24.2.2007
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 42/26
Acțiune introdusă la data de 14 decembrie 2006 — Viega/Comisie
(Cauza T-375/06)
(2007/C 42/47)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Viega GmbH & Co. KG (Attendorn, Germania) (reprezentanți: Rechtsanwälte J. Burrichter, T. Maeger și F.W. Bulst)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantei
—
anularea articolului 1 alineat (1) al deciziei, în măsura în care acesta stabilește încălcarea de către reclamantă a prevederilor articolului 81 alineat (1) TCE și a articolului 53 alineat (1) al Acordului SEE;
—
fie anularea articolului 2 al deciziei, în măsura în care acesta obligă reclamanta la plata unei amenzi în valoare de 54,29 milioane de euro;
—
fie diminuarea în mod corespunzător a cuantumului amenzii impuse reclamantei prin articolul 2 al deciziei;
—
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Reclamanta contestă Decizia C(2006) 4180 — final a Comisiei din 20 septembrie 2006, emisă în cauza COMP/F-1/38.121 — Racorduri. Prin decizia atacată reclamanta a fost obligată la plata unei amenzi pentru încălcarea dispozițiilor articolelor 81 TCE și 53 alineat (1) din Acordul SEE. În opinia Comisiei, în perioada 12 decembrie 1991-22 martie 2001, reclamanta a participat la o serie de acorduri pe piața racordurilor din cupru și din aliaje de cupru ce vizau fixarea prețurilor, a listelor de prețuri și a rabaturilor, la acorduri asupra mecanismelor de implementare a creșterilor de prețuri, la împărțirea piețelor și a clienților, precum și la schimbul altor informații comerciale.
În motivarea acțiunii, reclamanta invocă următoarele patru argumente:
În primul rând, se susține faptul că decizia încălcă prevederile articolului 23 alineat (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1), pentru că pârâta a încălcat principiile esențiale relative la stabilirea cuantumului amenzii prin aprecierea eronată a cifrei totale de afaceri ce a stat la baza fixării cuantumului amenzii. În evaluarea presupusei încălcări a dreptului comunitar, pârâta a luat în calcul și cifra de afaceri a reclamantei relativă la racordurile de compresiune, deși reclamanta nu a participat niciodată la încălcarea regulilor comunitare în materia concurenței în privința racordurilor de compresiune.
În al doilea rând, reclamanta susține că pârâta a stabilit în mod eronat participarea reclamantei, respectiv durata acestei participării, la practicile comerciale ce încalcă prevederile articolelor 81 alineat (1) TCE și 253 TCE. În opinia reclamantei, pârâta nu a procedat la o evaluare detaliată a probelor, stabilind în mod eronat încălcările dreptului comunitar în materia concurenței puse în sarcina reclamantei.
Mai mult, reclamanta pretinde în subsidiar că pârâta a încălcat prevederile articolelor 81 alineat (1) TCE și 253 TCE, și prin stabilirea eronată a dimensiunii încălcării dreptului comunitar în materia concurenței avute în vedere în articolul 1 al deciziei.
În final, reclamanta învederează în subsidiar faptul că articolul 2 din decizia atacată încălcă prevederile articolului 23 alineat (2) din Directiva nr. 1/2003, pentru că pârâta a încălcat principiile esențiale relative la stabilirea cuantumului amenzii. Reclamanta susține în această privință că dispozițiile cuprinse în Liniile directoare privind calculul amenzilor (2) nu au fost respectate întrucât încălcarea dreptului comunitar a fost considerată ca deosebit de gravă, durata sa a fost greșit stabilită ceea ce a determinat sporirea bazei de calcul, iar circumstanțele atenuante nu au fost reținute.
(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a regulilor de concurență prevăzute la articolele 81 şi 82 TCE (JO L 1, p. 1).
(2) Liniile directoare privind calculul amenzilor aplicate în baza articolului 15 alineat (2) din Regulamentul nr. 17 şi a articolului 65 alineat (5) din Tratatul CECA (JO 1998 C 9, p. 3).
Full & Egal Universal Law Academy