trebuie menținute cu titlu tranzitoriu de către statele membre — Regim anterior omologării tarifelor de furnizare a serviciilor de telefonie vocală către consumatorul final, de către o întreprindere care deține o poziție dominantă
Dispozitivul
Articolul 27 primul paragraf din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) și articolul 16 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal) trebuie interpretate în sensul că trebuie să fie menținute în vigoare cu titlu provizoriu o obligație legală de a obține o autorizație privind tarifele prestațiilor de servicii de telefonie vocală cu amănuntul efectuate de către întreprinderi care dețin o poziție dominantă pe această piață, cum este cea menționată la articolul 25 din Legea privind telecomunicațiile (Telekommunikationsgesetz) din 25 iulie 1996, prevăzută de dreptul intern anterior cadrului de reglementare care rezultă din directivele menționate, precum și actele administrative prin care se constată o asemenea obligație.
(1) JO C 212, 2.9.2006.
Full & Egal Universal Law Academy