HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)
21 februarie 2008
Cauza C‑348/06 P
Comisia Comunităților Europene
împotriva
Marie‑Claude Girardot
„Recurs – Agent temporar – Acțiune în despăgubiri – Pierderea unei șanse de a fi recrutat – Prejudiciu real și cert – Determinarea întinderii reparării prejudiciului”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 6 iunie 2006, Girardot/Comisia (T‑10/02, RecFP, p. II‑A‑2‑609), având ca obiect anularea acestei hotărâri. Recurs incident formulat de doamna Girardot
Decizia: Respinge recursul principal și recursul incident.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Acțiune – Competență de fond – Repararea prejudiciului material legat de pierderea unei șanse care rezultă din respingerea ilegală a unei candidaturi
[Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (1)]
2. Recurs – Motive – Simplă repetare a motivelor și a argumentelor prezentate în fața Tribunalului – Inadmisibilitate
[art. 225 CE; Statutul Curții de Justiție, art. 58; Regulamentul de procedură al Curții, art. 112 alin. (1) lit. (c)]
1. Sesizat cu un litigiu de natură financiară în sensul articolului 91 alineatul (1) din statut, Tribunalul dispune de o competență de fond, în cadrul căreia este învestit cu puterea de a condamna, dacă este cazul, din oficiu pârâtul la plata unei indemnizații pentru prejudiciul cauzat din vina sa și, într‑o astfel de situație, de a evalua ex aequo et bono, ținând cont de circumstanțele proprii cauzei, prejudiciul suferit. În plus, din momentul în care Tribunalul a constatat existența unui prejudiciu, acesta este unicul competent să evalueze, în limitele stabilite prin cerere și cu condiția respectării obligației de motivare, modalitatea și întinderea reparării acestui prejudiciu.
Sub acest aspect, în ceea ce privește stabilirea întinderii reparării prejudiciului ce rezultă din pierderea șansei, pentru un agent temporar a cărei candidatură a fost respinsă în mod ilegal, de a fi recrutat pentru un post în cadrul unei instituții comunitare, folosirea unei metode utilizate de mai multe sisteme de drept național bazate pe criteriul relativ la pierderea de remunerație, determinând diferența dintre remunerația scontată și remunerația pe care a perceput‑o efectiv, iar apoi, evaluând sub forma unui procent șansa pe care o avea aceasta de a fi recrutată, în vederea ponderării acestei pierderi, determină în mod necesar instanța comunitară să se întemeieze pe o serie de ipoteze incerte prin natura lor, dar care țin de aprecierea suverană a faptelor efectuată de Tribunal și de marja de apreciere de care dispune.
2. Din articolul 225 CE, din articolul 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție și din articolul 112 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Curții rezultă că o cerere de recurs trebuie să indice cu precizie elementele criticate din hotărârea a cărei anulare se solicită, precum și argumentele juridice care susțin în mod specific această cerere.
Nu îndeplinește această condiție recursul care nu urmărește să identifice existența erorilor de drept care ar fi viciat raționamentul Tribunalului din hotărârea atacată, ci să repună în discuție, pe de o parte, reiterând argumentele invocate în fața instanței de fond și, pe de altă parte, prevalându‑se de pretinse probe noi, aprecierea faptelor efectuată de către această instanță în cadrul hotărârii respective.
Full & Egal Universal Law Academy