12.4.2008
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 92/6
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 21 februarie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Juzgado de lo Social Único de Algeciras — Spania) — Maira María Robledillo Núñez/Fondo de Garantía Salarial (Fogasa)
(Cauza C-498/06) (1)
(Politica socială - Protecția lucrătorilor în cazul insolvabilității angajatorului - Directiva 80/987/CEE modificată prin Directiva 2002/74/CE - Articolul 3 primul paragraf și articolul 10 litera (a) - Despăgubiri pentru concediere nelegală convenite pe calea unei concilieri extrajudiciare - Plată asigurată de instituția de garantare - Plată supusă condiției adoptării unei decizii judiciare - Principiile egalității și nediscriminării)
(2008/C 92/10)
Limba de procedură: spaniola
Instanța de trimitere
Juzgado de lo Social Único de Algeciras
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Maira María Robledillo Núñez
Pârât: Fondo de Garantía Salarial (Fogasa)
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Juzgado de lo Social Único de Algeciras — Interpretarea articolului 3 din Directiva 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului (JO L 283, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 197), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 (JO L 270, p. 10, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 149) — Sfera garanției asigurate de instituția de garantare — Despăgubiri în cazul încetării raporturilor de muncă — Reglementare națională care impune necesitatea unei hotărâri judecătorești sau a unei decizii administrative — Principiile egalității și nediscriminării
Dispozitivul
Articolul 3 primul paragraf din Directiva 80/987 a Consiliului din 20 octombrie 1980 referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002, trebuie interpretat în sensul că un stat membru are posibilitatea să excludă despăgubirile acordate pentru concediere nelegală din sfera garanției de plată asigurate de către instituția de garantare în temeiul acestei dispoziții dacă despăgubirile respective sunt recunoscute printr-un act de conciliere extrajudiciară și dacă o astfel de excludere, justificată în mod obiectiv, constituie o măsură necesară în vederea evitării abuzurilor, în sensul articolului 10 litera (a) din aceeași directivă.
(1) JO C 56, 10.3.2007.
Full & Egal Universal Law Academy