15.8.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 209/4
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 26 iunie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Finanzamt Hamburg-Am Tierpark/Burda GmbH, fostă Burda Verlagsbeteiligungen GmbH
(Cauza C-284/06) (1)
(Legislație fiscală - Libertatea de stabilire - Directiva 90/435/CEE - Impozit pe profit - Regim fiscal comun aplicabil societăților-mamă și filialelor din state membre diferite - Societate de capital - Repartizarea veniturilor și a creșterilor de active - Taxă reținută la sursă - Credit fiscal - Tratament aplicat acționarilor rezidenți și acționarilor nerezidenți)
(2008/C 209/05)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesfinanzhof
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Finanzamt Hamburg-Am Tierpark
Pârâtă: Burda GmbH, fostă Burda Verlagsbeteiligungen GmbH
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea articolului 5 alineatul (1) din Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre (JO L 225, p. 6, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 97), devenit articolul 5 în versiunea rezultată din Directiva 2003/123/CE a Consiliului din 22 decembrie 2003 de modificare a Directivei 90/435/CEE privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre (JO 2004, L 7, p. 41, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 118) — Noțiunea de reținere la sursă — Legislație națională care prevede impozitarea veniturilor și a creșterilor de active ale unei societăți filiale în situația distribuirii beneficiilor către societatea-mamă a acesteia, în condițiile în care acestea nu ar fi impozabile dacă ar fi rămas în cadrul filialei — Interpretarea articolelor 43, 56 și 58 din Tratatul CE — Legislație națională care prevede compensarea distribuirilor de beneficii ale unei socetăți de capital cu capitaluri proprii, care determină o impozitare chiar și în situația distribuirii de dividende către acționari nerezidenți care nu pot deduce impozitul pe profit din impozitele proprii
Dispozitivul
1)
O dispoziție de drept național care, în cazul unei repartizări a profitului unei filiale societății-mamă, prevede impozitarea profitului și a creșterilor de active ale filialei care nu ar fi fost impozitate dacă aceasta din urmă le-ar fi tezaurizat în loc să le repartizeze societății-mamă nu constituie o taxă reținută la sursă în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre.
2)
Articolul 52 din Tratatul CE (devenit, după modificare, articolul 43 CE) trebuie interpretat în sensul că acesta nu se opune aplicării unei măsuri naționale, precum articolul 28 alineatul 4 din Legea din 1996 privind impozitul pe profit (Körperschaftsteuergesetz 1996), în versiunea aplicabilă acțiunii principale, potrivit căreia impozitarea profitului repartizat de către o filială rezidentă într-un stat membru societății-mamă a acesteia este supusă aceluiași mecanism corector, indiferent dacă societatea-mamă are reședința în același stat membru sau într-un alt stat membru, în condițiile în care, spre deosebire de o societate-mamă rezidentă, o societate-mamă nerezidentă nu beneficiază de credit fiscal din partea statului membru de reședință al filialei sale.
(1) JO C 237, 30.9.2006.
Full & Egal Universal Law Academy